Știai că testosteronul scade atunci când devii tată? Iată care este secretul

Ce trebuie să știi

• Testosteronul nu este sinonim cu agresivitatea sau „bărbăția”: o analiză amplă a cercetărilor pe peste 15.000 de persoane a găsit o legătură slabă între nivelul de testosteron și agresivitate.

• Paternitatea modifică organismul masculin: testosteronul poate începe să scadă încă din timpul sarcinii partenerei, înainte de nașterea copilului.

• Creierul taților se schimbă și el: studiile realizate pe proaspeți tați au identificat modificări ale volumului materiei cenușii corticale.

• Mai mult testosteron nu înseamnă automat un tată mai bun. În anumite societăți, bărbații considerați cei mai implicați tați au avut chiar cele mai scăzute niveluri de testosteron.

Testosteronul, noul „simbol” al masculinității

Testosteronul a ajuns în centrul unei adevărate culturi online. Pe rețelele sociale, hormonul este prezentat drept cheia pentru masă musculară, succes, competitivitate, statut social și chiar dominanță sexuală. În unele comunități online, bărbații sunt încurajați să își verifice nivelul hormonal și să practice ceea ce este numit „Tmaxx”, încercarea de a-și crește testosteronul cât mai mult.

Tema a ajuns inclusiv în politica americană. Secretarul de război al SUA, Pete Hegseth, a ordonat testarea nivelului de testosteron pentru militarii americani cu vârsta de peste 30 de ani, în cadrul unei politici prezentate ca parte a „restabilirii capacității de luptă”. La rândul său, secretarul Sănătății, Robert F. Kennedy Jr., a promovat terapia de substituție cu testosteron în contextul preocupărilor sale privind ceea ce consideră o scădere a „bărbăției” americane.

Dar biologia este mult mai complicată decât mesajele care circulă pe internet.

O nouă perspectivă prezentată de psihologul clinic american Darby Saxbe, în cartea „Dad Brain”, arată că unul dintre cele mai importante evenimente din viața unui bărbat, acela de a deveni tată, vine la pachet cu transformări hormonale și cerebrale importante.

Iar una dintre cele mai interesante este tocmai scăderea testosteronului.

Un nivel mare de testosteron nu garantează o paternitate bună

Ideea potrivit căreia „mai mult testosteron înseamnă un bărbat mai bun” pleacă de la o simplificare a modului în care funcționează organismul.

Sistemele biologice nu funcționează întotdeauna ca un buton pe care îl dai mai tare pentru a obține un rezultat mai bun. De multe ori există mecanisme de feedback care mențin organismul într-un anumit echilibru.

Testosteronul este, de asemenea, sensibil la mediul în care trăiește un bărbat.

Un bărbat care câștigă o competiție sau se confruntă cu o provocare la adresa statutului său poate înregistra o creștere a testosteronului. După o pierdere, nivelul poate scădea. Cu alte cuvinte, hormonul poate reflecta situația în care se află un bărbat, nu neapărat să fie mecanismul care îi determină comportamentul.

O analiză de amploare a cercetărilor asupra testosteronului, care a sintetizat date provenite de la peste 15.000 de persoane, a găsit o asociere foarte slabă între nivelul testosteronului și agresivitate. Mai mult, administrarea suplimentară de testosteron nu a produs o creștere măsurabilă și consistentă a agresivității comportamentale.

Asta nu înseamnă că testosteronul nu are nicio legătură cu comportamentul. El poate deveni important în special în contexte de competiție și statut social. Însă contextul determină în mare măsură felul în care se manifestă această influență.

Paradoxul testosteronului: poate afecta chiar fertilitatea

Există și un detaliu pe care mesajele despre „Tmaxx” îl omit frecvent.

Atunci când testosteronul este administrat din exterior, prin injecții sau alte forme de terapie, organismul poate interpreta excesul hormonal ca pe un semnal că nu mai este nevoie să producă la fel de mult.

Creierul reduce semnalele hormonale care stimulează testiculele, iar producția de spermatozoizi poate scădea dramatic.

Fenomenul a fost atât de evident încât testosteronul exogen a fost cercetat inclusiv ca posibilă metodă de contracepție masculină. Într-un studiu citat în materialul lui Saxbe, dintre cei 271 de bărbați cărora li s-au administrat injecții săptămânale cu testosteron, aproape două treimi au ajuns să nu mai producă spermatozoizi detectabili, iar în rândul partenerelor lor a fost raportată o singură sarcină în peste 1.000 de luni de observație.

Este unul dintre marile paradoxuri ale hormonului: substanța promovată uneori ca simbol al virilității poate reduce fertilitatea atunci când este administrată din exterior.

Când un bărbat devine tată, se schimbă și creierul

Paternitatea nu înseamnă doar schimbarea programului, nopți mai scurte și responsabilități noi.

Cercetările prezentate de Saxbe sugerează că experiența poate produce schimbări detectabile inclusiv la nivelul creierului.

Împreună cu cercetători din Madrid, Saxbe a analizat prin scanări cerebrale 20 de bărbați care urmau să devină pentru prima dată tați. Aceștia au fost evaluați înainte ca partenerele lor să rămână însărcinate și apoi la aproximativ două luni după nașterea copilului. Rezultatele au fost comparate cu cele ale unui grup de 17 bărbați fără copii.

La noii tați s-a observat o reducere a volumului materiei cenușii corticale, în timp ce structurile cerebrale mai profunde nu au prezentat același tipar de modificare. Un al doilea grup de tați din Los Angeles a prezentat rezultate similare.

Important este că o reducere a volumului cerebral nu trebuie interpretată automat drept o pierdere a funcției cerebrale.

Cercetătorii au propus o explicație asemănătoare celei utilizate pentru modificările observate la mame: anumite regiuni ale creierului se pot „reorganiza” pentru a deveni mai eficiente în procesarea informațiilor relevante pentru noul rol.

Cu cât legătura cu bebelușul era mai puternică, cu atât schimbările erau mai mari

Un studiu ulterior a analizat 38 de bărbați aflați la prima experiență de paternitate, examinați în timpul sarcinii partenerei și apoi la șase luni după naștere.

Rezultatul a fost deosebit de interesant.

Bărbații care dezvoltaseră o legătură mai puternică cu copilul încă nenăscut și care intenționau să își ia mai mult timp liber de la serviciu au prezentat cele mai mari reduceri ale volumului cortical.

Cu alte cuvinte, schimbările cerebrale nu păreau să fie întâmplătoare. Ele erau asociate cu gradul în care viitorul tată se pregătea pentru noul său rol.

Paternitatea pare, astfel, să implice un proces de adaptare biologică, nu doar unul psihologic sau social.

Testosteronul începe să scadă înainte ca bebelușul să se nască

Și aici apare una dintre cele mai interesante descoperiri.

Saxbe și psihologul Robin Edelstein au urmărit 27 de cupluri care așteptau primul copil. Testosteronul viitorilor tați a scăzut progresiv în timpul sarcinii.

La 36 de săptămâni, nivelul era cu aproximativ 17% mai mic decât la 12 săptămâni.

Prin urmare, schimbarea nu poate fi pusă simplu pe seama nopților nedormite de după naștere.

Mai mult, bărbații la care testosteronul a scăzut cel mai mult au spus că se simt mai implicați și mai dedicați, iar partenerele lor i-au descris ca fiind mai sprijinitori după naștere.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra rolului testosteronului: în anumite etape ale vieții, succesul biologic al unui bărbat poate însemna nu creșterea continuă a hormonului, ci adaptarea nivelului său la ceea ce îi cere mediul.

Același testosteron, dar doi „tați ideali” complet diferiți

Poate cea mai spectaculoasă parte a cercetărilor vine din comparația dintre două societăți.

În comunitățile BaYaka, un popor egalitar de vânători-culegători din Bazinul Congo, implicarea, apropierea fizică și împărțirea resurselor cu comunitatea sunt importante pentru definirea unui tată bun.

Iar bărbații considerați cei mai buni tați aveau cele mai scăzute niveluri de testosteron.

În comunitățile Bandongo din apropiere, descrise ca fiind mai patriarhale, competitive și ierarhice, modelul patern este diferit. Acolo, întreținerea familiei presupune inclusiv activități fizice dificile și periculoase, iar tații îi pregătesc pe copiii mai mari pentru activități precum pescuitul, vânătoarea și defrișarea terenurilor.

În această societate, tații evaluați mai bine aveau niveluri mai ridicate de testosteron.

Același hormon, două modele complet diferite de paternitate.

Concluzia este importantă: nu există un nivel universal de testosteron care să definească „tatăl perfect”. Hormonii interacționează cu mediul, cultura, responsabilitățile și comportamentele.

Dar asta nu înseamnă că „mai puțin testosteron” este întotdeauna mai bine

Saxbe nu susține că testosteronul trebuie privit pur și simplu ca un „hormon rău”.

Într-un studiu pe 149 de cupluri, tații care aveau niveluri mai scăzute de testosteron la nouă luni după naștere au raportat mai multe simptome depresive. În același timp, partenerele lor au raportat mai puține simptome.

Pe de altă parte, mamele ai căror parteneri aveau niveluri mai ridicate de testosteron seara au raportat mai multe simptome depresive la nouă și la 15 luni după naștere și o satisfacție mai redusă în relație.

Asta arată cât de complicată este relația dintre hormoni, comportament și dinamica unui cuplu.

Nu putem transforma testosteronul într-un simplu indicator al calității unui tată.

Paternitatea nu se „optimizează” cu o seringă

Mesajul central al cercetărilor lui Saxbe este unul care contrazice puternic cultura online a testosteronului.

Un bărbat nu devine automat mai puternic, mai curajos, mai competitiv sau mai bun prin simpla creștere a nivelului hormonal. Iar administrarea testosteronului din exterior poate avea efecte asupra fertilității și asupra întregului echilibru hormonal.

În cazul paternității, organismul pare să facă exact ceea ce trebuie pentru noul context: se adaptează.

Testosteronul poate scădea, creierul se poate reorganiza, iar prioritățile unui bărbat se pot schimba. Nu este o „pierdere a masculinității”, ci poate fi parte din tranziția către un rol complet diferit.

În fond, un tată bun nu este definit de cât de mult testosteron are în sânge, ci de modul în care răspunde nevoilor copilului și familiei sale.

Iar concluzia cărții „Dad Brain” este cu atât mai interesantă într-o perioadă în care testosteronul este vândut ca soluție pentru aproape orice: testosteronul nu face bărbatul – și cu atât mai puțin nu îl face tată.