Ce se întâmplă în creier în primele săptămâni de tratament cu antidepresive

Antidepresivele din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt printre cele mai utilizate medicamente la nivel mondial pentru tratarea depresiei și a altor tulburări psihice. Cu toate acestea, deși milioane de oameni le folosesc zilnic, oamenii de știință încă încearcă să înțeleagă exact cum influențează aceste medicamente activitatea creierului.

O echipă de cercetători de la Universitatea din Stockholm a realizat acum una dintre cele mai complexe analize ale sistemului serotoninergic, descoperind că antidepresivele nu acționează uniform asupra tuturor neuronilor care produc serotonină. Dimpotrivă, ele pot determina reacții complet opuse în diferite grupuri de celule nervoase.

Rezultatele au fost publicate în revista științifică Molecular Psychiatry.

O tehnologie revoluționară a dezvăluit detalii nevăzute până acum

Cercetătorii s-au concentrat asupra fluoxetinei, unul dintre cele mai prescrise antidepresive din lume, cunoscută publicului și sub denumirea comercială Prozac.

Pentru a observa modificările produse de medicament, specialiștii au analizat nucleul dorsal al rafei, principala regiune cerebrală responsabilă de producerea serotoninei.

Folosind o metodă de ultimă generație numită transcriptomică spațială, oamenii de știință au putut urmări activitatea genelor cu o precizie fără precedent.

„În loc să tratăm sistemul serotoninergic ca pe o populație uniformă de neuroni, am putut vedea că există tipuri diferite de celule care răspund diferit la tratament”, a explicat Iskra Pollak Dorocic, profesor asistent la Departamentul de Biochimie și Biofizică al Universității din Stockholm, conform Medical Xpress.

Două categorii de neuroni, două reacții complet diferite

Analiza a scos la iveală existența a două subpopulații distincte de neuroni serotoninergici care reacționează în mod diferit la administrarea antidepresivului.

Primul grup de neuroni a prezentat o creștere a expresiei unei neuropeptide numite prodinorfină (Pdyn) imediat după începerea tratamentului.

Acest aspect este important deoarece, în alte regiuni ale creierului, Pdyn a fost asociată cu simptome depresive induse de stres și cu stări emoționale negative.

Interesant este că această activare s-a dovedit a fi temporară, diminuându-se pe măsură ce tratamentul a continuat.

Potrivit cercetătorilor, acest mecanism ar putea explica de ce unele persoane se confruntă la începutul terapiei cu efecte neplăcute precum:

• anxietate accentuată;
• neliniște;
• iritabilitate;
• agravarea temporară a stării depresive.

De unde apar efectele benefice ale tratamentului

În paralel, cercetătorii au identificat o a doua categorie de neuroni care a reacționat exact invers.

Aceste celule au început să producă în cantități mai mari hormonul de eliberare a tirotropinei (TRH), însă doar după administrarea prelungită a medicamentului.

TRH este o moleculă despre care studiile anterioare au sugerat că are efecte antidepresive și poate contribui la reglarea stării emoționale.

Această activare întârziată coincide cu experiența clinică observată de medici: majoritatea pacienților nu simt o ameliorare imediată, ci abia după două până la șase săptămâni de tratament.

Astfel, cercetătorii consideră că neuronii care produc TRH ar putea reprezenta unul dintre mecanismele-cheie prin care antidepresivele își exercită efectele benefice.

De ce este importantă descoperirea

Potrivit autorilor, studiul demonstrează că sistemul serotoninergic este mult mai complex decât se credea anterior.

„Am constatat că două populații distincte de neuroni serotoninergici sunt influențate în direcții opuse de același medicament. Una reacționează rapid și tranzitoriu, iar cealaltă lent, pe parcursul mai multor săptămâni. Acest lucru reflectă foarte bine ceea ce observăm clinic: efectele adverse apar adesea primele, iar beneficiile vin ulterior”, a explicat Iskra Pollak Dorocic.

Un pas către antidepresive mai eficiente și cu mai puține efecte adverse

Descoperirea oferă noi ținte biologice pentru cercetarea depresiei și ar putea accelera dezvoltarea unei noi generații de tratamente.

Dacă oamenii de știință vor reuși să stimuleze direct mecanismele asociate cu efectele benefice și să evite căile implicate în reacțiile adverse timpurii, viitoarele antidepresive ar putea acționa mai rapid și cu mai puține efecte secundare.

Pentru milioane de pacienți care renunță la tratament în primele săptămâni din cauza disconfortului inițial, această descoperire ar putea reprezenta un pas important către terapii mai bine tolerate și mai eficiente.