Pietre la rinichi: simptomele celor 4 etape, de la formare la eliminare

Pietrele la rinichi pot afecta pe oricine, iar simptomele lor diferă în funcție de dimensiunea și localizarea pietrei. Pentru majoritatea persoanelor, semnul de alarmă este apariția bruscă a unei dureri chinuitoare care pornește din lateralul spatelui (flanc) și iradiază spre zona inghinală sau partea internă a coapsei. Această durere apare în valuri, vine și pleacă, și poate fi însoțită de usturime la urinare, nevoia constantă de a urina, imposibilitatea de a urina sau prezența sângelui în urină.

Simptome pietre la rinichi

Simptomele apar în mod asemănător la femei și bărbați.

La femei, durerea care iradiază în zona inghinală poate fi resimțită la nivelul labiilor, iar la bărbați poate fi percepută ca durere în testicule.

Cum evoluează simptomele în funcție de etapa pietrei: 4 etape ale pietrei la rinichi

Procesul prin care o piatră la rinichi este eliminată are, în general, patru etape:

1. Formarea pietrei în rinichi
2. Deplasarea acesteia în ureter (tubul care transportă urina spre vezică)
3. Ajungerea în vezica urinară
4. Eliminarea prin uretră

Acest proces poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni. Pietrele mici, între 1 și 5 mm, se pot elimina în aproximativ 8–12 zile și uneori pot trece fără să provoace simptome. Pietrele mai mari de 5 mm pot avea nevoie de peste 22 de zile pentru a fi eliminate și uneori necesită intervenție medicală, mai ales dacă blochează fluxul de urină.

Etapa 1: formarea în rinichi

De cele mai multe ori, piatra nu provoacă durere cât timp rămâne în interiorul rinichiului. Totuși, pot apărea episoade de durere surdă sau intensă în zona inferioară a spatelui, de o parte sau de alta a coloanei vertebrale. Acestea sunt cauzate de spasmele apărute atunci când pereții bazinetului renal sunt întinși. Episoadele pot dura între una și patru ore.

În multe cazuri, pietrele pot sta în rinichi ani întregi fără niciun simptom și devin dureroase doar atunci când se deplasează în ureter.

Etapa 2: deplasarea în ureter

Aceasta este etapa în care apar, de obicei, simptomele clasice. Blocarea completă sau parțială a ureterului declanșează crize bruște de durere extrem de intensă (colică renală), considerată de unii specialiști drept una dintre cele mai puternice dureri resimțite de om.

Pe lângă durere, pot apărea:

• agitație și neliniște
• transpirații
• paloare
• greață și vărsături
• febră și frisoane
• sânge în urină
• urină tulbure sau cu miros neplăcut (dacă există infecție)
• durere la urinare

Durerea este resimțită în zona flancului și poate iradia spre abdomenul inferior, zona inghinală sau partea internă a coapsei. Fiecare val acut poate dura între 15 și 45 de minute, iar dacă durerea severă persistă mai mult de trei zile, de obicei este nevoie de intervenție medicală.

Etapa 3: ajungerea în vezica urinară

Odată ce piatra ajunge în vezică, durerea poate dispărea aproape complet pentru o perioadă scurtă. Problemele reapar însă atunci când piatra este împinsă spre gâtul vezicii, zona îngustă care face legătura cu uretra. Dacă rămâne blocată aici, pot apărea:

• urinări foarte frecvente (chiar la fiecare 5–10 minute)
• jet urinar slab
• imposibilitatea golirii complete a vezicii

Imposibilitatea bruscă de a urina, însoțită de durere severă în abdomenul inferior, reprezintă o urgență medicală care necesită intervenție imediată.

Etapa 4: eliminarea pietrei

În ultimele etape, piatra trece prin uretră și părăsește organismul. Deși durerea continuă să fie prezentă, aceasta este, de obicei, mai redusă decât în etapa a doua. Pot exista usturimi la urinare și ușoare sângerări, deoarece piatra poate zgâria pereții uretrei. Disconfortul poate persista câteva zile după eliminare.

În unele cazuri, piatra poate fi eliminată întreagă sau în fragmente.

Cum îți dai seama că piatra a fost eliminată

Eliminarea pietrei este aproape întotdeauna urmată de o scădere evidentă a durerii și de revenirea treptată la o culoare normală a urinei, în câteva zile. Uneori, piatra sau fragmentele pot fi observate direct în urină.

De obicei, medicii recomandă urinarea printr-o sită fină pentru a colecta eventualele fragmente. Acestea pot fi analizate în laborator pentru a se stabili compoziția lor și cauza apariției, ceea ce ajută la prevenirea formării altor pietre. Dacă durerea nu dispare complet, există posibilitatea unei infecții sau a prezenței mai multor pietre.

Aproximativ 86% dintre pietrele la rinichi se elimină spontan, însă, dacă dimensiunea lor depășește 6 mm, șansele de eliminare naturală scad la aproximativ 59%.

Când nu există simptome

Absența simptomelor nu înseamnă neapărat absența pietrelor. Multe persoane pot avea pietre la rinichi fără să știe, ani de zile, acestea fiind descoperite întâmplător la un examen imagistic efectuat din alte motive. De regulă, simptomele apar mai frecvent atunci când piatra depășește 2 mm.

În situația în care o piatră este descoperită fără simptome, de cele mai multe ori se recomandă doar monitorizarea, prin ecografii periodice (la 6–12 luni). Tratamentul devine necesar dacă piatra crește, apar simptome sau dimensiunea depășește 10 mm.

Diferențe între femei și bărbați

Deși simptomele sunt similare, pietrele la rinichi sunt mai frecvente la bărbați. La femei, estrogenul reduce cristalizarea mineralelor, ceea ce oferă un oarecare grad de protecție, deși incidența este în creștere, mai ales în rândul tinerelor.

La bărbați, episoadele apar adesea vara, când temperaturile ridicate favorizează reabsorbția apei în rinichi și creșterea presiunii în interiorul acestora, ceea ce poate disloca o piatră deja formată.

Alte afecțiuni care pot imita pietrele la rinichi

Durerea provocată de pietrele la rinichi poate fi confundată cu multe alte afecțiuni, unele dintre ele grave, precum: apendicita, infecțiile urinare, colica biliară, inflamația vezicii biliare, inflamații intestinale, obstrucții intestinale, infecții renale, boli inflamatorii pelvine, torsiuni ovariene sau testiculare, afecțiuni ale prostatei ori chiar cancer renal. De aceea, este necesară evaluarea medicală corectă, care poate include examen fizic, analize de urină și investigații imagistice (ecografie, radiografie sau CT).