Dacă în timpul săptămânii mănânci la ore fixe, dar în weekend îți schimbi complet programul meselor, organismul ar putea resimți această „călătorie în timp” mai mult decât ai crede.
„Jetlag-ul alimentar” apare atunci când orele la care mănânci diferă semnificativ între zilele lucrătoare și weekend.
La bărbați, fiecare oră în plus de decalaj alimentar a fost asociată cu un risc cu 14% mai mare de boli cardiovasculare.
Pentru bolile coronariene, riscul asociat fiecărei ore suplimentare de decalaj a fost cu 21% mai mare.
La femei, cercetătorii nu au identificat o asociere semnificativă, iar autorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili dacă există o relație cauzală.
Pentru mulți oameni, weekendul înseamnă mai mult somn, micul dejun luat mai târziu și mese împinse cu una, două sau chiar mai multe ore față de programul din timpul săptămânii. Pare un obicei banal, însă cercetătorii francezi au vrut să afle dacă această schimbare repetată a programului alimentar ar putea avea consecințe asupra inimii.
O echipă de cercetători de la INRAE, Inserm, Universitatea Sorbona Paris Nord, Université Paris Cité și CNAM a analizat fenomenul numit „jetlag alimentar”, adică diferența dintre momentul în care o persoană ia mesele în zilele lucrătoare și momentul în care mănâncă în weekend sau în zilele libere.
Ideea pornește de la faptul că organismul funcționează după ritmuri biologice circadiene, iar momentul în care mâncăm face parte din aceste ritmuri. Când programul meselor se schimbă constant, ceasul biologic ar putea fi perturbat.
Rezultatele studiului au fost publicate în revista Communications Medicine.
Cercetătorii au folosit datele din cohorta franceză NutriNet-Santé, analizând informațiile provenite de la 104.806 adulți, colectate între 2009 și 2023.
Pentru a determina cât de mare era „jetlag-ul alimentar”, oamenii de știință au comparat orele la care participanții luau prima și ultima masă a zilei în timpul săptămânii cu cele din weekend.
Participanții au fost împărțiți în trei categorii, în funcție de diferența dintre cele două perioade.
În această categorie au intrat persoanele care, în weekend, își luau mesele mai devreme decât în zilele lucrătoare.
În medie, intervalul meselor era devansat cu aproximativ două ore.
Persoanele din categoria „Regulat” aveau ore de masă similare în timpul săptămânii și în weekend.
Acest grup a reprezentat practic reperul cu care au fost comparate celelalte două categorii.
În acest caz, mesele erau luate mai târziu în weekend decât în zilele lucrătoare.
Întârzierea medie a intervalului de masă a fost de aproximativ o oră și 40 de minute.
Cu alte cuvinte, nu doar mesele foarte târzii pot conta. Și schimbarea orei la care mănânci de la o zi la alta ar putea fi relevantă.
Cercetătorii au urmărit participanții pentru o perioadă de până la 14 ani și au analizat apariția bolilor cardiovasculare.
Pentru a încerca să izoleze cât mai bine asocierea dintre programul meselor și riscul cardiovascular, modelele statistice au ținut cont de numeroși factori care ar putea influența rezultatele.
Printre aceștia s-au numărat vârsta, starea civilă, numărul de copii din gospodărie, factorii socio-ocupaționali, fumatul, consumul de alcool, activitatea fizică, dieta și somnul, dar și alți factori relevanți.
Rezultatul a rămas însă interesant.
În rândul bărbaților, fiecare oră suplimentară de decalaj între programul meselor din timpul săptămânii și cel din weekend a fost asociată cu un risc mediu cu 14% mai mare de boli cardiovasculare.
Pentru bolile coronariene, asocierea a fost și mai pronunțată: fiecare oră suplimentară de „jetlag alimentar” a fost asociată cu un risc cu 21% mai mare.
Important este că asocierea a fost observată atât la cei care își mutau mesele mai devreme în weekend, cât și la cei care le mutau mai târziu.
Așadar, problema nu pare să fie pur și simplu faptul că cineva mănâncă „prea târziu” sau „prea devreme”, ci diferența dintre programul alimentar din timpul săptămânii și cel din zilele libere.
Cercetătorii nu au observat o asociere semnificativă între „jetlag-ul alimentar” și bolile cardiovasculare în cazul femeilor.
Autorii propun mai multe explicații posibile, fără ca studiul să poată demonstra care dintre acestea este responsabilă.
Una dintre ipoteze ține de diferențele fiziologice dintre sexe, cunoscute drept dimorfism sexual. O altă posibilitate este reprezentată de diferențele dintre stilul de viață și circumstanțele socio-ocupaționale ale femeilor și bărbaților, care pot influența ritmurile circadiene.
Cercetătorii mai atrag atenția asupra faptului că riscul absolut de boli cardiovasculare este mai mare la bărbați, ceea ce ar putea contribui la diferențele observate.
Rezultatele sunt interesante și pentru că aduc o nuanță importantă în discuția despre ora la care mâncăm.
Bernard Srour, director de cercetare la INRAE, explică faptul că cercetările anterioare sugeraseră deja o asociere între mesele luate târziu și un risc cardiovascular mai ridicat.
Noul studiu indică însă o posibilă piesă suplimentară a puzzle-ului: nu doar ora în sine ar putea fi importantă, ci și cât de mult se schimbă programul meselor de la o zi la alta.
Potrivit cercetătorului, menținerea unor ore de masă mai constante între zilele lucrătoare și weekend ar putea contribui la o mai bună sincronizare a ritmurilor biologice. Asocierile observate au fost independente de durata somnului, ceea ce ridică posibilitatea ca regularitatea meselor să aibă un rol propriu.
Organismul are un ceas biologic intern care coordonează numeroase procese, de la somn și trezire până la metabolism.
Momentul în care mâncăm reprezintă unul dintre semnalele care pot influența aceste ritmuri. În timpul săptămânii, serviciul sau școala ne obligă adesea să luăm micul dejun, prânzul și cina la anumite ore. În weekend, când programul devine mai flexibil, mesele se pot deplasa.
Dacă acest lucru se întâmplă în mod repetat, apare ceea ce cercetătorii numesc „jetlag alimentar”, o formă de desincronizare între programul alimentar și ritmurile biologice ale organismului.
Studii anterioare au legat deja perturbarea ceasului circadian, inclusiv în cazul muncii de noapte sau al meselor foarte târzii, de efecte asupra sănătății cardiovasculare.
Nu. Studiul nu demonstrează că schimbarea orei meselor provoacă boli cardiovasculare.
Este o cercetare observațională, ceea ce înseamnă că identifică o asociere între două fenomene, dar nu poate demonstra o relație directă de cauză și efect.
Autorii consideră rezultatele un punct de plecare și subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma aceste observații și pentru a determina mecanismele implicate.
Totuși, rezultatele sugerează că regularitatea programului alimentar ar putea merita mai multă atenție atunci când vorbim despre sănătatea cardiovasculară.
Mesajul studiului nu este că oamenii trebuie să-și petreacă weekendurile privind ceasul înainte să mănânce. În schimb, cercetarea ridică o întrebare interesantă: cât de mult contează pentru organism faptul că luni mănânci la o anumită oră, iar sâmbătă îți schimbi complet programul?
În cazul bărbaților incluși în această cohortă, diferențele mai mari dintre orele meselor din timpul săptămânii și cele din weekend au fost asociate cu un risc cardiovascular mai ridicat.
Pentru moment, rezultatele trebuie interpretate cu prudență. Ele nu stabilesc că „jetlag-ul alimentar” este o cauză a bolilor cardiovasculare, însă adaugă încă un argument în favoarea ideii că nu contează doar ce mâncăm, ci și când mâncăm și cât de constant este acest program.