Vezi și: Proteina tau, impact asupra comportamentului. Persoanele cu demență și schimbările emoționale
Cancerul, o amenințare tăcută, își ascunde secretele adânc în ADN-ul său mutat. Cercetătorii au descoperit cum aceste mutații nu doar că inițiază boala, ci și alimentează rezistența la terapiile curente.
O echipă de cercetători de la Weill Cornell Medicine și New York Genome Center a făcut progrese semnificative în înțelegerea modului în care cancerul de vezică urinară începe și evoluează. Studiul lor, publicat recent în Nature, arată rolul enzimelor antivirale în dezvoltarea cancerului timpuriu și dezvăluie noi mecanisme care stau la baza rezistenței la terapie.
Mutațiile ADN-ului alimentează cancerul de vezică în stadiu incipient
Cercetătorii au identificat enzimele antivirale, cunoscute sub numele de APOBEC3, ca factori principali în generarea de mutații ADN în cancerul de vezică urinară. Deși aceste enzime sunt concepute să lupte împotriva infecțiilor virale, ele pot muta și ADN-ul celulelor normale, declanșând astfel schimbări canceroase.
Acest proces pare să fie unul dintre principalii factori ai inițierii cancerului de vezică urinară, apărând chiar și în țesuturile pre-maligne.
Dr. Bishoy Faltas, coautor principal și oncolog la Weill Cornell Medicine, a explicat că aceste mutații timpurii oferă o nouă înțelegere a modului în care cancerul de vezică evoluează și ar putea ajuta la dezvoltarea unor terapii țintite.
Vezi și: Sepsisul, amenințare mortală. Jumătate dintre pacienți mor în decurs de doi ani
Chimioterapia, o sursă de mutații suplimentare
O altă descoperire neașteptată a fost că chimioterapia standard, în special medicamentele pe bază de platină, precum cisplatina, este o sursă importantă de mutații suplimentare ale ADN-ului.
Aceste mutații permit celulelor cancerului de vezică urinară să supraviețuiască și să se adapteze, făcând boala mai greu de tratat. Mutațiile induse de chimioterapie contribuie la progresia tumorii și pot favoriza apariția rezistenței la medicamente.
Cancerul de vezică - FOTO: Freepik@kjpargeter
ADN-ul circular și rezistența la terapie
Pe lângă rolul mutațiilor, cercetătorii au descoperit că celulele cancerului de vezică urinară conțin adesea structuri anormale cunoscute sub numele de ADN extracromozomial (ecDNA).
Aceste segmente circulare de ADN există în afara cromozomilor și conțin multiple copii ale genelor care promovează creșterea cancerului. Pe măsură ce cancerul progresează, aceste ecDNA devin mai complexe și ajută tumora să reziste la terapie.
Prin modelarea în laborator a unei astfel de gene ecDNA, CCND1, echipa a confirmat că această formă circulară de ADN joacă un rol crucial în rezistența la tratament. Blocarea formării sau menținerii acestor ecDNA ar putea deschide noi căi de combatere a cancerului de vezică rezistent la terapie.
Vezi și: Telefonul, instrumentul care poate ajuta la depistarea demenței. Comportamentul care semnalează degradarea creierului
Noi strategii terapeutice
Aceste descoperiri oferă noi ținte pentru tratarea cancerului de vezică urinară, în special în stadiile avansate. Studiul sugerează că medicamentele care țintesc receptorul HER2, frecvent întâlnit în cancerul de sân, ar putea fi eficiente și împotriva celulelor cancerului de vezică care prezintă semnături ecDNA puternice.
Cercetătorii sunt optimiști că vor dezvolta terapii care să prevină formarea ecDNA, oferind speranțe pentru îmbunătățirea tratamentului pacienților rezistenți la terapiile actuale.
"Abia zgâriem suprafața a ceea ce putem descoperi despre cancer prin secvențierea întregului genom", a declarat dr. Olivier Elemento, unul dintre liderii studiului, potrivit SciTechDaily.
Echipa plănuiește cercetări mai ample, folosind metode de secvențiere la nivelul celulelor individuale, pentru a descoperi mai multe detalii despre modul în care operează cancerul de vezică.
Vezi și: Cine și când decide oprirea tratamentului unui pacient. Dr. Gabriel Oniscu: Din punct de vedere al unei morți cu demnitate, fără suferință
Implicații pentru cercetările viitoare
Studiul nu doar aprofundează înțelegerea biologiei cancerului de vezică urinară, ci subliniază și importanța secvențierii întregului genom pentru a capta întreaga gamă de mutații și modificări structurale din celulele canceroase. Colaborarea dintre Weill Cornell Medicine și New York Genome Center deschide calea pentru studii mai mari și mai detaliate, care ar putea revoluționa modul în care este tratat cancerul de vezică urinară.
Combinând secvențierea ADN-ului cu datele despre activitatea genelor, cercetătorii speră să dezvăluie mecanismele progresiei cancerului, ceea ce ar putea conduce la strategii de tratament mai eficiente și personalizate în viitor.
