Tim Andrews, un american în vârstă de 67 de ani, a devenit prima persoană din lume care a supraviețuit suficient de mult după un transplant de rinichi de porc pentru ca organul animal să poată fi folosit ca o adevărată „punte” către un transplant uman.
Timp de 271 de zile, rinichiul modificat genetic a funcționat în organismul său și l-a scutit de dializă. Când organul a cedat, medicii l-au îndepărtat. Câteva luni mai târziu, Andrews a primit un rinichi uman. Povestea sa, publicată în prestigioasa revistă The Lancet, deschide o posibilitate care până nu demult părea desprinsă din science-fiction.
271 de zile – atât a trăit Tim Andrews cu rinichiul de porc, într-un record mondial pentru această procedură.
Rinichiul provenea de la un porc miniatural din Yucatan, modificat genetic pentru a fi mai compatibil cu organismul uman.
Organul animal l-a scutit de dializă timp de nouă luni, înainte ca starea rinichiului să se deterioreze și acesta să fie îndepărtat.
La aproape un an după primul transplant, Andrews a primit un rinichi uman, oferind cercetătorilor speranța că xenotransplantul ar putea deveni într-o zi o soluție temporară pentru pacienții care așteaptă un organ uman.
Pentru Tim Andrews, transplantul de rinichi de porc nu a fost o aventură medicală aleasă din curiozitate. A fost o ultimă speranță.
Americanul din New Hampshire suferea de aproximativ doi ani de insuficiență renală provocată de diabet. Rinichii săi nu mai puteau îndeplini una dintre cele mai importante funcții ale organismului: filtrarea sângelui și eliminarea toxinelor.
A ajuns să facă dializă trei zile pe săptămână.
Procedura îi menținea organismul în funcțiune, însă viața lui devenise extrem de dificilă. Petrecea o mare parte din timp imobilizat într-un scaun, conectat la aparatul de dializă. Oboseala și atrofia musculară ajunseseră atât de severe încât îi era greu să meargă.
După șase luni de tratament, a suferit un atac de cord.
„Știam că o să mor. M-am gândit că trebuie să existe o altă cale”, a declarat el anterior pentru Daily Mail.
Și a început să caute o soluție.
În căutările sale, Andrews a descoperit povestea lui Richard Slayman, un bărbat de 62 de ani din Weymouth, Massachusetts.
În 2024, Slayman primise la Massachusetts General Hospital din Boston un rinichi de porc modificat genetic, într-o încercare de a-i trata boala renală în stadiu terminal.
Operația avusese inițial succes. Slayman a murit însă la aproximativ două luni după intervenție, în urma unei probleme cardiace neașteptate. Medicii au afirmat atunci că nu existau „indicii” că decesul său ar fi fost cauzat de transplant.
Pentru Andrews, cazul a fost suficient pentru a-l face să creadă că există o șansă.
„Cu cât citeam mai mult despre asta, cu atât mai mult credeam că ar putea funcționa”, a spus el.
La acea vreme, procedura fusese efectuată doar de câteva ori în Statele Unite.
Echipa de la Massachusetts General Hospital a acceptat să îl ia în considerare pe Andrews, însă cu o condiție importantă: trebuia mai întâi să își întărească organismul prin câteva luni de kinetoterapie.
Scopul era să fie într-o stare fizică mai bună și să fie redus riscul ca organismul său să respingă rapid organul animal.
În ianuarie 2025, Andrews a intrat în sala de operație.
Intervenția a durat aproximativ trei ore. Medicii i-au îndepărtat rinichii bolnavi și i-au implantat un rinichi de porc.
Organul provenea de la un porc miniatural din Yucatan, modificat pentru a fi compatibil cu organismul uman.
Andrews a petrecut o săptămână în spital înainte de externare.
Tratamentul care a urmat a fost însă unul extrem de complicat. Pentru a împiedica organismul să respingă rinichiul, pacientul a primit 51 de medicamente diferite.
Rinichiul a primit și un nume.
Andrews l-a numit Wilma.
„La început a fost minunat, dar mi-am dat seama că era din cauza steroizilor. Te făceau să te simți foarte bine, de parcă aș fi fost Superman”, a povestit el.
Pe măsură ce medicii i-au redus doza de steroizi, lucrurile au devenit mai dificile.
„Au fost câteva obstacole pe drum.”
Pentru Andrews, beneficiul a fost uriaș.
Rinichiul de porc l-a scutit de dializă.
Pentru un om care petrecuse trei zile pe săptămână conectat la un aparat și care ajunsese să aibă dificultăți chiar și la mers, schimbarea a fost enormă.
Dar organismul nu a oferit o victorie completă.
În următoarele luni, starea lui Andrews s-a deteriorat treptat.
A început să urineze mai puțin și să prezinte simptome asemănătoare gripei: febră, dureri de cap și greață. Pentru medici, acestea erau semne că organul începea să își piardă funcția.
În cele din urmă, după 271 de zile, rinichiul a trebuit să fie îndepărtat.
Era octombrie 2025.
„Timp de 271 de zile, am luptat, am luptat și am luptat”, a spus Andrews.
El știa deja că rinichiul se apropia de sfârșit.
„Probabil cu o săptămână înainte să i-l scoată, știam că rinichiul își dăduse duhul. Nu mai avea putere să lupte.”
Rezultatele cazului au fost publicate de o echipă de la Massachusetts General Hospital în revista The Lancet.
Cercetătorii sunt însă prudenți.
Este vorba despre o singură persoană, iar cazul lui Andrews nu demonstrează că transplantul de rinichi de porc poate funcționa în același mod pentru toți pacienții.
Totuși, există un aspect extrem de important.
Rinichiul animal a reușit să îi ofere lui Andrews luni de zile fără dializă.
De aceea, oamenii de știință consideră că astfel de transplanturi ar putea deveni, într-o zi, o „punte” către un transplant uman.
Cu alte cuvinte, un rinichi de porc ar putea menține un pacient în viață și fără dializă în perioada în care acesta așteaptă apariția unui rinichi uman compatibil.
Iar povestea lui Andrews demonstrează că această idee nu mai este doar una teoretică.
După îndepărtarea rinichiului de porc, Andrews a trebuit să se întoarcă la dializă.
„Mă gândeam: «Iată-mă din nou aici»”, a povestit el.
„Nu pot să merg, vreau să dorm toată ziua, mi-e rău tot timpul. [Dializa] este grea pentru corp, grea pentru minte.”
În acel moment, era convins că mai avea doar câteva luni de trăit.
Fără rinichi funcționali, organismul nu poate elimina corespunzător toxinele și nu poate regla nivelurile unor minerale importante. Deșeurile și potasiul se pot acumula în sânge, afectând inclusiv plămânii și inima.
Andrews, tată a două fiice, începuse să se împace cu ideea că timpul său era limitat.
Apoi, în noaptea de 12 ianuarie 2026, telefonul a sunat.
La aproape un an după prima operație experimentală, Andrews a primit vestea pe care o aștepta.
Există un rinichi uman pentru el.
Organul provenea de la un donator decedat și se afla la aproximativ 87 de mile distanță, în Boston. Compatibilitatea era aproape perfectă.
Medicii i-au implantat rinichiul într-o miercuri dimineață.
Vineri după-amiază, Andrews era deja în drum spre casă pentru a se recupera.
După luni de incertitudine, avea în sfârșit un rinichi uman.
Identitatea donatorului nu a fost dezvăluită.
Pentru Andrews, însă, faptul că un om a murit pentru ca el să poată trăi a venit cu emoții greu de descris.
A scris familiei donatorului pe Facebook.
„Îmi pare foarte rău pentru pierderea voastră”, a scris el.
„Împărtășesc durerea voastră. Trebuie să vă sfâșie sufletul, dar sunt aici să vă spun că donarea unui rinichi mi-a salvat viața, iar voi ați dat speranță milioanelor de oameni.”
Andrews a numit membrul familiei donatorului „un erou”.
„Nu doar pentru mine, ci pentru întreaga lume.”
Știe că nu va putea niciodată să îi răsplătească pe cei care au făcut posibil transplantul.
„Vă promit că voi păstra această recunoștință în inima mea. Și o voi prețui și o voi iubi atât timp cât voi trăi.”
Ideea transplantării unui organ de la un animal la om este mult mai veche decât pare.
Primele încercări de xenotransplant au avut loc la începutul secolului XX. Atunci s-a încercat implantarea unor fragmente de rinichi de iepure la un copil. Procedura a eșuat.
În anii 1960, cercetătorii au reușit implantarea unui rinichi de cimpanzeu la un adult. Pacientul a supraviețuit cu organul timp de aproximativ nouă luni.
Ulterior, în anii 1990, cercetătorii au început să considere porcii o alegere ideală.
Motivul? Sunt relativ ușor de procurat, iar structura organelor lor este similară cu cea a oamenilor.
Procedura a fost încercată de aproximativ douăsprezece ori de la începutul anilor 1900.
În 2024, Richard Slayman a devenit primul beneficiar al unui transplant de rinichi de porc modificat genetic.
Acum, cazul lui Tim Andrews adaugă o nouă piesă importantă în acest puzzle.
Problema pe care încearcă să o rezolve cercetătorii este uriașă.
În Statele Unite, aproximativ 90.000 de oameni așteaptă un transplant de rinichi uman.
În Marea Britanie, peste 7.200 de persoane, inclusiv 138 de copii, așteaptă o donație.
În același timp, în Marea Britanie se efectuează aproximativ 3.000 de transplanturi de rinichi în fiecare an.
Diferența dintre numărul celor care au nevoie de un organ și numărul organelor disponibile explică de ce cercetătorii caută alternative.
Xenotransplantul ar putea fi una dintre ele.
Nu neapărat ca înlocuitor permanent al rinichiului uman, ci ca soluție temporară.
După noul transplant, Andrews continuă să ia medicamente pentru prevenirea respingerii.
Lista s-a redus însă considerabil.
De la cele 51 de medicamente administrate după transplantul de porc, a ajuns la aproximativ 20 de medicamente anti-respingere.
Trebuie, de asemenea, să își monitorizeze glicemia, deoarece medicamentele imunosupresoare pot crește riscul de rezistență la insulină.
Dar, după tot ceea ce a trăit, Andrews privește viitorul cu optimism.
„Dar o să mă simt bine”, a spus el.
Cel mai mult se bucură că poate trăi mai mult decât credea că va trăi.
Experiența prin care a trecut i-a schimbat și perspectiva asupra donării de organe.
Andrews spune că oamenii ar trebui să devină donatori.
El însuși avea mențiunea de donator pe permisul de conducere încă de la 16 ani.
„Nu știam atunci că voi fi beneficiar; credeam cu siguranță că voi fi donator, dar s-a întâmplat invers.”
Acum înțelege din ambele perspective ce înseamnă donarea.
„Este un sentiment uimitor să știi că cineva ți-a salvat viața.”
În același timp, recunoaște că există și o parte dureroasă.
„Este greu, pentru că donatorul meu a decedat, așa că implică multe emoții faptul că o persoană a trebuit să moară pentru ca eu să trăiesc.”
Aceasta este întrebarea la care cazul lui Tim Andrews încearcă să ofere primul răspuns concret.
Un pacient aflat pe dializă poate aștepta mult timp pentru un rinichi uman. Între timp, starea sa se poate deteriora.
Într-un scenariu viitor, un rinichi de porc modificat genetic ar putea fi transplantat temporar.
Pacientul ar putea renunța la dializă și și-ar putea recăpăta o parte din independență.
Iar atunci când apare un rinichi uman compatibil, organul animal ar putea fi îndepărtat și înlocuit.
Exact aceasta este succesiunea prin care a trecut Andrews.
Deocamdată, cercetătorii nu pot spune că procedura este pregătită pentru utilizarea pe scară largă.
Dar după 271 de zile, întrebarea nu mai este dacă un rinichi de porc poate funcționa într-un om.
Întrebarea devine cât de mult poate fi îmbunătățită această tehnologie.
Iar Andrews speră că răspunsul va veni repede.
„În câțiva ani, am putea vedea că acest lucru devine mult mai obișnuit și că tot mai mulți oameni vor primi organele de care au nevoie”, a spus el.
Pentru moment, Tim Andrews rămâne omul care a supraviețuit 271 de zile cu un rinichi de porc, înainte de a primi un rinichi uman.
Iar ceea ce pentru el a fost o ultimă șansă ar putea deveni, într-o zi, pentru mii de pacienți aflați pe listele de transplant, o adevărată punte către viață.
Andreea Antonescu a fost la un pas de a-și pierde viața în perioada copilăriei. Ce diagnostic i-au dat medicii?
Analize importante în pachetul de prevenție a bolii cronice de rinichi.
Insuficiența renală ar putea avea noi tratamente, după ce oamenii de știință au descoperit un mecanism care reglează activitatea rinichilor.
Sindromul hemolitic uremic este o afecțiune care poate apărea atunci când vasele mici de sânge din rinichi sunt deteriorate și inflamate.
Medicul cardiolog Vasi Rădulescu explică, într-o postare, câteva aspecte despre boala Parkinson.
Infecțiile urinar,e mai frecvente la femei, pot fi evitate, dar trebuie cunoscute întâi cauzele lor. Iată cum pot fi prevenite:
