Ce analize pot arăta dacă există inflamație în organism

Ce trebuie să știi

• Grăsimea abdominală nu este doar o problemă estetică și se asociază cu un risc mai mare de rezistență la insulină, diabet și boli cardiovasculare.
• VSH, fibrinogenul și proteina C-reactivă pot oferi indicii despre existența unui proces inflamator în organism.
• hs-CRP poate avea un rol în evaluarea riscului cardiovascular, dar rezultatul nu trebuie interpretat separat de ceilalți factori de risc.
• Homocisteina nu este un marker specific al inflamației și poate fi influențată de mai mulți factori, inclusiv de nivelul vitaminelor B12 și B9.

Un abdomen proeminent nu ține doar de felul în care arată corpul. Țesutul adipos acumulat în zona abdominală are o activitate metabolică importantă și poate favoriza procese care afectează, în timp, sănătatea întregului organism.

Inflamația cronică de intensitate redusă este una dintre preocupările medicilor atunci când există exces de grăsime viscerală. Aceasta nu provoacă neapărat simptome clare. Tocmai de aceea, unele analize de sânge pot oferi informații utile despre starea organismului și despre anumiți factori de risc.

Dr. Ancuța Leonte, medic diabetolog, a explicat într-un clip postat pe TikTok ce analize pot fi luate în calcul atunci când există suspiciunea unei inflamații cronice.

Grăsimea abdominală poate avea efecte dincolo de talie

Când vorbim despre grăsimea de pe abdomen, contează diferența dintre grăsimea subcutanată și grăsimea viscerală. Cea viscerală se află în jurul organelor interne și are o legătură mai puternică cu problemele metabolice.

Excesul de țesut adipos visceral poate contribui la apariția unor modificări metabolice care afectează modul în care organismul răspunde la insulină. Rezistența la insulină poate apărea înaintea diabetului de tip 2 și poate rămâne mult timp fără simptome evidente.

În același timp, excesul ponderal, rezistența la insulină, inflamația de grad scăzut și factorii de risc cardiovascular se pot asocia între ei. Nu înseamnă însă că orice persoană cu burtă are automat o inflamație cronică sau că o singură analiză poate stabili acest lucru.

De aceea, rezultatele trebuie interpretate în contextul stării generale de sănătate, al greutății, tensiunii arteriale, glicemiei, colesterolului și istoricului medical.

1. VSH - un test simplu care poate oferi indicii

Una dintre analizele menționate de medic este viteza de sedimentare a hematiilor, cunoscută pe scurt drept VSH.

"Viteza de sedimentare a hematiilor, care măsoară cât de repede se sedimentează globulele roșii într-o probă de sânge, oferind indicii despre prezența inflamației", explică dr. Ancuța Leonte, medic diabetolog, într-un clip postat pe TikTok.

VSH este un test nespecific. Asta înseamnă că o valoare crescută nu spune, singură, care este cauza inflamației.

VSH poate crește în mai multe situații, de la infecții și boli inflamatorii până la anumite afecțiuni cronice. Vârsta, sexul și alte caracteristici ale pacientului pot influența, de asemenea, rezultatul.

Prin urmare, VSH nu trebuie privit ca un "test pentru grăsimea abdominală". El poate face parte dintr-o evaluare mai largă atunci când medicul consideră că există motive pentru investigații suplimentare.

2. Fibrinogenul are legătură atât cu inflamația, cât și cu coagularea

Al doilea marker menționat este fibrinogenul, o proteină produsă în ficat, cu un rol important în procesul de coagulare.

"Fibrinogenul. Această proteină este implicată în coagularea sângelui și crește în condiții inflamatorii", mai explică medicul.

Fibrinogenul este considerat și proteină de fază acută. Nivelul său poate crește atunci când organismul răspunde la un proces inflamator.

Valoarea sa nu trebuie interpretată separat de restul analizelor. O creștere poate avea mai multe explicații, iar medicul trebuie să stabilească dacă rezultatul are legătură cu o inflamație, cu o infecție sau cu o altă situație medicală.

3. Proteina C-reactivă, unul dintre cei mai cunoscuți markeri ai inflamației

Proteina C-reactivă, cunoscută sub abrevierea CRP, este un alt test utilizat frecvent pentru identificarea unui proces inflamator.

Dr. Ancuța Leonte menționează și varianta de înaltă sensibilitate, hs-CRP.

"Proteina C-reactivă sau proteina C-reactivă de înaltă sensibilitate, care este mai precisă și mai sensibilă în detectarea inflamației decât prima și este adesea folosită în evaluarea riscului cardiovascular", explică dr. Ancuța Leonte, medic diabetolog, într-un clip postat pe TikTok.

Aici există o diferență importantă. CRP este utilizată, în principal, pentru evaluarea inflamației. hs-CRP poate detecta niveluri mai mici ale proteinei și are un rol în anumite evaluări ale riscului cardiovascular.

Totuși, hs-CRP nu este un test care poate spune singur dacă o persoană va face infarct sau accident vascular cerebral. Valoarea sa trebuie corelată cu ceilalți factori de risc cardiovascular.

O infecție recentă, de exemplu, poate crește CRP. Din acest motiv, contextul clinic contează foarte mult.

4. Homocisteina - un marker care nu trebuie interpretat simplist

A patra analiză menționată de medic este homocisteina.

"Homocisteina, care este un aminoacid și indică nivelul inflamației. Acest marker este de asemenea recomandat pentru evaluarea riscului de boli cardiovasculare", mai explică dr. Ancuța Leonte.

Homocisteina este un aminoacid produs în organism în timpul metabolismului. Nivelurile sale pot fi influențate de mai mulți factori, inclusiv de statusul anumitor vitamine, în special folat și vitamina B12.

Homocisteina crescută a fost asociată cu un risc cardiovascular mai mare, însă relația dintre această valoare și inflamație este mai complexă decât în cazul CRP.

De aceea, homocisteina nu trebuie considerată un indicator direct și specific al inflamației cronice. Un rezultat crescut poate necesita investigații suplimentare pentru identificarea cauzei.

De ce nu este suficientă o singură analiză

Una dintre cele mai importante idei atunci când vorbim despre inflamație este că nu există o analiză universală care să indice dacă avem inflamație în corp.

VSH, fibrinogenul și CRP pot oferi indicii, dar fiecare are limite. Rezultatele pot fi influențate de infecții, boli cronice, medicamente, vârstă și alte condiții.

În cazul unei persoane cu exces de grăsime abdominală, medicul poate considera utile și alte investigații: glicemie, hemoglobină glicozilată (HbA1c), profil lipidic, tensiune arterială și, în anumite situații, investigații suplimentare pentru evaluarea metabolismului.

Nu este recomandat ca aceste analize să fie făcute automat pe toate în lipsa unei indicații medicale. Alegerea lor depinde de simptome, vârstă, antecedente și factorii de risc.

Ce legătură există între abdomen și diabet

Grăsimea viscerală are o legătură importantă cu metabolismul glucozei. Atunci când organismul devine mai puțin sensibil la insulină, pancreasul poate produce inițial mai multă insulină pentru a menține glicemia în limite normale.

În timp, această compensare poate deveni insuficientă. Glicemia poate crește, iar riscul de prediabet și diabet de tip 2 poate deveni mai mare.

Acesta este unul dintre motivele pentru care circumferința taliei poate oferi medicului informații importante despre riscul metabolic. Nu este un diagnostic, dar poate fi un semnal care merită pus în context.

Ce trebuie să reții despre inflamația cronică

Inflamația nu este întotdeauna un dușman. Este o reacție normală a sistemului imunitar atunci când organismul trebuie să răspundă la o agresiune. Problema apare atunci când anumite procese inflamatorii persistă.

În cazul excesului de grăsime viscerală, organismul poate ajunge într-o stare metabolică asociată cu inflamație de grad scăzut. Aceasta poate avea legături cu rezistența la insulină și cu un risc mai mare de boli cardiovasculare.

Dar o analiză cu rezultat crescut nu înseamnă automat că grăsimea abdominală este cauza.

La fel de important, un rezultat normal nu exclude toate problemele metabolice. O persoană poate avea rezistență la insulină, prediabet sau alți factori de risc cardiovascular chiar dacă un anumit marker inflamator se află în limitele laboratorului.

Când merită să discuți cu medicul

Dacă ai acumulat grăsime în zona abdominală, ai glicemia crescută, colesterol modificat, tensiune arterială mare sau antecedente familiale de diabet și boli cardiovasculare, o evaluare medicală poate fi mai utilă decât efectuarea izolată a unor teste.

Medicul poate decide ce analize sunt potrivite și, mai ales, cum trebuie interpretate împreună.

Grăsimea abdominală nu este doar o problemă de aspect fizic. Aceasta poate fi un indicator al unui risc metabolic mai mare, iar evaluarea corectă trebuie să privească organismul ca întreg, nu o singură valoare dintr-un buletin de analize.