Cine ar fi crezut că decizia dintre o salată și o felie de pizza se ia într-o fracțiune de secundă? Un nou studiu al Universității din Melbourne arată că creierul uman evaluează simultan cât de sănătoasă, gustoasă și calorică este o mâncare - în mai puțin de o zecime de clipit de ochi.
Timp de ani de zile, oamenii de știință au presupus că evaluarea alimentelor are loc în etape: mai întâi gustul, apoi valorile nutritive. Însă cercetătorii australieni au descoperit că informațiile despre sănătate, gust și calorii apar aproape simultan, în jurul a 195-227 de milisecunde după ce privim un aliment.
Publicată în revista Appetite, cercetarea a analizat activitatea cerebrală a 110 participanți folosind electroencefalografie (EEG) - o metodă care măsoară reacțiile creierului cu precizie de milisecunde. Subiecții au privit imagini cu diverse alimente, iar ulterior au fost întrebați cât de sănătoase, gustoase și atractive le consideră.
Rezultatele au arătat că semnalele asociate cu "sănătatea" unui aliment apar la doar 195 de milisecunde, aproape în același timp cu cele legate de gust sau familiaritate. Cu alte cuvinte, creierul nu așteaptă să "guste" pentru a ști dacă ceva e bun pentru el.
Participanții au purtat căști cu 64 de electrozi care au înregistrat activitatea electrică cerebrală în timp ce priveau imagini cu mâncare timp de două secunde fiecare. Printre fotografii s-au aflat fructe, legume, gustări, dar și alimente mai puțin familiare sau apetisante, pentru a observa diferențele de reacție.
Cercetătorii au folosit o metodă numită "analiză a similarității reprezentărilor", comparând modelele de activitate cerebrală cu modul în care participanții au evaluat vizual mâncarea. Când activitatea creierului se potrivea cu evaluările privind un anumit atribut (ex: gust, sănătate), însemna că acel tip de informație era procesat activ.
Cercetătorii au identificat două dimensiuni majore care descriu felul în care creierul percepe mâncarea. Prima, denumită "apetisant", este asociată cu gustul, familiaritatea și dorința de a consuma. Aceasta apare extrem de rapid, în jurul a 215 milisecunde, și este urmată de o activitate mai complexă în jurul a 642 milisecunde.
A doua dimensiune, "procesat", corelează densitatea calorică, gradul de prelucrare și nivelul de arousal (stimulare). Alimentele bogate în calorii, intens procesate și percepute drept nesănătoase activează creierul încă din primele 150 de milisecunde - semn că mintea noastră detectează rapid mâncarea "modernă", artificială.
Rezultatele contrazic ideea populară conform căreia suntem "programați" să alegem gustul în detrimentul sănătății. De fapt, creierul evaluează ambele aspecte aproape instantaneu. Diferența nu stă în cât de repede procesăm informațiile, ci în câtă importanță dăm fiecărui criteriu atunci când luăm o decizie.
Acest proces paralel este o dovadă a eficienței incredibile a creierului. Dintr-o singură privire, el extrage multiple tipuri de informații - de la gust și familiaritate până la conținut caloric și sănătate.
Mai târziu, în ferestrele de activitate de peste 600 de milisecunde, creierul "cântărește" aceste atribute, punându-le în balanță pentru a decide dacă merită sau nu să mănânce acel aliment.
Chiar dacă suntem tentați să credem că pofta ne controlează, știința arată că informația despre sănătate este disponibilă la fel de rapid ca cea despre gust. Așadar, atunci când facem o alegere alimentară, nu e vorba de lipsă de conștientizare, ci de cum prioritizăm semnalele interne.
Lucrul care îți topește creierul fără să îți dai seama. Cea mai mare greșeală pe care o faci. Nimic nu te mai salvează.
Un simplu examen ocular ar putea deveni cheia diagnosticării bolii Parkinson înainte de apariția simptomelor motorii.
Vârsta la care apar primele semne ale bolii Alzheimer. E șocant! E mult mai devreme decât credeai.
Cum se schimbă mintea vârstnicilor odată cu demența. Lucrul trecut cu vederea pe care nu îl mai pot stăpâni.
Alimentul simplu care îți calmează creierul. Previne degradarea neurologică.
Somnul prelungit poate accelera îmbătrânirea creierului și crește riscul de demență.
Simptomul repetitiv care poate fi un semn de demență. Apare cu ani înainte de pierderea memoriei.