Infarctul apare atunci când fluxul de sânge către inimă este blocat, iar mușchiul cardiac nu mai primește oxigenul necesar funcționării.
Tensiunea arterială reprezintă forța cu care sângele este pompat prin sistemul circulator. În momentul în care circulația către inimă este afectată, organismul reacționează diferit de la caz la caz.
În unele situații, tensiunea poate crește în timpul unui infarct. Acest lucru se întâmplă din cauza eliberării de hormoni precum adrenalina, activați în răspunsul de tip „luptă sau fugi”. Acest mecanism face ca inima să bată mai rapid și mai puternic.
În alte cazuri, tensiunea poate scădea, mai ales dacă mușchiul inimii este afectat și nu mai poate pompa eficient sângele. De asemenea, durerea intensă poate declanșa reacții ale organismului care duc la scăderea tensiunii sau chiar leșin, potrivit Medical News Today.
Tensiunea arterială crescută, netratată, poate crește riscul de infarct. Aceasta reflectă efortul pe care inima îl face pentru a pompa sângele prin artere.
În timp, pe pereții arterelor se pot depune grăsimi, colesterol și alte substanțe, formând placa de aterom. Aceasta îngustează vasele de sânge, iar inima trebuie să depună un efort mai mare pentru a împinge sângele prin circulație.
Dacă o astfel de placă se rupe, se poate forma un cheag de sânge, care poate bloca fluxul sanguin către inimă și declanșa un infarct.
Este important de menționat că tensiunea arterială poate crește temporar și la persoane sănătoase, în situații de stres sau efort fizic.
Tensiunea arterială este exprimată prin două valori:
În mod obișnuit, valorile sunt interpretate astfel:
