Boala renală cronică este una dintre cele mai mari amenințări pentru sănătatea globală, dar are un avantaj pe care medicii îl pot folosi în lupta cu ea: poate fi depistată înainte ca simptomele să apară.
Boala renală cronică afectează sute de milioane de oameni, estimările globale indicând între 788 și 844 de milioane de adulți afectați.
Poate evolua ani întregi fără simptome, iar semnele evidente pot apărea abia când funcția renală este sever compromisă.
O analiză de sânge și una de urină pot ajuta la depistarea bolii, inclusiv prin evaluarea funcției renale și a albuminei din urină.
Diabetul, hipertensiunea, obezitatea și bolile cardiovasculare cresc riscul, motiv pentru care persoanele din aceste categorii pot beneficia în mod special de screening.
Boala renală cronică (BRC) este o afecțiune în care rinichii își pierd treptat capacitatea de a funcționa normal. Problema este că, în primele etape, organismul poate transmite foarte puține semnale de alarmă.
Tocmai această evoluție discretă transformă boala într-o adevărată provocare pentru sistemele de sănătate. O persoană se poate simți bine, poate merge la serviciu, poate face sport și poate să nu bănuiască nimic, în timp ce funcția renală se deteriorează progresiv.
O nouă serie de trei lucrări publicată în The Lancet analizează amploarea problemei, diferențele dintre femei și bărbați, cauzele bolii și progresele recente în diagnostic și tratament. Prima lucrare, coordonată de Jennifer S. Lees de la Universitatea din Glasgow și realizată împreună cu cercetători din mai multe țări, se concentrează asupra diagnosticării și depistării BRC.
Mesajul cercetătorilor este cât se poate de clar: boala renală cronică trebuie căutată înainte să înceapă să dea simptome.
În țările cu venituri ridicate, aproximativ 30%-50% dintre persoanele cu BRC nu au un diagnostic medical, potrivit seriei The Lancet. În țările cu venituri mici și medii, proporția este considerată și mai mare, în principal din cauza accesului insuficient la investigații și a capacității limitate a sistemelor medicale de a identifica boala.
Există și diferențe între grupurile de populație. Cercetătorii atrag atenția că persoanele de altă origine decât cea albă și femeile pot avea o probabilitate de până la două ori mai mare de a rămâne nediagnosticate comparativ cu bărbații albi.
Este o situație cu atât mai importantă cu cât BRC nu este o problemă rară. Datele globale arată că boala afectează aproximativ 788-844 de milioane de adulți și este proiectată să devină a cincea cauză principală de deces la nivel mondial până în 2040.
Pericolul nu este doar teoretic. O analiză Global Burden of Disease publicată în The Lancet arată că, în 2023, BRC a fost a noua cauză de deces la nivel mondial, fiind asociată cu aproximativ 1,48 milioane de decese.
În plus, afectarea funcției renale reprezintă un factor important pentru sănătatea cardiovasculară. Analiza globală estimează că funcția renală afectată a contribuit la aproximativ 11,5% dintre decesele cardiovasculare.
Astfel, rinichii nu trebuie priviți izolat. O problemă renală poate merge mână în mână cu probleme ale inimii și vaselor de sânge, iar riscul cardiovascular crește pe măsură ce boala renală avansează.
În stadiile ușoare și moderate, BRC poate să nu provoace simptome evidente. Organismul se poate adapta la reducerea progresivă a funcției rinichilor, iar persoana afectată poate să nu simtă că ceva este în neregulă.
Când apar simptome mai evidente, boala poate fi deja avansată. În stadiile severe pot apărea, printre altele, oboseala, umflarea picioarelor sau a gleznelor, modificări ale urinării, greața, lipsa poftei de mâncare, mâncărimi sau dificultăți de concentrare.
Important este că aceste manifestări nu sunt specifice exclusiv bolii renale. Tocmai de aceea, lipsa simptomelor nu înseamnă că rinichii funcționează perfect, iar apariția simptomelor nu este o metodă suficientă pentru diagnostic.
În formele avansate, deteriorarea poate ajunge la insuficiență renală, situație în care pacientul poate avea nevoie de dializă sau transplant renal.
Una dintre concluziile importante ale seriei The Lancet este că depistarea BRC nu trebuie să înceapă neapărat cu investigații sofisticate.
Evaluarea funcției renale se poate face prin analize de sânge, inclusiv prin estimarea ratei de filtrare glomerulară (eGFR), un indicator al modului în care rinichii filtrează sângele.
La fel de importantă este analiza urinei, în special identificarea albuminei. Prezența unei cantități crescute de albumină în urină poate indica afectarea rinichilor și poate ajuta la identificarea persoanelor cu risc crescut. Cercetătorii subliniază rolul albuminuriei în screening și în evaluarea riscului.
Cu alte cuvinte, un rinichi care încă „pare” să funcționeze suficient de bine pentru ca persoana să nu aibă simptome poate transmite totuși semnale prin sânge și urină.
Nu toate persoanele au același risc.
Printre factorii importanți care favorizează apariția BRC se numără:
diabetul;
hipertensiunea arterială;
obezitatea;
bolile cardiovasculare;
înaintarea în vârstă;
antecedentele familiale de boală renală.
Datele din analiza globală arată, de asemenea, că glicemia crescută, indicele de masă corporală și tensiunea arterială sistolică se numără printre factorii majori asociați cu povara bolii renale cronice.
De aceea, cercetătorii recomandă o atenție specială populațiilor cu risc, în locul așteptării apariției simptomelor.
Singapore oferă un exemplu relevant al problemei. Prevalența BRC este estimată la aproximativ 14,9%, iar în fiecare zi sunt diagnosticați în jur de șase pacienți noi.
În același timp, estimările locale sugerează că până la 7 din 10 persoane cu BRC din Singapore ar putea să nu știe că au boala.
Cercetătorii leagă creșterea poverii bolii de factori precum diabetul, hipertensiunea, obezitatea, stilul de viață și îmbătrânirea populației.
Este un exemplu care arată de ce numărul pacienților diagnosticați nu spune întotdeauna întreaga poveste: în spatele statisticilor oficiale poate exista un grup mult mai mare de persoane care încă nu știu că au o problemă renală.
Rinichii sunt alimentați de o rețea foarte bogată de vase de sânge și filtrează permanent sângele. De aceea, afecțiunile care afectează vasele și metabolismul pot avea consecințe asupra funcției renale.
Diabetul poate deteriora vasele mici din rinichi, iar hipertensiunea arterială poate afecta în timp structurile care filtrează sângele. La rândul ei, boala renală poate contribui la agravarea problemelor cardiovasculare și a tensiunii arteriale.
Obezitatea și bolile cardiovasculare completează tabloul factorilor de risc importanți.
Acesta este unul dintre motivele pentru care cercetătorii pledează pentru integrarea screeningului renal în îngrijirea persoanelor care au deja factori de risc.
Impactul BRC nu se limitează la rinichi.
Persoanele cu boală renală cronică au un risc mai mare de spitalizare, de complicații în timpul internării și de reinternare comparativ cu persoanele fără BRC.
Pe măsură ce boala progresează, poate crește și riscul de insuficiență renală, evenimente cardiovasculare și deces.
În acest context, diagnosticul precoce nu înseamnă doar prevenirea dializei. Înseamnă și identificarea din timp a unui risc cardiovascular și metabolic mai larg.
Cercetarea renală nu se oprește la analizele clasice.
Autorii seriei din The Lancet descriu progrese în utilizarea unor instrumente precum cistatina C, biomarkerii, biopsia renală, testarea genetică și tehnologiile de analiză moleculară. Acestea pot contribui la o înțelegere mai exactă a cauzei bolii și a riscului individual.
În același timp, imagistica avansată, tehnologiile digitale și inteligența artificială ar putea ajuta medicii să identifice mai devreme persoanele cu risc și să personalizeze monitorizarea.
Cercetătorii avertizează însă că noile tehnologii nu vor fi suficiente dacă nu există acces la analize de bază, laboratoare, personal medical și sisteme de sănătate capabile să transforme rezultatele testelor în tratament.
Chiar dacă medicina evoluează rapid, prevenția nu a devenit demodată.
Controlul tensiunii arteriale, menținerea unei greutăți sănătoase, controlul diabetului, activitatea fizică, alimentația echilibrată și renunțarea la fumat pot avea un rol important în reducerea riscului și în încetinirea progresiei bolii.
Pentru persoanele care au deja factori de risc, evaluarea medicală periodică este cu atât mai importantă.
Profesoara clinică Angela Yee-Moon Wang, coautoare a două dintre lucrările seriei, subliniază că depistarea precoce la persoanele cu risc, evaluarea personalizată, prevenția și aplicarea corectă a tratamentelor recomandate de ghiduri pot contribui la întârzierea progresiei bolii renale.
Poate cel mai important mesaj al noii serii este unul simplu: nu trebuie să aștepți să te doară rinichii pentru a verifica dacă funcționează bine.
De fapt, rinichii pot pierde o parte semnificativă din capacitatea lor de funcționare fără ca persoana să observe ceva neobișnuit.
Iar tocmai această „tăcere” face screeningul atât de important. O analiză de sânge și o analiză de urină, recomandate și interpretate de medic în funcție de vârstă și factorii de risc, pot oferi informații care să permită intervenția înainte ca boala să ajungă într-un stadiu dificil de tratat.
În 2025, Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut sănătatea renală drept o prioritate globală, iar cercetătorii consideră că este nevoie ca această recunoaștere să fie urmată de investiții reale în depistare și tratament.
Pentru că, în cazul bolii renale cronice, momentul în care este descoperită poate face diferența dintre încetinirea evoluției și ajungerea la insuficiență renală.
Seria de cercetări a fost publicată în The Lancet în iunie 2026. Lucrarea despre diagnostic și depistare este semnată de Jennifer S. Lees și colaboratorii săi și a apărut în volumul 407 al revistei, paginile 2414-2428.
Referință: Jennifer S. Lees et al., Advances in the diagnosis and detection of chronic kidney disease, The Lancet, 2026, DOI: 10.1016/S0140-6736(26)00702-6.
