Un simplu CT poate dezvălui cât de mult calciu s-a adunat în arterele inimii. Informația ar putea ajuta medicii să estimeze riscul de infarct și să decidă dacă un pacient are nevoie de statine.
Calciul din arterele coronare nu a făcut diferența: după 4,2 ani, evenimentele cardiovasculare majore au apărut la 2,7% dintre pacienții din ambele grupuri.
Scorul CAC a dus la mai puține recomandări de statine: grupul evaluat prin metoda tradițională a primit recomandarea de tratament de peste trei ori mai frecvent.
Dar aderența a fost spectaculos mai bună: 62% dintre pacienții cărora li s-a recomandat statină pe baza CAC au urmat tratamentul, față de doar 23% în grupul evaluat prin factorii de risc tradiționali.
Rezultatul nu înseamnă că scorul CAC este inutil: studiul nu a demonstrat că metoda este non-inferioară evaluării tradiționale, iar numărul de evenimente cardiovasculare a fost mai mic decât se anticipase, ceea ce a redus puterea statistică a cercetării.
Bolile cardiovasculare rămân principala cauză de îmbolnăvire și deces la nivel mondial, iar o mare parte din această povară este legată de boala cardiovasculară aterosclerotică - ASCVD. În această categorie intră, printre altele, boala coronariană și accidentul vascular cerebral ischemic.
Fumatul, diabetul, hipertensiunea arterială și colesterolul crescut sunt printre principalii factori de risc modificabili.
Problema este că riscul cardiovascular nu este întotdeauna ușor de intuit.
Unele persoane pot părea, pe hârtie, relativ puțin expuse unui infarct în următorii ani, dar pot avea deja depuneri aterosclerotice în arterele coronare. În schimb, altele pot avea factori de risc care le plasează într-o categorie în care tratamentul preventiv este mai ușor de justificat.
Aici intervine scorul de calciu coronarian (CAC).
Acesta poate fi determinat printr-o examinare CT și oferă o estimare a încărcăturii de placă aterosclerotică calcificată din arterele coronare. Ideea este simplă: în loc să se uite doar la factori precum vârsta, tensiunea arterială și colesterolul, medicii pot obține și o imagine a ceea ce se întâmplă efectiv în arterele inimii.
Dar este această informație suficientă pentru a decide cine trebuie să ia statine?
Tocmai această întrebare a fost analizată în studiul CorCal Outcomes, prezentat în cadrul unei sesiuni „Hot Line” la Congresul Societății Europene de Cardiologie (ESC) 2026.
Cercetătorii au comparat două strategii prin care putea fi decisă inițierea tratamentului cu statine pentru prevenirea unui prim eveniment cardiovascular.
Prima s-a bazat pe ecuațiile de cohortă combinate (PCE), care estimează riscul cardiovascular pornind de la factorii de risc tradiționali.
A doua a folosit scorul CAC, determinat prin CT, pentru a identifica încărcătura de placă coronariană.
În studiu au fost incluși 5.772 de pacienți, cu o vârstă medie de 64 de ani. Aproximativ 51% erau femei.
Participanții nu aveau boală cardiovasculară aterosclerotică cunoscută, diabet și nu urmau anterior tratament cu statine. Ei au fost repartizați aleatoriu, în proporție de 1:1, către una dintre cele două strategii.
Medicii și pacienții au primit recomandări privind inițierea statinelor în funcție de rezultatul metodei alocate, însă decizia finală de tratament a aparținut medicului și pacientului.
După o perioadă de urmărire de 4,2 ani, cercetătorii nu au identificat o diferență între cele două grupuri în ceea ce privește principalul obiectiv al studiului: evenimentele cardiovasculare majore, denumite MACE.
Acestea au inclus:
decesul din orice cauză;
infarctul miocardic;
accidentul vascular cerebral;
revascularizarea arterială.
În ambele grupuri, MACE au apărut la 2,7% dintre participanți.
Raportul de risc a fost de 0,99, cu un interval de încredere de 95% între 0,71 și 1,38. Criteriul prestabilit de non-inferioritate nu a fost îndeplinit.
Cu alte cuvinte, studiul nu a demonstrat că strategia bazată pe calciul coronarian este cel puțin la fel de eficientă ca metoda tradițională în prevenirea evenimentelor cardiovasculare majore.
Dar povestea nu se termină aici.
Una dintre cele mai interesante observații a apărut atunci când cercetătorii au analizat câți pacienți au primit recomandarea de a începe statine și cât de bine au urmat ulterior tratamentul.
Pacienții din grupul PCE au primit recomandarea de a începe statine de peste trei ori mai frecvent decât cei evaluați prin CAC.
Cu toate acestea, printre pacienții cărora li s-a recomandat statină, cei din grupul CAC au avut o aderență net superioară:
62% au continuat tratamentul, comparativ cu doar 23% în grupul PCE.
Este un detaliu important, pentru că eficiența unui medicament nu depinde doar de cât de bine funcționează în organism, ci și de faptul că pacientul îl ia efectiv.
O posibilă explicație este caracterul foarte concret al informației oferite de un scor CAC: pacientului i se poate arăta că există deja semne de ateroscleroză coronariană, ceea ce ar putea face mai ușor de înțeles motivul pentru care este recomandat tratamentul.
Totuși, această posibilă explicație nu demonstrează o relație cauzală și necesită cercetări suplimentare.
Aici este una dintre cele mai importante nuanțe ale studiului.
Cercetătorii nu au spus că măsurarea calciului coronarian este inutilă. Din contră, rezultatele oferă informații care pot sta la baza unui viitor studiu.
Unul dintre motivele pentru care concluzia nu poate fi considerată definitivă este că numărul de evenimente cardiovasculare observate a fost mai mic decât cel anticipat.
Asta a redus puterea statistică a studiului de a detecta o eventuală diferență între cele două strategii.
Dr. Joseph B. Muhlestein, de la Intermountain Medical Center din Murray, SUA, investigatorul principal al CorCal Outcomes, a subliniat că studiul nu a demonstrat non-inferioritatea între cele două grupuri, dar a generat informații importante despre inițierea și continuarea tratamentului cu statine atunci când decizia este ghidată de CAC.
Cercetătorii consideră că datele ar putea contribui la proiectarea unui nou studiu randomizat, suficient de mare pentru a putea compara cu adevărat strategia bazată pe CAC cu algoritmii actuali de evaluare a riscului.
Există o problemă care îi preocupă de mult timp pe cardiologi: primul semn al aterosclerozei poate fi uneori chiar infarctul miocardic.
„Pentru mult prea mulți pacienți, primul simptom al ASCVD este un infarct miocardic”, a explicat Muhlestein, potrivit ESC.
În special la persoanele mai tinere, instrumentele tradiționale de calcul al riscului pot să nu estimeze un risc suficient de mare pentru ca tratamentul cu statine să fie recomandat, deși ateroscleroza poate fi deja prezentă.
De aici vine interesul pentru CAC: dacă factorii tradiționali spun „riscul nu este suficient de mare”, dar CT-ul arată că există deja calcificări în arterele coronare, imaginea riscului se poate schimba.
Scorul de calciu coronarian nu a fost eliminat din arsenalul evaluării riscului.
Dimpotrivă, actualizarea din 2025 a ghidurilor ESC/EAS pentru managementul dislipidemiilor prevede că ateroscleroza subclinică evidențiată prin imagistică sau un scor CAC crescut, dacă acesta este măsurat, poate fi considerată un modificator al riscului la persoanele cu risc moderat sau la cele aflate în apropierea pragurilor la care se ia decizia privind tratamentul.
Asta este diferit de ideea că fiecare persoană ar trebui să facă automat un CT pentru a vedea dacă are calciu în arterele coronare.
În prezent, scorul CAC este mai degrabă un instrument care poate ajuta la rafinarea evaluării riscului în anumite situații, în special atunci când decizia terapeutică nu este evidentă.
Un alt mesaj important al studiului este că rezultatele nu pun sub semnul întrebării eficiența statinelor în prevenirea bolii cardiovasculare aterosclerotice.
Problema analizată a fost cum identificăm mai bine persoanele cărora ar trebui să le recomandăm tratamentul, nu dacă statinele sunt eficiente.
Actualizarea ESC/EAS din 2025 menține statinele drept principala opțiune medicamentoasă pentru reducerea LDL-colesterolului și a riscului cardiovascular. În funcție de riscul pacientului și de atingerea țintelor LDL-C, pot fi utilizate și alte terapii de scădere a colesterolului.
CorCal Outcomes nu a oferit verdictul definitiv pe care cercetătorii îl căutau.
După mai bine de patru ani, 2,7% dintre pacienții din fiecare grup au prezentat un eveniment cardiovascular major, iar strategia bazată pe CAC nu a demonstrat non-inferioritatea față de evaluarea tradițională.
Dar studiul a scos la iveală o piesă interesantă din puzzle: pacienții cărora li s-a recomandat statină pe baza calciului coronarian au fost mult mai predispuși să urmeze tratamentul.
Așadar, întrebarea viitoare nu mai este doar „calciul coronarian prezice riscul?”, ci și „poate o imagine concretă a aterosclerozei să îi ajute pe medici și pacienți să ia decizii preventive mai bune și să mențină tratamentul pe termen lung?”.
Pentru moment, răspunsul rămâne deschis. Iar cercetătorii spun că este nevoie de un studiu randomizat mai mare, cu suficientă putere statistică, pentru a afla dacă această abordare poate schimba cu adevărat numărul infarctelor și accidentelor vasculare cerebrale.
Sursa principală: Societatea Europeană de Cardiologie (ESC), comunicatul privind studiul CorCal Outcomes prezentat la ESC Congress 2026; actualizarea 2025 a ghidurilor ESC/EAS pentru managementul dislipidemiilor.
