Ce arată analizele persoanelor care trăiesc peste 100 de ani

Centenarii, odinioară considerați o raritate, devin tot mai frecvenți la nivel global, această categorie demografică fiind cea cu cea mai rapidă creștere, numărul lor dublându-se aproximativ la fiecare zece ani, începând din anii 1970.

Interes științific pentru factorii care influențează longevitatea

Întrebarea privind cât de mult pot trăi oamenii și ce determină o viață lungă și sănătoasă a fascinat omenirea de milenii, fiind dezbătută încă din antichitate, de filosofi precum Platon și Aristotel. Studierea longevității excepționale este însă dificilă, deoarece implică o înțelegere complexă a interacțiunii dintre predispoziția genetică și stilul de viață de-a lungul vieții.

Studiu pe un eșantion larg: biomarkeri asociați cu longevitatea

Un nou studiu publicat în jurnalul GeroScience aduce date importante în acest sens, identificând biomarkeri comuni în sângele persoanelor care trăiesc peste 90 de ani. Studiul, cel mai amplu de până acum pe acest subiect, a analizat profilurile biomarkerilor din sânge a 44.000 de suedezi cu vârste între 64 și 99 de ani, urmăriți timp de până la 35 de ani. Dintre aceștia, 1.224 (2,7%) au ajuns la vârsta de 100 de ani, majoritatea (85%) fiind femei.

Au fost examinați 12 biomarkeri legați de inflamație, metabolism, funcția hepatică și renală, precum și de potențiala malnutriție și anemie. Aceștia includ acidul uric (un marker inflamator), colesterol total, glucoză, enzime hepatice (Alat, Asat, GGT, Alp, LD), creatinină (funcție renală), fier și capacitatea totală de legare a fierului (TIBC), dar și albumină, un indicator al stării nutriționale.

Rezultate: valori biomarkerilor și șansa de a ajunge centenar

Persoanele care au atins vârsta de 100 de ani au avut, în general, niveluri mai scăzute de glucoză, creatinină și acid uric încă din jurul vârstei de 60 de ani. Deși diferențele medii dintre centenari și non-centenari nu au fost semnificative pentru majoritatea biomarkerilor, centenarii au prezentat mai rar valori extreme, fie foarte mari, fie foarte mici.

De exemplu, puțini centenari au avut niveluri de glucoză peste 6,5 mmol/L sau creatinină peste 125 µmol/L la o vârstă mai tânără. Pentru mulți biomarkeri, atât centenarii cât și non-centenarii au avut valori în afara limitelor considerate normale în ghidurile clinice, probabil pentru că aceste limite sunt stabilite pentru o populație mai tânără și sănătoasă.

Legătura dintre biomarkeri și longevitate

Analiza statistică a indicat că 10 din cei 12 biomarkeri investigați au fost asociați cu probabilitatea de a ajunge la 100 de ani, chiar și după ajustarea pentru vârstă, sex și comorbidități. Un nivel scăzut de colesterol total și fier a fost legat de o șansă mai mică de a ajunge centenar, în timp ce niveluri crescute ale glucozei, creatininei, acidului uric și enzimelor hepatice au redus această șansă.

Diferențele absolute au fost mici pentru unii biomarkeri, mai semnificative pentru alții. Spre exemplu, în cazul acidului uric, persoanele cu cele mai mici niveluri aveau o șansă de 4% să ajungă la 100 de ani, comparativ cu 1,5% în grupul cu cele mai ridicate niveluri.

Concluzii și implicații

Deși diferențele observate sunt în general modeste, rezultatele sugerează o legătură între sănătatea metabolică, nutriție și longevitatea excepțională. Studiul nu permite însă să se determine ce factori de stil de viață sau genetici influențează nivelurile biomarkerilor.

Este rezonabil să se presupună că alimentația și consumul de alcool pot avea un rol important. Monitorizarea valorilor glucozei, funcției renale și hepatice, precum și a acidului uric pe măsură ce înaintăm în vârstă, poate oferi indicii utile pentru menținerea sănătății.