Inima poate părea perfect sănătoasă, în timp ce în interiorul arterelor începe deja un proces care se poate întinde pe zeci de ani. Un studiu publicat în New England Journal of Medicine, a identificat semne de ateroscleroză începând cu 18 ani.
Ateroscleroza poate fi prezentă încă din tinerețe: în studiul REACT, a fost identificată la 8,7% dintre bărbații și 6,7% dintre femeile cu vârste între 18 și 29 de ani.
Prezența unei plăci nu înseamnă că un tânăr va face infarct: unele plăci rămân stabile, iar semnificația clinică a unei plăci mici descoperite la un adult sănătos nu este întotdeauna clară.
Anii de expunere la colesterol contează: noile recomandări americane pun mai mult accent pe reducerea expunerii de-a lungul vieții la lipoproteine aterogene, nu doar pe riscul unui infarct în următorii 10 ani.
Prevenția nu înseamnă neapărat scanări pentru toată lumea: colesterolul, tensiunea arterială, fumatul, diabetul, alimentația, mișcarea și istoricul familial rămân elemente esențiale ale evaluării riscului.
Pentru mulți oameni, bolile cardiovasculare sunt asociate cu vârsta mijlocie sau înaintată. La 20 sau 25 de ani, când tensiunea arterială este normală, analizele nu ridică semnale de alarmă, iar probabilitatea unui infarct în următorii ani este foarte mică, sănătatea inimii pare o problemă îndepărtată, conform National Geographic.
Dar arterele nu funcționează după același „calendar” ca statisticile privind infarctul.
Un nou studiu internațional sugerează că procesul aterosclerotic poate fi deja detectabil în primele decenii ale vieții adulte, cu mult înainte ca o persoană să fie considerată de medicii obișnuiți cu un risc cardiovascular mare. Cercetarea REACT, realizată în Danemarca și Spania pe 16.808 de adulți cu vârste între 18 și 70 de ani, oferă una dintre cele mai ample imagini asupra modului în care ateroscleroza „tăcută” se acumulează de-a lungul vieții.
Ateroscleroza este procesul prin care în pereții arterelor se acumulează plăci formate din lipide, colesterol, celule și alte componente. În timp, aceste modificări pot îngusta arterele sau, în anumite situații, o placă se poate destabiliza și poate favoriza formarea unui cheag.
Problema este că ateroscleroza poate evolua ani întregi fără simptome.
O persoană poate face sport, se poate simți bine și poate să nu aibă nicio durere în piept, în timp ce modificări foarte timpurii apar deja în pereții arterelor.
Exact acest fenomen a încercat să îl surprindă studiul REACT.
Cercetătorii au urmărit adulți cu vârste între 18 și 70 de ani, fără boală cardiovasculară aterosclerotică diagnosticată, și au folosit mai multe metode imagistice pentru a examina arterele carotide și femurale, dar și arterele coronare.
Rezultatul care atrage cel mai mult atenția apare în grupa de vârstă 18–29 de ani.
Ateroscleroza a fost identificată la 8,7% dintre bărbați și 6,7% dintre femei.
Cu alte cuvinte, modificări aterosclerotice detectabile au fost găsite chiar și la adulți aflați la începutul vieții adulte.
Este însă important un detaliu: aceste rezultate nu înseamnă că aproape 7–9% dintre tinerii sănătoși sunt pe punctul de a face un infarct.
În această categorie de vârstă, ateroscleroza era cel mai adesea limitată la un singur teritoriu arterial și era mai frecvent periferică. Ateroscleroza coronariană izolată a fost neobișnuită în toate grupele de vârstă analizate.
Așadar, studiul arată că procesul poate fi început, nu că un eveniment cardiovascular este inevitabil.
Pe măsură ce participanții înaintau în vârstă, cercetătorii au observat o creștere atât a cantității de placă, cât și a numărului de teritorii arteriale afectate.
În ansamblul participanților cu evaluarea imagistică relevantă, ateroscleroza silențioasă a fost identificată la 57,1%. Prevalența a crescut odată cu vârsta, iar creșterea a fost diferită între bărbați și femei. La femei, cercetătorii au observat o creștere mai pronunțată în perioada de mijloc a vieții.
Imaginea sugerează un proces gradual: pentru unele persoane, primele modificări pot apărea devreme, iar apoi, de-a lungul anilor, placa poate deveni mai voluminoasă și poate implica mai multe vase.
De aici apare una dintre cele mai importante idei ale cercetării: riscul cardiovascular nu este doar o fotografie făcută la 50 sau 60 de ani, ci rezultatul unei istorii care se construiește în timp.
Una dintre problemele evaluării tradiționale este că vârsta cântărește foarte mult în estimarea riscului cardiovascular pe termen scurt.
Un adult de 25 sau 30 de ani poate avea, de exemplu, un colesterol LDL crescut, dar riscul estimat de a avea un infarct în următorii 10 ani rămâne relativ mic deoarece evenimentele cardiovasculare sunt rare la această vârstă.
Asta nu înseamnă însă că arterele sunt complet indiferente la expunerea repetată la colesterol.
Noua abordare a ghidurilor americane privind dislipidemiile pune tocmai acest lucru în evidență: reducerea cât mai devreme a expunerii pe termen lung la lipoproteine care favorizează ateroscleroza poate reduce riscul cardiovascular de-a lungul vieții.
Ghidul ACC/AHA din 2026 recomandă, printre altele, începerea consilierii privind stilul de viață încă din tinerețe și acordarea unei atenții mai mari adulților tineri cu LDL-colesterol de cel puțin 160 mg/dL sau cu un istoric familial puternic de boală cardiovasculară aterosclerotică prematură.
Ideea este importantă pentru că efectul colesterolului se poate acumula în timp.
Un nivel crescut al LDL-colesterolului nu produce neapărat un simptom pe care omul să îl poată simți. Nu doare și nu provoacă, de regulă, o stare de rău imediată.
Dar expunerea repetată, de-a lungul anilor, poate contribui la dezvoltarea aterosclerozei.
De aceea, prevenția cardiovasculară nu înseamnă să aștepți până când o analiză este foarte proastă sau până când apare durerea în piept.
Înseamnă și să urmărești din timp factorii care pot fi modificați: alimentația, activitatea fizică, fumatul, tensiunea arterială, colesterolul, greutatea corporală atunci când aceasta este problematică și controlul diabetului.
Istoricul familial este, de asemenea, important, mai ales atunci când există rude care au avut boală cardiovasculară la vârste neobișnuit de mici.
Nu. Aici este una dintre cele mai importante nuanțe ale studiului.
Faptul că tehnologia poate detecta o placă foarte mică nu înseamnă automat că efectuarea unor investigații imagistice extinse ar trebui să devină o rutină pentru fiecare persoană de 20 sau 25 de ani.
Cercetătorii subliniază că semnificația clinică a unei plăci descoperite la un adult tânăr nu este complet clară. Unele plăci pot rămâne stabile, în timp ce altele pot progresa sau, în anumite circumstanțe, pot deveni vulnerabile.
Prin urmare, imagistica este în prezent mai degrabă o piesă suplimentară din evaluarea riscului decât un înlocuitor pentru factorii de risc cardiovascular cunoscuți.
Chiar și noile recomandări americane rezervă anumite investigații, precum scorul de calciu coronarian, unor situații selectate în care rezultatul poate ajuta la reclasificarea riscului.
Ateroscleroza nu trebuie privită ca un fenomen „totul sau nimic”.
Există plăci stabile, care pot rămâne relativ neschimbate mult timp, dar există și plăci vulnerabile, care au caracteristici asociate cu un risc mai mare de evenimente cardiovasculare.
De aceea, simplul fapt că o investigație identifică o modificare în peretele unei artere nu poate spune singur ce se va întâmpla peste 10, 20 sau 30 de ani.
Această diferență este esențială mai ales la persoanele foarte tinere.
O mică placă periferică identificată la un adult de 25 de ani este o situație diferită de o boală coronariană avansată la un pacient de 60 de ani care se prezintă cu dureri toracice.
Studiul REACT a identificat și o diferență interesantă între sexe.
La vârste mai mici, bărbații au prezentat mai frecvent ateroscleroză. La femei, însă, cercetătorii au observat o creștere mai accentuată a prevalenței în perioada de mijloc a vieții.
Acest model atrage atenția asupra perioadei din jurul menopauzei, când se modifică mai mulți factori care influențează riscul cardiovascular.
Cercetările recente au analizat inclusiv relația dintre terapia hormonală de menopauză și riscul cardiovascular. Un studiu publicat în septembrie 2026 în JAMA Internal Medicine, bazat pe date din studiul SWAN, a găsit o asociere între inițierea terapiei hormonale la femeile aflate în perimenopauză sau la începutul postmenopauzei și un risc cardiovascular estimat mai mic, în special când tratamentul a fost început în primii 10 ani de la menopauză. Autorii avertizează însă că rezultatele sunt susceptibile la factori de confuzie și nu trebuie folosite pentru a recomanda terapia hormonală în scopul prevenirii bolilor cardiovasculare.
Prin urmare, terapia hormonală rămâne o decizie medicală individualizată, în funcție de simptome, vârstă, istoricul medical și profilul de risc al fiecărei femei.
Poate că cea mai importantă concluzie nu este despre scanări.
Este despre momentul în care începe prevenția.
Studiul REACT nu demonstrează că orice tânăr cu o placă aterosclerotică are nevoie de medicamente. Nu poate spune nici că o placă detectată la 20 și ceva de ani va produce obligatoriu un infarct.
În schimb, arată că ateroscleroza poate fi deja prezentă înainte ca boala cardiovasculară să devină evidentă clinic și că extinderea ei crește odată cu vârsta.
Iar această descoperire se potrivește cu direcția noilor recomandări privind colesterolul: prevenția ar trebui să țină cont nu doar de probabilitatea unui infarct în următorii 10 ani, ci și de câți ani a fost organismul expus unor niveluri aterogene de lipide.
Cu alte cuvinte, pentru inimă, „mai târziu” poate să nu fie întotdeauna cel mai bun moment pentru a începe să ai grijă.
Nu este nevoie ca un tânăr sănătos să trăiască speriat de infarct. Dar nici vârsta de 20 sau 30 de ani nu ar trebui privită ca o perioadă în care sănătatea cardiovasculară nu contează.
Pentru că, atunci când apar primele simptome, povestea din interiorul arterelor poate să fi început cu zeci de ani înainte.