Poți părea sănătos și totuși să ai un risc crescut de infarct sau accident vascular cerebral. Un nou studiu arată că grăsimea acumulată în jurul taliei spune mai multe despre sănătatea inimii decât indicele de masă corporală (IMC).
Ani la rând, indicele de masă corporală (IMC) a fost principalul instrument folosit pentru a evalua dacă o persoană are o greutate sănătoasă. Însă un nou studiu prezentat la Congresul Internațional privind Obezitatea, desfășurat între 15 și 17 iulie la Mexico City, sugerează că acest indicator nu este suficient.
Cercetătorii de la Universitatea din Glasgow au descoperit că măsurarea circumferinței taliei și a distribuției grăsimii abdominale poate identifica mult mai bine persoanele cu risc crescut de boli cardiovasculare, inclusiv pe cele care nu prezintă încă afecțiuni asociate obezității și par perfect sănătoase.
Potrivit specialiștilor, includerea măsurătorilor taliei alături de IMC în evaluările medicale de rutină ar putea preveni sute de mii de decese provocate de infarct miocardic, accident vascular cerebral și alte boli cardiovasculare în următorii ani.
„Știm că excesul de greutate, în special în zona taliei, crește riscul de boli cardiace”, a explicat cercetătoarea principală Estefania Fuentes Avalos, conform Medical Xpress.
Ea amintește că, numai în 2021, aproximativ 1,9 milioane de decese cardiovasculare la nivel mondial, aproape unul din zece decese provocate de boli de inimă, au fost atribuite unui IMC ridicat.
Totuși, problema nu este doar greutatea în sine, ci locul unde este depozitată grăsimea.
Grăsimea viscerală, care se acumulează în jurul organelor abdominale, este activă din punct de vedere metabolic și eliberează constant substanțe inflamatorii în sânge. În timp, această inflamație cronică afectează vasele de sânge, favorizează depunerea plăcilor de aterom și crește semnificativ riscul de infarct și accident vascular cerebral.
IMC-ul se calculează raportând greutatea la înălțime și este folosit pentru a stabili dacă o persoană are greutate normală, supraponderalitate sau obezitate.
Însă acest indicator nu poate arăta unde este distribuită grăsimea corporală și nici nu face diferența între masa musculară și cea grasă.
Din acest motiv, Comisia The Lancet pentru Diabet și Endocrinologie a propus recent un nou mod de evaluare a obezității.
Acesta combină IMC-ul cu markeri ai adipozității centrale, precum:
circumferința taliei;
raportul talie-șolduri;
raportul talie-înălțime.
Pe baza acestor criterii, persoanele sunt încadrate fie în categoria de obezitate preclinică, fie în cea de obezitate clinică, în funcție de existența unor complicații precum hipertensiunea arterială, apneea de somn sau durerile articulare.
Pentru a testa eficiența noului sistem, cercetătorii au analizat datele a 382.769 de adulți cu vârste între 40 și 69 de ani, incluși în studiul UK Biobank.
Participanții au fost urmăriți timp de aproximativ 12 ani.
La începutul studiului, niciunul nu suferea de boli cardiovasculare.
Pe baza noilor criterii:
74% aveau exces de grăsime corporală;
26,7% prezentau obezitate preclinică;
47,8% aveau obezitate clinică.
În perioada de monitorizare au fost înregistrate:
41.742 de cazuri noi de boli cardiovasculare;
8.832 de decese cauzate de aceste afecțiuni.
Rezultatele au arătat că persoanele cu obezitate clinică aveau cel mai mare risc cardiovascular.
La femei:
riscul de a dezvolta boli cardiovasculare era de 2,5 ori mai mare;
riscul de deces cardiovascular era de 2,8 ori mai mare.
La bărbați:
riscul de apariție a bolilor cardiovasculare era de 1,9 ori mai mare;
mortalitatea cardiovasculară era de 2,6 ori mai mare.
Însă surpriza cercetătorilor a venit din analiza persoanelor cu obezitate preclinică.
Deși acestea nu aveau hipertensiune, diabet sau alte boli asociate obezității, riscul cardiovascular era deja semnificativ crescut.
La femei:
riscul de boli cardiovasculare era cu 38% mai mare;
riscul de deces cardiovascular era cu 46% mai mare.
La bărbați:
riscul de boli cardiovasculare era cu 18% mai mare;
mortalitatea cardiovasculară era cu 52% mai mare.
Toate aceste rezultate au fost ajustate pentru factori precum statutul socio-economic, fumatul și consumul de alcool.
Analizele au evidențiat și o relație directă între numărul markerilor de adipozitate abdominală și riscul cardiovascular.
De exemplu, o femeie care avea un singur indicator de risc crescut legat de talie prezenta un risc cu 17% mai mare de boli cardiovasculare comparativ cu o femeie fără astfel de markeri.
Dacă toate cele trei măsurători, circumferința taliei, raportul talie-șolduri și raportul talie-înălțime, indicau risc crescut, probabilitatea de a dezvolta boli cardiovasculare urca cu 64%.
Mai mult, cercetătorii au constatat că măsurătorile taliei au fost mai precise decât IMC-ul în prezicerea apariției bolilor cardiovasculare.
Potrivit Estefaniei Fuentes Avalos, obezitatea preclinică reprezintă o etapă în care se poate interveni eficient înainte ca bolile să apară.
Prin măsurarea regulată a circumferinței taliei, a raportului talie-șolduri și a raportului talie-înălțime, alături de IMC, medicii ar putea identifica persoane care, altfel, ar părea sănătoase și nu ar primi recomandări de prevenție.
Aceste persoane ar putea beneficia din timp de programe intensive de alimentație sănătoasă și activitate fizică.
Cercetătorii estimează că o astfel de intervenție precoce ar putea preveni 45% dintre cazurile noi de boli cardiovasculare și 41% dintre decesele provocate de acestea în populații similare.
În contextul în care bolile cardiovasculare rămân principala cauză de îmbolnăvire și deces la nivel mondial, autorii studiului consideră că simpla măsurare a taliei, alături de IMC, ar putea deveni una dintre cele mai importante metode de prevenție în medicina modernă.
