Hemoglobina glicozilată, cunoscută și ca HbA1c, este una dintre cele mai importante analize folosite în evaluarea diabetului.
Testul arată media glicemiei din ultimele aproximativ 2 - 3 luni și este utilizat atât pentru diagnosticarea diabetului și prediabetului, cât și pentru monitorizarea tratamentului la persoanele deja diagnosticate.
Hemoglobina este o proteină din globulele roșii care transportă oxigenul în organism. Atunci când glucoza circulă în sânge, o parte din ea se atașează de hemoglobină. Această formă se numește hemoglobină glicozilată sau HbA1c.
Cu cât glicemia este mai mare pe termen lung, cu atât procentul de hemoglobină "acoperită" de glucoză este mai ridicat. De aceea, HbA1c oferă o imagine mai stabilă decât o glicemie simplă, care arată doar valoarea zahărului din sânge la momentul recoltării.
Analiza HbA1c este importantă deoarece ajută medicul să înțeleagă dacă nivelul glicemiei a fost crescut în mod constant, nu doar într-o anumită zi. Este folosită pentru:
MedlinePlus precizează că medicii pot folosi HbA1c singură sau împreună cu alte teste pentru diagnostic, iar la persoanele cu diabet analiza este folosită pentru evaluarea controlului glicemic.
Analiza HbA1c se face printr-o recoltare de sânge, de obicei din venă. În unele situații, poate fi făcută și printr-un test rapid din sânge capilar, din deget, dar rezultatele folosite pentru diagnostic trebuie interpretate de medic și, în multe cazuri, confirmate prin teste de laborator standardizate.
Un avantaj important este că, în general, nu este necesar repaus alimentar înainte de recoltare. Asta o face mai ușor de efectuat decât glicemia à jeun sau testul de toleranță la glucoză, care presupun condiții speciale de pregătire. Totuși, trebuie respectate indicațiile laboratorului sau ale medicului.
HbA1c detectează nivelul mediu al glicemiei din ultimele 2–3 luni. Analiza nu arată fluctuațiile zilnice, episoadele scurte de hipoglicemie sau creșterile bruște după masă, dar oferă o imagine globală a controlului glicemic.
Prin această analiză se pot identifica:
Valorile HbA1c sunt exprimate de obicei în procente. În unele laboratoare pot apărea și în mmol/mol.
CDC, MedlinePlus și Mayo Clinic indică aceleași praguri generale: sub 5,7% pentru valori normale, 5,7–6,4% pentru prediabet și 6,5% sau peste pentru diabet.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă pragul de 6,5% HbA1c pentru diagnosticul diabetului, cu mențiunea că o valoare sub 6,5% nu exclude diabetul diagnosticat prin alte teste de glicemie.
HbA1c poate fi corelată cu o glicemie medie estimată. CDC oferă următoarele exemple aproximative: o valoare HbA1c de 6% corespunde unei glicemii medii estimate de aproximativ 126 mg/dL, iar o valoare de 7% corespunde unei medii de aproximativ 154 mg/dL.
Aceste valori sunt orientative. Ele nu înlocuiesc măsurarea glicemiei atunci când medicul recomandă monitorizare zilnică, mai ales la persoanele tratate cu insulină sau cu risc de hipoglicemie.
Pentru multe persoane adulte cu diabet, o țintă frecvent folosită este HbA1c sub 7%, dar această țintă nu este universală. Ea poate fi mai strictă sau mai relaxată în funcție de vârstă, durata diabetului, riscul de hipoglicemie, bolile asociate, sarcină și tratamentul urmat. Mayo Clinic menționează că pentru majoritatea adulților cu diabet, sub 7% este o țintă comună, dar obiectivul trebuie individualizat.
Medicul poate recomanda HbA1c atunci când există simptome sau factori de risc pentru diabet. Simptomele care pot ridica suspiciunea includ sete excesivă, urinări frecvente, oboseală, vedere încețoșată, infecții repetate sau scădere inexplicabilă în greutate.
Analiza poate fi recomandată și periodic persoanelor deja diagnosticate cu diabet, pentru monitorizarea evoluției. Frecvența depinde de tratament și de stabilitatea valorilor glicemice.
Deși este foarte utilă, HbA1c nu este perfectă. Rezultatul poate fi influențat de anumite situații medicale, cum ar fi anemia, pierderile recente de sânge, transfuziile, unele boli ale rinichilor sau ficatului și anumite variante de hemoglobină. În aceste cazuri, medicul poate recomanda alte teste, precum glicemia à jeun, testul de toleranță la glucoză sau monitorizarea glicemiei. MedlinePlus menționează că medicii folosesc adesea mai mult de un test pentru diagnosticarea diabetului.
În mod obișnuit, nu este nevoie să nu mănânci înainte de recoltare. Totuși, este bine să îi spui medicului dacă ai anemie, boli hematologice, afecțiuni renale, ai primit recent transfuzie sau urmezi tratamente care ar putea influența rezultatul.
De asemenea, nu modifica tratamentul pentru diabet înainte de analiză fără recomandarea medicului.
Un rezultat crescut nu trebuie ignorat, dar nici interpretat izolat. Medicul poate recomanda repetarea analizei sau completarea cu alte teste, mai ales dacă este vorba despre un posibil diagnostic nou. Pentru diabet, unele ghiduri cer confirmarea rezultatului prin repetarea testului sau printr-un alt test diagnostic, cu excepția situațiilor în care simptomele și glicemia sunt clar sugestive.
În funcție de rezultat, planul poate include schimbări alimentare, activitate fizică, scădere ponderală, tratament medicamentos sau ajustarea tratamentului deja existent.
