De ce este astmul este mai grav la femei? Totul se schimbă după pubertate 

Ce trebuie să știi

• În copilărie, băieții au mai des astm decât fetele, dar după pubertate situația se poate inversa.

• Estrogenul și progesteronul pot influența inflamația căilor respiratorii, iar simptomele se pot modifica în funcție de ciclul menstrual, sarcină sau menopauză.

• Până la 40% dintre femeile cu astm spun că menstruația le influențează simptomele, acestea putând deveni mai intense înaintea sau la începutul menstruației.

• Tratamentul nu funcționează neapărat la fel pentru toată lumea: există indicii că unele femei răspund mai slab la corticosteroizii inhalatori, în timp ce terapiile biologice și medicamentele GLP-1 sunt investigate pentru noi abordări.

Astmul pare, la prima vedere, aceeași boală indiferent de cine o are. Căile respiratorii se îngustează, respirația devine dificilă, apar tusea, senzația de apăsare în piept și respirația șuierătoare. Dar, dacă privim boala prin prisma sexului biologic, povestea devine mult mai complicată.

Înainte de pubertate, băieții au un risc mai mare de astm și sunt mai predispuși să aibă simptome severe decât fetele de aceeași vârstă. După pubertate, însă, raportul se schimbă, iar femeile ajung să fie mai vulnerabile.

Cercetătorii suspectează că unul dintre personajele principale ale acestei povești este reprezentat de hormonii feminini.

De ce se schimbă situația după pubertate

Diferențele dintre fete și băieți în ceea ce privește astmul sunt cunoscute de zeci de ani. Explicația nu este însă una singură.

„Astmul” nu reprezintă, de fapt, o singură boală, ci un termen general pentru mai multe forme de boală pulmonară cronică în care căile respiratorii se îngustează și devin hiperreactive.

Genetica, dezvoltarea plămânilor, stilul de viață, mediul înconjurător și hormonii sexuali pot contribui la diferențele observate între femei și bărbați.

Patricia Silveyra, profesoară la Școala de Sănătate Publică a Universității Indiana din Bloomington, explică faptul că există gene, variante genetice și microARN-uri asociate cu funcția pulmonară, inflamația și astmul care pot avea efecte diferite în organismele masculine și feminine.

Asta nu înseamnă că femeile au „gene ale astmului” complet diferite.

Aceeași genă poate funcționa diferit în organismul masculin față de cel feminin.

Plămânii fetelor și băieților nu se dezvoltă identic

O altă piesă a puzzle-ului este reprezentată de anatomie.

Există diferențe în dezvoltarea plămânilor și a căilor respiratorii la fete și băieți. Fetele au, în general, un raport mai mic între dimensiunea căilor respiratorii și volumul pulmonar total.

Pe măsură ce băieții cresc, plămânii lor devin mai mari, iar acest lucru poate contribui la ameliorarea astmului apărut în copilărie.

În cazul femeilor, plămânii rămân, în medie, relativ mai mici.

Dar nici această explicație nu este suficientă.

Fumul din bucătărie și produsele de curățenie pot conta

Mediul în care trăim și lucrăm poate influența, de asemenea, riscul de astm.

Unele femei pot fi mai expuse anumitor iritanți, inclusiv fumul rezultat în timpul gătitului, produsele de curățenie, praful sau substanțele chimice de la locul de muncă.

Un amplu studiu de cohortă a găsit o incidență a astmului diagnosticat de medic de 13,7% în rândul femeilor care făceau curățenie profesional, față de 12,3% printre cele care făceau curățenie acasă și 9,6% printre femeile care nu făceau curățenie.

Diferențele nu demonstrează că produsele de curățenie sunt singura cauză a astmului, dar sugerează că expunerile repetate la anumiți iritanți pot contribui la risc.

Estrogenul și progesteronul intră în scenă

Aici începe partea care îi interesează tot mai mult pe cercetători.

Hormonii sexuali feminini, în special estradiolul și progesteronul, pot influența sistemul imunitar și inflamația căilor respiratorii.

În timp ce androgenii tind să aibă efecte mai antiinflamatoare, hormonii feminini pot favoriza anumite mecanisme inflamatorii.

Un studiu publicat în The Journal of Allergy and Clinical Immunology a arătat că estradiolul și progesteronul pot crește producția de IL-17A de către celulele imune TH17. IL-17A este o moleculă inflamatorie asociată cu forme mai severe de astm.

„Modificările nivelurilor de estrogen și androgen care au loc începând cu pubertatea, dar care pot fluctua și la femei în timpul sarcinii sau la menopauză, sunt importante în reglarea inflamației căilor respiratorii care poate declanșa astmul”, explică Dawn Newcomb, profesor asociat de medicină la Universitatea Vanderbilt.

Cu alte cuvinte, pubertatea nu aduce doar schimbări vizibile ale organismului. Poate modifica și modul în care sistemul respirator reacționează la inflamație.

De ce unele femei respiră mai greu înainte de menstruație

Pentru unele femei, calendarul menstrual poate deveni și un fel de „calendar al astmului”.

Până la 40% dintre femeile cu astm afirmă că ciclul menstrual le influențează simptomele, potrivit unei analize publicate în Journal of Allergy and Clinical Immunology. Patricia Silveyra consideră însă că proporția reală ar putea fi chiar mai mare.

În general, simptomele tind să se agraveze în zilele de dinaintea menstruației, în faza luteală, sau chiar la începutul acesteia.

De ce?

După ovulație, nivelurile hormonale se modifică, iar înaintea menstruației estrogenul și progesteronul scad din nou. Aceste fluctuații pot influența inflamația căilor respiratorii, hiperreactivitatea bronșică și spasmul bronșic.

Pentru o femeie cu astm, asta poate însemna că aceeași expunere la un factor declanșator nu produce neapărat aceeași reacție în fiecare zi a lunii.

Sarcina: astmul poate să se agraveze, să se amelioreze sau să rămână la fel

Sarcina aduce o altă schimbare majoră a mediului hormonal.

Aproximativ 40% dintre femeile cu astm raportează agravarea simptomelor în timpul sarcinii. Exacerbările sunt întâlnite mai ales în trimestrele al doilea și al treilea.

Nivelurile hormonale crescute, modificările cortizolului, creșterea în greutate și presiunea mecanică exercitată de uterul aflat în creștere pot contribui la schimbările respiratorii.

Dar există și alți factori: sarcina modifică sistemul imunitar și poate favoriza refluxul gastroesofagian și congestia nazală, ambele putând influența simptomele respiratorii.

Există însă o particularitate fascinantă, cunoscută de medici drept „regula de 30%”:

• aproximativ 30% dintre femeile cu astm nu observă nicio schimbare în timpul sarcinii;

• aproximativ 30% observă o ameliorare;

• aproximativ 40% pot avea o agravare a simptomelor.

Femeile care pornesc deja cu un astm mai sever par să aibă un risc mai mare ca boala să se agraveze în timpul sarcinii.

Un alt element important este tratamentul. Un studiu publicat în 2025 în European Respiratory Journal a atras atenția că unele femei își întrerup medicamentele pentru astm după ce rămân însărcinate. Prin urmare, agravarea simptomelor nu trebuie atribuită automat hormonilor.

Și menopauza schimbă povestea

Odată cu înaintarea în vârstă, nivelurile hormonale se modifică din nou.

În general, cercetătorii observă o diminuare a astmului în perioada menopauzei, însă lucrurile nu sunt deloc atât de simple.

Obezitatea, care tinde să devină mai frecventă în perioada menopauzei, poate influența evoluția bolii. La fel și terapia hormonală.

Terapia hormonală este descrisă de Dawn DeMeo drept o „sabie cu trei tăișuri”, deoarece unele cercetări sugerează că terapiile care conțin estrogen ar putea crește riscul de astm sau ar putea agrava simptomele.

Pe de altă parte, un studiu realizat de Mayo Clinic în 2025 nu a identificat o legătură directă între menopauză și astm, sugerând că unele asocieri observate în cercetări anterioare ar putea fi explicate de vârstă, obezitate și terapia hormonală.

Prin urmare, chiar și specialiștii recunosc că literatura științifică este încă neclară.

Unele femei care nu au avut niciodată astm îl dezvoltă după menopauză. La altele, boala pare să se amelioreze sau chiar să dispară.

De ce inhalatorul nu funcționează la fel pentru toate femeile

Există o altă întrebare importantă: dacă femeile au mai frecvent forme severe de astm, răspund ele la fel la tratamente?

Nu întotdeauna.

Corticosteroizii inhalatori reprezintă una dintre bazele tratamentului astmului, deoarece reduc inflamația din căile respiratorii.

Însă există indicii că unele femei pot răspunde mai slab la corticosteroizii inhalatori.

Estrogenul poate influența inflamația căilor respiratorii și modul în care celulele răspund la steroizi.

Pentru cazurile severe există deja terapii biologice care țintesc anumite celule sau molecule implicate în inflamație. În prezent sunt disponibile șapte medicamente biologice, însă acestea sunt concepute în principal pentru anumite tipuri de astm care nu sunt neapărat mai frecvente la femei.

Problema este că studiile clinice ale acestor medicamente nu au fost, până acum, concepute în mod constant pentru a detecta diferențele de eficacitate dintre femei și bărbați.

GLP-1 ar putea ajunge, într-o zi, și în povestea astmului

O direcție de cercetare care atrage atenția este reprezentată de medicamentele GLP-1, utilizate în prezent în principal în tratamentul diabetului și obezității.

Acestea nu sunt aprobate de FDA pentru tratamentul astmului.

Totuși, cercetătorii sunt interesați de ele deoarece obezitatea este un factor important care poate favoriza astmul și îi poate complica evoluția, prin modificarea mecanicii respiratorii, a răspunsului imun și a răspunsului la tratament.

„Dacă avem ocazia să tratăm și obezitatea, care este o comorbiditate foarte frecventă în rândul pacienților noștri cu astm, sperăm că acest lucru ar putea fi benefic și pentru femei”, spune Ayobami T. Akenroye, profesor asistent de alergologie și imunologie la Harvard Medical School, conform National Geographic.

Deocamdată însă, GLP-1 rămân o direcție de cercetare, nu un tratament standard pentru astm.

De ce abia acum se vorbește serios despre diferențele dintre femei și bărbați

Poate cea mai surprinzătoare parte a poveștii este că diferențele de sex în astm sunt cunoscute de decenii.

Explicația este legată și de modul în care a fost făcută cercetarea medicală.

Patricia Silveyra atrage atenția că femeile au fost mult timp subreprezentate în cercetarea biomedicală sau nu au fost analizate separat de bărbați.

Un moment important a venit în 2016, când National Institutes of Health (NIH) a introdus politica „Sexul ca variabilă biologică” (SABV).

Aceasta a formalizat așteptarea ca sexul să fie luat în considerare în proiectarea, analiza și raportarea cercetărilor finanțate.

Rezultatul este o atenție tot mai mare acordată diferențelor biologice dintre femei și bărbați, inclusiv în astm.

Ce pot face femeile care au astm

Specialiștii recomandă, înainte de toate, monitorizarea atentă a simptomelor.

O femeie cu astm poate observa, de exemplu, că are nevoie mai des de inhalator înainte de menstruație sau că anumite expuneri îi provoacă simptome mai intense într-o anumită perioadă a lunii.

Un jurnal al simptomelor poate ajuta medicul să identifice astfel de tipare și să personalizeze tratamentul.

De asemenea, sunt importante evitarea fumatului și a țigărilor electronice, reducerea expunerii la praf și fum și protecția împotriva substanțelor iritante de la locul de muncă.

Gestionarea greutății poate fi relevantă pentru persoanele cu obezitate, iar sănătatea mintală nu trebuie ignorată: stresul psihosocial poate fi un factor declanșator al simptomelor de astm.

Iar femeile care dezvoltă pentru prima dată dificultăți de respirație la menopauză nu ar trebui să pună automat simptomele pe seama anxietății sau a schimbărilor hormonale. O problemă respiratorie nou apărută merită evaluată medical.

Astmul feminin, o piesă lipsă din puzzle-ul medicinei

Imaginea care se conturează este mult mai complexă decât ideea că „femeile fac mai mult astm”.

De fapt, sexul biologic poate influența riscul, severitatea, evoluția și chiar răspunsul la tratament. Iar hormonii par să joace un rol important, interacționând cu genetica, sistemul imunitar, dezvoltarea plămânilor, obezitatea și mediul.

Ciclul menstrual, sarcina și menopauza pot modifica și ele tabloul bolii, ceea ce înseamnă că astmul unei femei nu este neapărat aceeași boală în fiecare etapă a vieții.

Cercetătorii speră că noile studii, concepute să țină cont în mod real de diferențele dintre femei și bărbați, vor permite în cele din urmă dezvoltarea unor tratamente mai bine adaptate.

Pentru că întrebarea nu mai este doar „Cum tratăm astmul?”, ci și „De ce acest tratament funcționează diferit la femei și la bărbați?”.