Deși indicele de masă corporală (IMC) a fost mult timp standardul pentru evaluarea greutății, cercetătorii acordă acum o atenție sporită masei grase relative (RFM). Un studiu recent indică faptul că excesul de grăsime viscerală nu afectează doar metabolismul, ci crește semnificativ riscul de a suferi de diaree cronică.
Masa grasă relativă, indicator mai precis decât IMC
Studiile recente arată că masa grasă relativă este un marker mult mai fidel pentru grăsimea viscerală decât tradiționalul IMC. Cercetătorii au analizat date de la peste 11.000 de adulți, în cadrul unui sondaj reprezentativ la nivel național în SUA, pentru a observa cum influențează compoziția corporală tranzitul intestinal.
Calculul masei grase relative utilizează raportul dintre înălțime și circumferința taliei, potrivit Medscape.
Riscuri crescute pentru persoanele cu un nivel ridicat de RFM
Rezultatele analizei sunt concludente și anume fiecare unitate adăugată la masa grasă relativă crește șansele de apariție a diareei cronice cu 7%. Mai mult, persoanele care se află în categoria cu cel mai ridicat nivel de RFM prezintă un risc de 2,39 ori mai mare de a dezvolta această afecțiune, în comparație cu persoanele din prima categorie de masă grasă.
Studiul confirmă o corelație directă între creșterea masei grase și tulburările intestinale, riscul de diaree cronică (definită prin tipurile 6 și 7 pe scala Bristol) fiind mult mai pronunțat la persoanele cu un indice de masă corporală ridicat sau o activitate fizică intensă.
Noi perspective asupra disfuncțiilor gastrointestinale
Deși masa grasă relativă are o capacitate predictivă modestă (cu o valoare de 0,59 pentru aria de sub curbă), studiul oferă o perspectivă inedită asupra obezității.
Autorii subliniază că accentul pe adipozitatea viscerală, mai degrabă decât pe obezitatea generalizată, explică mai bine problemele digestive asociate cu greutatea în exces.