Ureea este un produs rezidual rezultat când organismul descompune proteinele.
Ureea este transportată în sânge și este eliminată în principal prin rinichi, în urină. De aceea, analiza ureei în sânge este folosită frecvent ca indicator indirect al funcției renale și al “echilibrului” dintre producția de uree (mai ales în ficat) și eliminarea ei (prin rinichi).
În practică, ureea se interpretează aproape întotdeauna împreună cu creatinina și/sau eGFR (rata de filtrare glomerulară estimată), deoarece ureea singură poate fi influențată semnificativ de hidratare, dietă, sângerări digestive, medicamente etc.
Intervale de referință: pot varia de la un laborator la altul, așa că “normalul” se judecă după intervalul tipărit pe buletin. Ca orientare, multe laboratoare folosesc pentru adulți uree 2,5–7,8 mmol/L.
O uree crescută poate apărea prin:
eliminare redusă prin rinichi (probleme renale propriu-zise)
flux scăzut de sânge către rinichi (de exemplu, deshidratare sau insuficiență cardiacă)
producție crescută de uree (de exemplu, dietă hiperproteică, catabolism crescut, sângerare digestivă)
Boală renală / afectare renală (rinichii nu mai filtrează și elimină ureea eficient)
Deshidratare (inclusiv prin aport scăzut de lichide, vărsături, diaree etc.)
Insuficiență cardiacă, șoc, arsuri severe (situații care pot reduce perfuzia renală)
Obstrucție pe căile urinare (de ex. o blocare care împiedică eliminarea urinei)
Sângerare gastrointestinală (digestia sângelui acționează ca un aport mare de proteine, crescând ureea)
Dietă bogată în proteine și/sau stări catabolice (infecții severe, traumă, post-operator etc.)
Unele medicamente (ex.: anumite antibiotice; și alte clase, în funcție de context).
O uree scăzută este mai puțin frecventă și, adesea, mai puțin alarmantă decât ureea crescută, dar poate semnala anumite situații care merită discutate cu medicul.
Cauze frecvente pentru uree scăzută
Dietă săracă în proteine sau malnutriție (mai puțin „material” pentru a produce uree)
Suprahidratare (diluție și/sau excreție crescută)
Afectare hepatică severă (ficatul are rol central în transformarea produselor de degradare în uree)
Sarcină: valori mai mici pot apărea fiziologic, mai ales în trimestrul 2 - 3.
