Un nou studiu sugerează că o alimentație de tip occidental, bogată în grăsimi și zahăr, poate amplifica efectele unei predispoziții genetice și poate afecta și mai mult calitatea spermei.
Mutațiile genei M1AP sunt asociate cu infertilitatea masculină, însă severitatea problemei diferă de la un bărbat la altul.
O dietă occidentală, bogată în grăsimi și zahăr, a redus fertilitatea la șoareci chiar și atunci când aceștia nu aveau modificarea genetică.
Combinația dintre gena M1AP inactivată și dieta nesănătoasă a avut un efect mai puternic decât fiecare factor luat separat.
Studiul a fost realizat pe șoareci, astfel că rezultatele nu demonstrează încă faptul că același mecanism se produce și la oameni.
Infertilitatea masculină este adesea privită prin prisma unor cauze individuale: o problemă genetică, o afecțiune, anumite medicamente sau factori de mediu. Însă un nou studiu sugerează că realitatea poate fi mai complicată.
Cercetătorii de la Universitatea din Melbourne au investigat dacă o predispoziție genetică pentru infertilitate poate fi agravată de un factor legat de stilul de viață, în acest caz alimentația.
Studiul de validare a conceptului, publicat în revista Human Reproduction, a fost condus de dr. Jessica Dunleavy și prof. Moira O'Bryan, de la Facultatea de Bioștiințe.
Echipa a folosit șoareci cu o modificare la nivelul genei M1AP, cunoscută pentru rolul său în fertilitatea masculină.
La oameni, variantele dăunătoare ale genei M1AP reprezintă o cauză relativ frecventă a infertilității masculine. Totuși, există un detaliu care i-a intrigat pe cercetători: nu toți purtătorii sunt afectați în același fel.
Unii bărbați pot avea un număr extrem de mic de spermatozoizi, în timp ce la alții aceștia pot lipsi complet.
De ce există această diferență?
Genetica pare să fie o piesă importantă a puzzle-ului, însă cercetătorii au vrut să afle dacă și mediul în care funcționează organismul poate influența severitatea problemei.
„Studiul nostru sugerează că factorii de mediu sau cei legați de stilul de viață, precum dieta, pot contribui la aceste diferențe în ceea ce privește gravitatea afecțiunii”, a explicat dr. Jessica Dunleavy.
Pentru a testa această ipoteză, cercetătorii au hrănit șoarecii cu o dietă de tip occidental, bogată în grăsimi și zahăr.
Au comparat apoi efectele alimentației și ale modificării genetice, atât separat, cât și împreună.
Rezultatul a fost surprinzător: fiecare dintre cei doi factori a redus independent fertilitatea, însă combinația lor a produs efecte considerabil mai grave.
Cu alte cuvinte, efectul nu a fost pur și simplu „genetic + alimentar”, ci a existat o deteriorare mai pronunțată atunci când cele două provocări s-au întâlnit.
Șoarecii care aveau atât modificarea genei M1AP, cât și o dietă occidentală au produs mai puțini descendenți.
În același timp, analiza spermei a indicat o calitate mai slabă comparativ cu șoarecii care fuseseră supuși doar uneia dintre cele două provocări.
Astfel, cercetătorii au obținut dovezi experimentale că o predispoziție genetică și un factor de mediu se pot influența reciproc în ceea ce privește fertilitatea.
Descoperirea este importantă deoarece poate contribui la explicarea unui fenomen observat la oameni: doi bărbați care au variante genetice similare asociate infertilității pot avea totuși probleme reproductive de severitate foarte diferită.
Cercetătorii propun un scenariu interesant.
O anumită modificare genetică poate determina un nivel de bază mai scăzut al fertilității, fără ca aceasta să însemne neapărat că rezultatul reproductiv va fi identic pentru fiecare persoană.
Factorii de stil de viață și cei de mediu ar putea contribui ulterior la agravarea situației. În anumite cazuri, această combinație ar putea împinge fertilitatea sub un nivel considerat suficient pentru concepția naturală.
Este, practic, diferența dintre o predispoziție și manifestarea ei severă.
„Deși genetica poate stabili un nivel de bază redus al fertilității și o predispoziție la infertilitate, factorii legați de stilul de viață influențează probabil gravitatea infertilității și, în cele din urmă, capacitatea de a avea copii”, a spus Dunleavy.
Una dintre cele mai interesante implicații ale studiului este că, dacă mecanismul va fi confirmat la oameni, modificarea unor factori de stil de viață ar putea deveni relevantă chiar și în cazul unei infertilități cu componentă genetică.
Cercetătorii spun că, în acest scenariu, îmbunătățirea alimentației sau reducerea anumitor expuneri de mediu ar putea contribui la ameliorarea fertilității.
Asta nu înseamnă însă că dieta poate „vindeca” o mutație genetică sau că infertilitatea genetică poate fi prevenită pur și simplu prin schimbarea alimentației.
Mai degrabă, rezultatele ridică posibilitatea ca un factor modificabil să influențeze cât de sever se manifestă o vulnerabilitate genetică.
Cercetătorii consideră că mecanismul observat ar putea fi relevant și pentru alte gene implicate în infertilitatea masculină.
Dacă viitoare cercetări vor confirma că anumite variante genetice și factorii de mediu interacționează într-un mod similar, diagnosticul infertilității ar putea deveni mai complex.
În loc să fie căutată o singură cauză, medicii ar putea fi nevoiți să privească problema printr-o combinație de genetică, stil de viață și factori de mediu.
Prof. Moira O'Bryan subliniază tocmai această perspectivă: înțelegerea interacțiunilor dintre factorii genetici și cei legați de stilul de viață ar putea contribui, în viitor, la o abordare mai personalizată a îngrijirii fertilității.
Există însă o limitare esențială.
Studiul a fost realizat pe șoareci, nu pe oameni. Prin urmare, rezultatele demonstrează un posibil mecanism biologic, dar nu confirmă că bărbații purtători ai unor variante M1AP vor avea în mod necesar o scădere suplimentară a fertilității dacă au o alimentație bogată în grăsimi și zahăr.
Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a afla dacă aceleași interacțiuni apar și la oameni și, mai ales, dacă modificarea alimentației sau a altor factori de mediu poate îmbunătăți efectiv rezultatele reproductive.
Deocamdată, studiul oferă însă o direcție importantă: infertilitatea masculină ar putea fi rezultatul unei întâlniri între ceea ce moștenim și modul în care trăim.
Cercetarea, intitulată „A Western diet exacerbates male infertility in M1ap-null mice”, a fost publicată în Human Reproduction în 2026. DOI: 10.1093/humrep/deag130.