Nefropatia diabetică este o afecțiune renală gravă cauzată de nivelurile ridicate de glucoză din sânge la persoanele cu diabet, ducând la insuficiență renală dacă nu este tratată...
Diabetul poate duce la nefropatie diabetică, o boală renală pe termen lung care afectează persoanele cu diabet. Această afecțiune apare atunci când nivelurile ridicate de glucoză din sânge deteriorează funcția rinichilor, care sunt esențiali pentru reglarea nivelurilor de lichide și sare, a tensiunii arteriale și a sănătății cardiovasculare.
Diabetul, fie el de tip 1, de tip 2 sau gestațional, face ca organismul să nu producă insulină, ceea ce duce la afectarea rinichilor. Această afectare este cunoscută sub numele de nefropatie diabetică.
Diabetul poate provoca, de asemenea, boală renală în stadiu terminal (ESRD), în care rinichii nu funcționează suficient pentru a satisface nevoile zilnice, ducând la insuficiență renală cu consecințe care pot pune viața în pericol. Opțiunile de tratament pentru nefropatia diabetică includ gestionarea nivelului de zahăr din sânge, gestionarea bolii renale în stadiu terminal și reducerea riscului de insuficiență renală.
Nefropatia este o afecțiune frecventă la persoanele cu diabet zaharat, care rezultă din leziunile cauzate de nivelurile ridicate de glucoză din sânge. Aceste leziuni afectează rinichii, care filtrează sângele din arterele corpului. Un studiu din 2016 a arătat că 20-40% dintre persoanele cu diabet zaharat dezvoltă afecțiuni renale.
Testele pot dezvălui niveluri ridicate de albumină în urină și o rată scăzută de filtrare glomerulară (GFR), care sunt cruciale pentru funcția renală. Un GFR de 60% sau mai mult nu indică boală renală, iar de la 15-60%, există boală renală. ESRD este stadiul final al bolii renale, diabetul fiind cea mai frecventă cauză.
Aproximativ 40-50% din toate cazurile de ESRD sunt legate de diabet, iar cei cu ESRD necesită dializă. Pentru a reduce riscul de nefropatie diabetică, persoanele își pot monitoriza nivelul de glucoză din sânge, pot menține o dietă sănătoasă săracă în zahăr și sare, pot face exerciții fizice regulate, pot urma un plan de tratament, care poate include insulină sau alte medicamente, și pot menține o greutate sănătoasă.
Nefropatia diabetică se poate dezvolta în diferite etape, cu simptome timpurii care apar din cauza modificărilor tensiunii arteriale și a echilibrului lichidelor. În timp, produsele reziduale se acumulează în sânge, ducând la apariția simptomelor.
Stadiile bolii renale sunt clasificate în funcție de rata de filtrare glomerulară (GFR), care indică procentul funcției renale. Stadiul 1 implică afectarea rinichilor cu o funcție normală și un GFR de 90% sau mai mult. Stadiul 2 prezintă o anumită pierdere a funcției și un GFR de 60-89%. Stadiul 3 variază de la pierdere funcțională ușoară la severă, cu un GFR de 30-59%. Stadiul 4 indică o pierdere funcțională severă cu un GFR de 15-29%. Stadiul 5 reprezintă insuficiență renală, cu un GFR sub 15%.
Citește și: Fructoza: când devine zahărul natural problematic. Efectele pe care le are asupra metabolismului tău
Foto: Freepik @renatahamuda
Simptomele bolii renale timpurii pot să nu fie vizibile, dar în stadiul 4 sau 5, persoanele pot prezenta umflarea gleznelor, picioarelor, picioarelor inferioare sau mâinilor, urină închisă la culoare, dificultăți de respirație, oboseală, greață sau vărsături și un gust metalic în gură. Boala renală în stadiu avansat poate duce la boli cardiovasculare.
Urmarea unui plan de tratament al diabetului zaharat și controalele medicale regulate pot ajuta la controlul nivelului de zahăr din sânge, la reducerea riscului renal și la identificarea semnelor timpurii ale problemelor renale.
Depistarea implică un test de urină pentru a verifica prezența proteinelor, însă prezența proteinelor în urină nu indică neapărat o afecțiune renală, acestea putând fi cauzate și de o infecție a tractului urinar.
Tratamentul precoce al nefropatiei diabetice implică menținerea și controlul nivelului de glucoză din sânge și al tensiunii arteriale, ceea ce poate implica medicamente. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ACE) sau blocantele receptorilor de angiotensină (ARB) pot ajuta la scăderea tensiunii arteriale, la protejarea funcției renale și la prevenirea deteriorării ulterioare.
Vitamina D și statina pot fi, de asemenea, prescrise pentru a reduce nivelul colesterolului. În 2018, Colegiul American de Cardiologie a recomandat utilizarea inhibitorilor co-transportorului 2 de sodiu-glucoză (SGLT2) sau a agoniștilor receptorilor peptidei 1 asemănătoare glucagonului (GLP-1RA) pentru persoanele cu diabet zaharat de tip 2 și CKD.
Modificările dietetice pentru pacienții cu boală renală includ monitorizarea nivelului de apă, sodiu, proteine, fosfor și potasiu. Alimentele bogate în potasiu trebuie evitate pentru a evita umflarea și hipertensiunea arterială.
Gestionarea nivelului de zahăr din sânge este esențială pentru scăderea riscului de complicații ale diabetului, cum ar fi bolile renale, bolile cardiovasculare și neuropatia diabetică, care afectează sistemul nervos.
Dializa este o procedură care utilizează un aparat pentru a separa deșeurile din sânge și a le elimina din organism, acționând ca un substitut pentru un rinichi sănătos. Există diferite tipuri de dializă, inclusiv hemodializa, care implică trecerea sângelui printr-un ac în antebraț și trecerea printr-un tub către un aparat de dializă, și dializa peritoneală, care utilizează mucoasa abdomenului pentru a filtra sângele în interiorul corpului.
Hemodializa implică trecerea sângelui de către o persoană printr-un ac în antebraț și trecerea printr-un tub către un aparat de dializă, filtrând sângele în afara corpului și revenind printr-un alt tub și ac. Poate fi efectuată de trei până la șapte ori pe săptămână și durează între 2 și 10 ore într-o sesiune.
Dializa peritoneală utilizează mucoasa abdomenului pentru a filtra sângele din interiorul corpului. Dializa peritoneală continuă ambulatorie (CAPD) intră în abdomen printr-un cateter, în timp ce dializa peritoneală continuă asistată de ciclist (CCPD) este un proces automat în care persoana petrece 8-10 ore peste noapte conectată la un aparat de dializă în timp ce doarme.
Transplantul de rinichi poate fi recomandat în cazul în care nefropatia diabetică atinge stadiile finale și un donator adecvat poate furniza un rinichi. Cu toate acestea, persoana care primește rinichiul poate constata că organismul său respinge noul organ și va trebui să ia medicamente pentru a reduce riscul de respingere. Aceasta poate avea efecte secundare, cum ar fi creșterea riscului de infecție.
Insuficiența renală ar putea avea noi tratamente, după ce oamenii de știință au descoperit un mecanism care reglează activitatea rinichilor.
Sistemul de dializă poate fi preluat și de alte zone ce vizează bolnavii cronici.
Pietrele la rinchi au o strânsă legătură cu dieta, astfel că specialiștii dau câteva exemple de alimente care cresc riscul formării lor.
Află mai multe despre importanța menținerii unui stil de viață sănătos și de ce diabetul poate agrava boala cronică de rinichi.
Ana Morodna s-a născut cu o problemă de sănătate, pe care a descoperit-o în urmă cu vreo 10 ani.
Expunerea la fum poate produce fibroză în inimă și agrava boala de rinichi existentă în urma expunerii la fum de țigară, susține un studiu.
Nisipul la rinichi, ”noțiune de șantier”. Medicul urolog Mihai Dobra a explicat ce este, de fapt, nisipul la rinichi.
Procedura vitală pentru afecțiunile renale severe. Cum menține echilibrul chimic al corpului și împiedică acumularea deșeurilor toxice.
