Sunetele persistente din urechi, precum țiuitul, bâzâitul sau șuieratul, pot fi mai mult decât o simplă neplăcere. Specialiștii atrag atenția că tinitusul reprezintă adesea un semnal timpuriu al pierderii auzului, iar intervenția precoce joacă un rol esențial în protejarea sănătății auditive.
Tinitusul descrie perceperea unor sunete care nu provin dintr-o sursă externă. Acestea pot apărea într-o ureche sau în ambele și sunt descrise frecvent ca un țiuit, un zumzet, un fâșâit sau un sunet asemănător cicadelor ori unui tren în mișcare.
Pentru unele persoane, zgomotul devine constant și afectează concentrarea, productivitatea și calitatea vieții. Potrivit audiologilor, tinitusul apare din cauza unei comunicări defectuoase între urechi și creier.
Pe lângă tinitus, există și alte afecțiuni legate de percepția sunetului. Hiperacuzia determină o sensibilitate crescută la sunete obișnuite, iar misofonia provoacă reacții emoționale intense la anumite zgomote. Aceste tulburări apar frecvent împreună cu modificări ale auzului, notează SciTechDaily.
Pierderea auzului începe, de regulă, prin deteriorarea celulelor ciliate din cohlee, o structură în formă de spirală situată în urechea internă. Aceste celule transformă undele sonore în semnale electrice pe care creierul le interpretează.
Atunci când celulele sunt afectate, semnalele devin incomplete sau distorsionate. Creierul poate "completa" lipsurile, ceea ce duce la perceperea unor sunete inexistente, manifestate sub forma tinitusului.
Problemele de auz nu influențează doar capacitatea de a percepe sunetele. Acestea pot afecta somnul, atenția și relațiile sociale. Studiile arată o legătură între pierderea auzului și riscul crescut de depresie, declin cognitiv accelerat și accidente cauzate de pierderea echilibrului.
Expunerea la sunete peste 85 de decibeli crește riscul de afectare auditivă. Specialiștii recomandă folosirea dopurilor de urechi sau a căștilor de protecție la concerte, evenimente sportive, focuri de artificii sau în timpul utilizării uneltelor electrice.
Ascultarea muzicii la volum ridicat în medii zgomotoase, precum tunsul gazonului, dublează expunerea nocivă și accelerează deteriorarea auzului.
Dopurile sau căștile de protecție trebuie să aibă o capacitate de reducere a zgomotului de minimum 22 decibeli. Dopurile din spumă necesită introducere corectă pentru a asigura etanșarea completă a canalului auditiv. Majoritatea sunt destinate unei singure utilizări.
Deși nu există un tratament curativ, soluțiile disponibile pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. În cazul pierderii auzului, medicii recomandă frecvent aparate auditive sau dispozitive asistive.
Pentru tinitus, o metodă utilizată pe scară largă este Terapia de Reantrenare a Tinitusului. Aceasta combină consilierea cu terapia sonoră, prin introducerea unui zgomot de fundal plăcut, precum sunetul ploii sau zgomot alb, pentru a reduce percepția tinitusului.
Specialiștii recomandă un control audiologic la apariția oricărui sunet persistent în urechi, chiar dacă auzul pare normal. Testele pot identifica modificări subtile, precum afectarea frecvențelor înalte, înainte ca simptomele să devină evidente.
Îmbătrânirea nu poate fi oprită, însă protejarea auzului și evaluările regulate reduc riscul de pierdere auditivă și tinitus pe termen lung.
Implementarea unui registru național de audiometrie reprezintă o etapă crucială în monitorizarea eficientă a pacienților cu implant Cohlear.
Această terapie reduce mortalitatea din cauze cardiovasculare. Are efecte multiple, în special în timpul somnului.
Această afecțiune extrem de răspândită este un risc major pentru bolile cardiovasculare și pentru AVC.
Ceara de ureche protejează urechea internă, dar acumularea excesivă poate cauza probleme și necesită o igienă adecvată.