Insuficiența renală este o afecțiune gravă în care unul sau ambii rinichi nu funcționează corect, necesitând tratament urgent pentru a preveni acumularea de toxine și alte complicații grave....
Insuficiența renală este un stadiu sever al bolii renale în care unul sau ambii rinichi nu funcționează corespunzător. Aceasta poate fi temporară, dezvoltându-se rapid, sau cronică, agravându-se lent. Insuficiența renală este cel mai sever stadiu al bolii renale și poate fi fatală fără tratament.
Rinichii joacă un rol crucial în eliminarea toxinelor și filtrarea sângelui. Cu toate acestea, dacă un rinichi nu funcționează corect, produsele reziduale se acumulează în organism, ducând la simptome și eventual la deces. Cu un tratament adecvat, multe persoane pot gestiona insuficiența renală și pot trăi câteva zile sau săptămâni fără tratament.
Insuficiența renală afectează aproximativ 2 milioane de persoane din întreaga lume, dar este mai frecventă la persoanele cu diabet, hipertensiune arterială, boli cardiace, antecedente familiale de boli renale, structură renală anormală. Factorii de risc includ diabetul, hipertensiunea, bolile de inimă, istoricul familial și analgezicele pe termen lung.
Stadiile bolii renale sunt determinate de rata estimată de filtrare glomerulară (eGFR), care măsoară capacitatea rinichilor de a filtra substanțele. Un eGFR normal se situează în jurul valorii de 100, cel mai scăzut eGFR fiind 0, indicând lipsa funcției renale.
- Stadiul I implică un GFR mai mare de 90, dar mai mic de 100, indicând o afectare ușoară, dar o funcție renală normală.
- Stadiul II, cu un GFR între 60 și 89, indică mai multe leziuni, dar o funcție renală normală.
- Stadiul III, cu un GFR între 30 și 59, indică o pierdere ușoară sau severă a funcției renale.
- Stadiul IV, cu un GFR între 15 și 29, indică o pierdere severă a funcției renale.
- Stadiul V, cu un GFR sub 15, înseamnă insuficiență renală aproape sau completă.
Insuficiența renală este o afecțiune în care rinichii nu funcționează corespunzător, ducând la simptome precum oboseală extremă, greață, vărsături, confuzie, umflături, urinare frecventă, spasme musculare, piele uscată sau pruriginoasă și gust metalic în mâncare.
Aceste simptome pot varia de la o persoană la alta și pot provoca daune chiar dacă persoana se simte bine. Este esențial să se monitorizeze și să se trateze prompt insuficiența renală pentru a preveni alte daune.
Foto: Freepik
Boala cronică de rinichi este cauzată în principal de diabet și hipertensiune arterială. Diabetul necontrolat poate duce la hiperglicemie, care poate afecta rinichii și alte organe. Hipertensiunea arterială, o afecțiune în care sângele se deplasează cu forță prin vasele de sânge, poate provoca, de asemenea, insuficiență renală.
Alte cauze ale insuficienței renale cronice includ boala polichistică a rinichilor (PKD), bolile glomerulare și bolile autoimune precum Lupus. De asemenea, poate apărea insuficiența renală acută, care se poate dezvolta rapid datorită unei cauze neașteptate.
Printre cauzele frecvente se numără bolile renale autoimune, anumite medicamente, deshidratarea severă, obstrucția tractului urinar și bolile sistemice netratate, precum bolile cardiace sau hepatice.
Insuficiența renală nu este contagioasă, iar afecțiunile care cauzează IRC nu pot fi transmise unei alte persoane. Insuficiența renală acută se poate dezvolta în câteva ore sau zile și este adesea temporară.
Insuficiența renală este diagnosticată prin diverse teste ale funcției renale. Testele de sânge măsoară funcția renală prin eliminarea deșeurilor din sânge, în timp ce testele de urină măsoară substanțele specifice din urină. Aceste teste sunt efectuate la cabinetul unui medic sau la spital și analizate într-un laborator.
Testele imagistice, cum ar fi ecografia renală, urograma CT și RMN, permit furnizorilor de asistență medicală să examineze rinichii și zonele înconjurătoare pentru a identifica anomalii sau blocaje. Dacă un medic suspectează insuficiență renală, acesta poate utiliza teste de sânge, teste de urină sau teste imagistice pentru a evalua rinichii și a determina gravitatea afecțiunii.
Tratamentul insuficienței renale variază în funcție de cauză și de amploarea problemei. Condițiile medicale cronice pot încetini progresia bolii renale, iar medicii pot utiliza teste de sânge regulate, controale ale tensiunii arteriale și medicamente pentru a monitoriza starea de sănătate și a menține funcția renală.
Există două tratamente principale pentru insuficiența renală: hemodializa, care implică un aparat care curăță sângele, și dializa peritoneală, care implică atașarea unei pungi cu soluție de dializă la un cateter în mucoasa abdominală.
Transplantul de rinichi presupune introducerea unui rinichi sănătos în organism pentru a-l înlocui pe cel deteriorat, fie de la un donator decedat, fie de la unul viu. Recuperarea în urma insuficienței renale este posibilă cu un tratament adecvat și poate necesita tratament pentru tot restul vieții.
Fără dializă sau transplant renal, insuficiența renală este fatală, iar persoanele pot supraviețui câteva zile sau săptămâni fără tratament. Speranța medie de viață pentru cei care fac dializă este de cinci până la 10 ani, unii trăind până la 30 de ani. Pentru cei care primesc un transplant de rinichi, speranța medie de viață este cuprinsă între 12 și 20 de ani, în timp ce pentru cei care primesc un rinichi de la un donator decedat, aceasta este cuprinsă între 8 și 12 ani.
Prevenirea insuficienței renale și a bolii cronice de rinichi (CKD) implică menținerea unor obiceiuri și rutine sănătoase. Menținerea unor niveluri normale ale glicemiei și tensiunii arteriale, evitarea produselor din tutun și evitarea alimentelor bogate în proteine și sodiu pot contribui la încetinirea pierderii funcției renale.
Vizitele frecvente la medic pot ajuta, de asemenea, la menținerea funcției renale și depistarea timpurie a eventualelor probleme. În ciuda faptului că insuficiența renală și IRC sunt reversibile, menținerea unui stil de viață sănătos poate ajuta la prevenirea insuficienței renale ulterioare.
Medicul cardiolog Vasi Rădulescu explică, într-o postare, câteva aspecte despre boala Parkinson.
Formarea pietrelor la rinichi poate fi evitată, eliminând din meniul zilnic o serie de alimente.
Când se produce hiperkalemia și care sunt persoanele cele mai predispuse. Ce rol are potasiul în sănătate.
Nisipul la rinichi, ”noțiune de șantier”. Medicul urolog Mihai Dobra a explicat ce este, de fapt, nisipul la rinichi.
Mâncărimea pielii este o problemă comună pentru mulți oameni ce suferă de afecțiuni renale cronice, demonstrează un studiu.
Diabetul insipid: cum apare, ce simptome are și care sunt tratamentele folosite? Există vreo legătură între diabet insipid și diabet zaharat?
Rucola, leguma verde cu multiple beneficii pentru sănătate.
