Virusul copilăriei care poate provoca cancer de vezică după zeci de ani

BK polyomavirus (BKPyV) infectează aproape toți copiii și rămâne latent în țesutul renal pe toată durata vieții. Deși infecția inițială este adesea asimptomatică sau ușoară, cercetătorii au descoperit că virusul poate provoca daune ADN-ului celulelor sănătoase din vezica urinară, chiar dacă virusul dispare înainte ca tumorile să fie detectabile.

Studiul, publicat în Science Advances, explică misterul medical al tumorilor vezicale care arată semne de leziuni virale, dar în care virusul nu mai este prezent.

Cum apărarea sistemului imunitar poate crește riscul de cancer

Când virusul latent se reactivează și se elimină în urină, celulele vezicii detectează amenințarea și eliberează interferoni. Acești semnali activează enzime numite APOBEC3A și APOBEC3B, care modifică ADN-ul pentru a opri replicarea virală.

Problema constă în faptul că enzimele nu sunt selective și afectează și celulele sănătoase din jur, provocând mutageneză secundară. Astfel, mutațiile apar în celulele "bystander" și nu în cele infectate direct.

Observarea daunelor ADN în modele umane

Folosind culturi de țesuturi și modele de organoizi vezicali, cercetătorii au observat că celulele infectate sunt eliminate printr-un mecanism de apărare numit extruzie apicală. Celulele vecine cresc producția de enzime APOBEC3 și acumulează mutații identice celor din cancerele vezicale.

Când genele APOBEC3A și APOBEC3B au fost dezactivate experimental, acumularea mutațiilor a încetat, confirmând rolul lor direct în deteriorarea ADN-ului. În plus, blocarea semnalelor de interferon cu inhibitori JAK a prevenit activarea acestor enzime, oferind o posibilă cale de prevenție.

De ce tumorile testează negativ pentru virus

Deși tumorile vezicale prezintă multe mutații caracteristice APOBEC3, virusul este adesea absent. Explicația este că celulele infectate dispar, dar celulele vecine deteriorate supraviețuiesc și acumulează mutații suplimentare de-a lungul anilor.

Analiza a 348 de probe de cancer muscular invaziv a arătat că, în medie, 36% din mutații sunt de tip APOBEC3, variind între 8% și 74%, indiferent de subtipul tumorii.

Diferențe individuale și riscul de cancer

Cercetătorii au observat că oamenii răspund diferit la infecție: unii produc mai mult APOBEC3A, alții mai mult APOBEC3B. Această variabilitate poate fi influențată de factori genetici sau de mediu și explică diferențele observate în tumorile reale.

Perspective pentru prevenția cancerului de vezică

BKPyV provoacă deja probleme persoanelor cu sistem imunitar slăbit, dar noul studiu arată că virusul poate influența riscul de cancer și la persoanele sănătoase.

Cercetătorii sugerează că intervențiile antivirale sau vaccinurile viitoare ar putea preveni multe cazuri de cancer vezical. De asemenea, screeningul urinar pentru reactivarea virusului ar putea identifica persoanele cu risc crescut, pentru monitorizare sau tratament preventiv.

Ce este virusul BKPyV

Virusul BKPyV (BK polyomavirus) este un virus foarte comun care infectează aproape toți oamenii încă din copilărie.

Răspândire: Aproape 95% dintre adulți au fost infectați în copilărie.

Mod de transmitere: Cel mai frecvent prin contact cu urina sau secrețiile unei persoane infectate, dar și prin alte căi interumane normale (contact apropiat, atingere).

Boala în copilărie: Infecția este de obicei asimptomatică sau foarte ușoară. Uneori pot apărea simptome ușoare, ca febră, senzație de oboseală sau infecții respiratorii minore, dar de regulă nu se recunoaște ca boală specifică.

Ce face virusul în corp: Rămâne latent în rinichi și poate fi reactivat mai târziu în viață.

Legătura cu cancerul: Studiile recente arată că atunci când virusul se reactivează, poate provoca mutații în ADN-ul celulelor vezicii urinare, crescând riscul de cancer de vezică urinară după zeci de ani.