Un medicament utilizat frecvent în tratamentul diabetului de tip 2 ar putea schimba radical modul în care este prevenită insuficiența cardiacă la persoanele cu predispoziție genetică.
Un studiu realizat de cercetători de la Mass General Brigham Heart and Vascular Institute și Broad Institute of MIT and Harvard arată că un medicament antidiabetic modern, Dapagliflozin, poate reduce dramatic riscul de spitalizare pentru insuficiență cardiacă la persoanele cu risc genetic crescut.
Rezultatele, publicate în revista științifică Nature Medicine, indică faptul că efectul protector este mult mai puternic la purtătorii unor variante genetice asociate cu cardiomiopatie decât la restul pacienților.
Analiza arată o diferență surprinzătoare în răspunsul la tratament:
Această diferență sugerează că același medicament poate avea efecte mult mai puternice atunci când este administrat unei populații selectate genetic.
Oamenii de știință au analizat date genetice și clinice din cadrul DECLARE-TIMI 58 trial, un amplu studiu clinic de fază 3 care a inclus pacienți cu diabet de tip 2.
Din cei 12.685 de participanți, cercetătorii au identificat 121 de purtători ai variantelor genetice de cardiomiopatie. Pe parcursul a 4,2 ani de urmărire:
Dapagliflozina aparține clasei de inhibitori SGLT2, medicamente care reduc glicemia prin eliminarea excesului de glucoză și sodiu prin urină. Acest mecanism are efecte indirecte benefice asupra inimii, inclusiv reducerea încărcării cardiace și îmbunătățirea eficienței de pompare.
Cercetătorii cred că la pacienții cu predispoziție genetică, care au deja o vulnerabilitate structurală a inimii, aceste efecte protective devin mult mai evidente.
Unul dintre cele mai importante mesaje ale studiului este potențialul medicinei personalizate. În loc ca o variantă genetică să fie doar un „indicator de risc”, ea ar putea deveni un criteriu pentru alegerea tratamentului preventiv.
„În trecut, identificarea unei variante genetice pentru cardiomiopatie însemna, în mare parte, să informăm pacientul că are risc crescut, fără o terapie preventivă clară. Acum vedem că există intervenții care pot reduce semnificativ acest risc”, au explicat cercetătorii implicați în studiu, conform Medical Xpress.
Deși rezultatele sunt promițătoare, ele vin cu o limitare importantă: toți participanții din studiu aveau diabet de tip 2. Din acest motiv, nu este încă clar dacă efectul protector al dapagliflozinei se menține și la persoanele fără diabet, dar cu aceeași predispoziție genetică.
Cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru a valida utilizarea medicamentului ca strategie preventivă țintită genetic.
Descoperirea deschide o direcție nouă în cardiologie: combinarea screeningului genetic cu terapii deja existente pentru a preveni boli grave înainte de apariția simptomelor.
Dacă aceste rezultate vor fi confirmate în studii viitoare, medicamentele pentru diabet ar putea deveni o componentă importantă în prevenția insuficienței cardiace la persoanele cu risc ereditar crescut.
