Analize hepatice: ASL, ALT, GGT: diferențe și ce indică fiecare

Testele hepatice sunt un set de analize de sânge care, împreună cu alte determinări - bilirubină, fosfatază alcalină, albumină... sunt folosite pentur a evalua dacă ficatul este deteriorat sau funcționează anormal.

Este important de subliniat că enzimele hepatice - AST, ALT, GGT - nu reflectă direct capacitatea ficatului de a sintetiza proteine sau de detoxifiere, ci mai degrabă indică vătămare celulară sau stres hepatic sau probleme în căile biliare.

Ce reprezintă AST, ALT și GGT

AST (Aspartat aminotransferaza, AST, denumit uneori SGOT)

• Enzima AST (aspartat aminotransferază) se găsește în celulele hepatice, dar și în alte organe: mușchi scheletici, inimă, rinichi, creier. Prin urmare, creșterea AST nu este specifică pentru ficat
• Creșterile de AST pot apărea în context de leziune hepatică, infarct miocardic, distrugere musculară
• AST are un timp de înjumătățire în plasmă relativ scurt - aprox. 18 ore - ceea ce semnifică faptul că valorile pot reveni spre normal mai rapid decât ALT, dacă leziunea este tranzitorie.
• În cazurile de hepatită alcoolică acută, ste tipic ca AST să fie mai mare decât ALT, cu un raport AST:ALT > 2 - adică AST de două ori mai mare decât ALT - în multe cazuri.

ALT (Alanina aminotransferază, ALT, denumit uneori SGPT)

• ALT este mai specifică pentru ficat, deoarece are concentrații relativ mici în alte țesuturi comparativ cu AST. Prin urmare, creșterea ALT este mai probabil să reflecte leziune hepatică.
• ALT este localizată în citosolul hepatocitelor. Când hepatocitele sunt lezate (de exemplu prin inflamație, toxine, virusuri) se eliberează ALT în sânge. 
• Timpul de înjumătățire al ALT este mai lung decât AST (aprox. 36–47 ore) în unele surse, ceea ce înseamnă că ALT persistă mai mult în sânge. 
• În multe boli hepatice cronice sau nonalcoolice, ALT are valori crescute mai pronunțate decât AST

GGT (Gamma-glutamiltransferază)

• GGT este o enzimă care participă la metabolismul glutationului și la transportul de aminoacizi în celule; se găsește în ficat, în epiteliul căilor biliare, rinichi, pancreas și alte țesuturi. 
• GGT este frecvent folosită ca marker auxiliar pentru a identifica dacă o creștere a fosfatazei alcaline (ALP) provine din ficat/bila sau din os (de exemplu, dacă ALP este ridicată și GGT tot este ridicată - probabil cauză hepatică, dar dacă ALP alte cauze oase, GGT ar rămâne normal). 
• GGT este sensibilă la afecțiunile biliare (obstrucții, colestază) și adesea crește înaintea altor markeri când apar obstrucții ale căilor biliare. 
• Totodată, consumul de alcool induce sinteza GGT în ficat, astfel că GGT poate fi crescut în consumul cronic de alcool și utilizat ca marcator indirect al abuzului alcoolic. 
• GGT este însă un marker relativ nespecific - poate crește în multiple condiții hepatice, pancreatice, renale sau ca răspuns la medicații - de aceea nu se folosește singură pentru diagnostic.

Cauze posibile ale creșterii AST, ALT și GGT

Cauze ale creșterii AST / ALT (leziune hepatocelulară)

• Hepatită virală (A, B, C, D, E)
• Toxicitate medicamentoasă / hepatotoxicitate (ex: paracetamol în supradoză, anumite antibiotice, antifungice, statine etc.)
• Boala hepatică alcoolică
• Boala hepatică non-alcoolică (NAFLD / steatohepatită metabolică)
• Bolile autoimune hepatice (hepatită autoimună)
• Hemocromatoză, boala Wilson
• Ischemie hepatică (șoc, insuficiență circulatorie)
• Infecții (alte) sau sepsis
• Metastaze hepatice, boală tumorală
• Valorile foarte mari (ex: AST sau ALT > 1.000 UI/L) sugerează leziune severă acută, cum ar fi hepatită virală fulminantă, supradoză medicamentoasă, ischemie severă etc. 

Cauze ale creșterii GGT

• Obstrucție biliară (litiază biliară, colestază intra- sau extrahepatică)
• Colangită, colestază medicamentoasă
• Boală hepatică cronică
• Consumul cronic de alcool
• Medicamente care induc GGT (ex: fenobarbital, fenitoina etc.) 
• Alte boli hepatice sau pancreatice
• Condiții non-hepatice, uneori (în unele inflamații, afectări ale rinichilor, boli cardiovasculare)