Când se consideră că avem hipertensiune? Noile recomandări europene arată de ce ținta tensiunii diferă de la un pacient la altul.
Tensiunea arterială are un rol important în protejarea rinichilor și a inimii. Pentru persoanele cu boală cronică de rinichi, noile recomandări europene stabilesc atât un prag de la care tratamentul este recomandat, cât și o țintă a tensiunii sistolice, dacă aceasta este bine tolerată.
Boala cronică de rinichi și hipertensiunea arterială sunt strâns legate. O tensiune crescută poate afecta rinichii și poate crește riscul de infarct, accident vascular cerebral și insuficiență cardiacă. La rândul ei, boala renală poate crește riscul cardiovascular.
Ghidul pentru pacienți al Societății Europene de Cardiologie (ESC), adaptat după ghidurile ESC 2026 pentru managementul bolilor cardiovasculare și al bolii cronice de rinichi, pune accent pe controlul tensiunii arteriale.
Documentul precizează că o tensiune arterială care rămâne la 140/90 mmHg sau peste este considerată hipertensiune.
Pentru stabilirea diagnosticului pot fi necesare mai multe măsurători. O singură valoare crescută nu este suficientă în toate situațiile.
Tensiunea arterială are două valori:
Ghidul face o distincție importantă între definiția hipertensiunii și valoarea la care poate fi recomandat tratamentul.
Pentru multe persoane cu boală cronică de rinichi, tratamentul este recomandat atunci când tensiunea măsurată în cabinet este de 130/80 mmHg sau mai mare.
În același timp, pentru mulți pacienți cu CKD, documentul indică drept țintă o tensiune sistolică între 120 și 129 mmHg, dacă această valoare este bine tolerată.
Asta nu înseamnă că orice persoană cu boală cronică de rinichi trebuie să ajungă la aceeași valoare.
Recomandările subliniază că valoarea potrivită trebuie stabilită în funcție de situația fiecărui pacient. Medicul ia în calcul factori precum:
De aceea, o valoare a tensiunii care este potrivită pentru un pacient poate să nu fie potrivită pentru altul.
Ghidul recomandă monitorizarea tensiunii și la domiciliu atunci când este necesar. Măsurătorile trebuie făcute într-o cameră liniștită, după cel puțin 5 minute de repaus, cu brațul și spatele sprijinite.
Se recomandă:
Valorile trebuie notate și prezentate echipei medicale. Astfel, medicul poate calcula media tensiunii și poate decide dacă este nevoie de tratament sau de ajustarea acestuia.
Hipertensiunea arterială poate afecta rinichii și poate crește riscul de infarct, accident vascular cerebral și insuficiență cardiacă.
În cazul bolii cronice de rinichi, controlul tensiunii face parte din măsurile prin care pacientul își poate proteja atât rinichii, cât și sistemul cardiovascular.
Ghidul recomandă, în funcție de situația pacientului, mai multe clase de medicamente pentru controlul tensiunii. Printre acestea se numără inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ACE), blocanții receptorilor angiotensinei (ARB), diureticele, blocantele canalelor de calciu și beta-blocantele.
ACE inhibitorii și ARB-urile au o importanță deosebită, deoarece pot proteja atât inima, cât și rinichii.
Pentru persoanele cu boală cronică de rinichi, controlul tensiunii arteriale nu înseamnă doar urmărirea unei singure valori.
140/90 mmHg este pragul menționat în document pentru hipertensiune persistentă, în timp ce 130/80 mmHg este valoarea de la care tratamentul este recomandat pentru mulți pacienți cu CKD, atunci când tensiunea este măsurată în cabinet.
Pentru mulți pacienți, 120–129 mmHg reprezintă ținta pentru tensiunea sistolică, dacă este bine tolerată.
Ținta finală trebuie însă stabilită împreună cu medicul, în funcție de vârstă, stadiul bolii renale, simptome și celelalte probleme de sănătate.