Iaurtul ocupă un loc de cinste în micul dejun, în sosuri sau ca gustare rapidă între mese. Istoria acestui aliment începe încă din anul 5000 î.Hr., când cuvântul de origine turcă "yogurmak" definea un proces simplu: a condensa sau a închega laptele.
Astăzi, industria iaurtului generează miliarde de dolari și pune pe rafturi sute de variante: de la clasicul iaurt grecesc până la versiuni proteice sau fără lactate. Medicii și dieteticienii avertizează însă că multe produse promovează o imagine falsă de alimente sănătoase, când în realitate conțin mai mult zahăr decât gogoșile din comerț.
Iaurtul grecesc trece printr-un proces special de strecurare multiplă. Producătorii elimină astfel zerul lichid, iar rezultatul este o textură cremoasă și densă. Prin eliminarea zerului dispare și o mare parte din lcoză (zahărul natural din lapte), ceea ce oferă produsului un gust mai acrișor.
O singură cană de iaurt grecesc aduce organismului aproximativ 15-20 de grame de proteină pură. Această cantitate este echivalentul a trei ouă sau al unui piept de pui de 90 de grame.
Proteina oferă o senzație de sațietate pe termen lung, stabilizează nivelul de zahăr din sânge și protejează masa musculară în timpul curelor de slăbire. În plus, o porție asigură jumătate din doza zilnică recomandată de vitamina B12 și bacterii benefice pentru intestin, precum Lactobacillus.
Iaurtul simplu aduce beneficii clare pentru sănătate, însă variantele cu arome devin adevărate bombe calorice. Multe pahare de iaurt cu fructe ascund până la 20 de grame de zahăr adăugat.
Nici variantele "diet" sau cele fără zahăr nu reprezintă o soluție excelentă. Producătorii înlocuiesc adesea grăsimea eliminată cu îndulcitori artificiali (aspartam sau sucraloză) și cu agenți de îngroșare. Aceste substanțe pot perturba flora intestinală și pot provoca balonare.
Cea mai bună soluție este achiziția unui iaurt grecesc simplu, în care adaugi acasă fructe proaspete, semințe de chia sau de in și o linguriță de miere pentru îndulcire, potrivit Daily Mail.
Iaurtul clasic, nestrecurata, are și el avantaje, dar nu excelează la capitolul slăbit. O cană de iaurt tradițional conține sub 10 grame de proteine și aproape dublul cantității de zahăr natural față de versiunea grecească (14 grame față de doar 7 grame).
Totuși, iaurtul clasic păstrează tot zerul, ceea ce înseamnă că oferă un aport mai mare de calciu și potasiu. Dacă scopul tău principal este controlul greutății și o digestie mai ușoară, iaurtul grecesc câștigă detașat deoarece are mai puțină lcoză.
Multe branduri promovează intens etichete cu "probiotice suplimentare" sau "extra proteină". Specialiștii consideră că, pentru un adult sănătos, aceste adaosuri nu își justifică prețul mai ridicat. Iaurtul grecesc simplu conține deja în mod natural suficienți fermenți activi pentru o digestie optimă.
În cazul iaurturilor cu adaos de proteine (obținute din pudră de zer sau cazeină), textura devine uneori nisipoasă. Pentru a corecta acest defect, fabricanții folosesc stabilizatori precum guma xantan sau guma guar, dar și coloranți artificiali.
Studiile recente asociază acești emulsificatori cu slăbirea barierei intestinale și cu apariția inflamațiilor. Medicii recomandă obținerea proteinelor din surse integrale: carne slabă, linte, ouă sau pur și simplu dintr-o porție mai mare de iaurt grecesc simplu.
Iaurtul înghețat are reputația unei alternative mult mai sănătoase la înghețata clasică. O jumătate de cană de iaurt înghețat are în jur de 110 calorii și 3 grame de grăsime, în timp ce înghețata de vanilie urcă la 140 de calorii și 7 grame de grăsime.
Realitatea din spatele etichetei arată însă diferit. Iaurtul înghețat conține adesea la fel de mult zahăr ca o înghețată obișnuită. Din cauză că înghețata clasică are mai multe grăsimi, ea încetinește digestia și provoacă o creștere mai lentă a glicemiei în sânge decât un iaurt înghețat degresat.