Inflamația acută (pe termen scurt) este reacția naturală a sistemului imunitar atunci când organismul se confruntă cu o infecție, o rană sau un iritant. Celulele inflamatorii sunt trimise rapid în zona afectată pentru a distruge agenții patogeni și a începe procesul de vindecare.
Însă inflamația cronică apare atunci când acest răspuns imun se menține timp de săptămâni, luni sau chiar ani, fără un motiv evident. În acest caz, celulele inflamatorii încep să atace țesuturile sănătoase, crescând riscul unor boli grave, de la diabet și boli cardiovasculare, până la depresie sau cancer.
Țesutul adipos în exces, mai ales cel abdominal, eliberează substanțe inflamatorii numite citokine. Această inflamație de intensitate scăzută favorizează rezistența la insulină și contribuie la apariția sindromului metabolic, un factor de risc major pentru colesterol crescut, diabet de tip 2 și boli cardiovasculare.
Fumul de țigări, gazele de eșapament și emisiile industriale conțin particule toxice care afectează celulele pulmonare și declanșează stres oxidativ. În timp, acest proces provoacă inflamație cronică la nivelul plămânilor, favorizând boli precum astmul sau BPOC-ul (boala pulmonară obstructivă cronică).
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, sistemul imunitar devine mai puțin eficient în reglarea inflamației. În plus, singurătatea, izolarea socială, stresul financiar sau declinul fizic pot amplifica inflamația prin creșterea nivelului de stres cronic.
Sedentarismul favorizează creșterea în greutate, dezechilibrele glicemice și inflamația. Activitatea fizică moderată, 30 până la 60 de minute zilnic, ajută la reducerea inflamației. Totuși, antrenamentele excesive pot avea efectul opus, crescând stresul asupra sistemului imunitar.
Consumul frecvent de alimente ultraprocesate, zahăr adăugat, grăsimi nesănătoase și carbohidrați rafinați stimulează eliberarea de citokine inflamatorii. Printre alimentele problematice se numără:
Alcoolul, chiar și în cantități moderate dar frecvente, produce toxine care afectează ficatul și intestinul. Acest proces declanșează stres oxidativ și inflamație sistemică. Chiar și 1 - 2 pahare de alcool pe zi pot crește riscul de afecțiuni hepatice.
Stresul prelungit menține corpul într-o stare de alertă constantă ("luptă sau fugi"), crescând nivelul hormonului cortizol. În timp, cortizolul ridicat favorizează inflamația și crește valorile proteinei C-reactive (CRP), un marker inflamator.
Surse frecvente de stres cronic:
Lipsa somnului sau variațiile mari ale orelor de culcare pot reduce capacitatea organismului de a regla inflamația. În aceste condiții, crește nivelul de CRP și fibrinogen, proteine asociate cu inflamația și formarea cheagurilor de sânge.
Intestinul găzduiește trilioane de bacterii benefice, esențiale pentru imunitate. O dietă săracă, consumul excesiv de alcool, antibioticele sau stresul cronic pot distruge acest echilibru, ducând la disbioză intestinală. Bariera intestinală devine mai permeabilă, iar substanțele dăunătoare pătrund în sânge, generând inflamație cronică.
Unele boli mențin sistemul imunitar într-o stare de activare permanentă. Afecțiunile autoimune, precum lupusul, boala Crohn sau artrita reumatoidă, determină organismul să atace propriile țesuturi. De asemenea, infecțiile netratate, cum ar fi hepatita C sau infecția cu H. pylori, pot declanșa inflamație persistentă.
Inflamația cronică poate trece neobservată mult timp. Printre simptomele frecvente se numără:
Inflamația persistentă afectează treptat celulele și țesuturile, crescând riscul de: