Un studiu clinic realizat pe 63 de persoane cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) arată că râsul practicat intenționat, sub forma unor exerciții structurate, ar putea reduce dificultățile de respirație și îmbunătăți starea generală de sănătate.
Terapia prin râs a redus dispneea la pacienții cu BPOC, comparativ cu lipsa exercițiilor de respirație.
Efectele au fost comparabile cu cele ale respirației cu buzele strânse, o tehnică deja folosită pentru controlul respirației în BPOC.
Pacienții au făcut exercițiile 30 de minute, de trei ori pe săptămână, timp de opt săptămâni, inclusiv acasă, cu sprijin prin apeluri video și mesaje.
Cercetătorii subliniază că este nevoie de studii mai ample înainte ca terapia prin râs să fie considerată o intervenție standard pentru BPOC.
Un lucru aparent banal, râsul, ar putea deveni un aliat neașteptat pentru persoanele care se luptă zi de zi cu senzația că nu au suficient aer. Noi date prezentate la Congresul Societății Europene de Pneumologie (ERS) de la Barcelona, Spania, sugerează că exercițiile de râs practicate intenționat pot ajuta pacienții cu BPOC să respire mai ușor.
Rezultatele sunt interesante mai ales pentru că terapia nu necesită aparatură, medicamente suplimentare sau un spațiu special. Pacienții pot învăța exercițiile și le pot practica acasă, în paralel cu tratamentul prescris și cu programele de reabilitare pulmonară.
Studiul a inclus 63 de persoane cu BPOC aflate sub tratament la Spitalul Bilkent City din Ankara, Turcia.
Participanții au fost împărțiți aleatoriu în trei grupuri:
un grup a urmat terapie prin râs;
un grup a efectuat exerciții de respirație cu buzele strânse;
un grup de control nu a făcut exerciții de respirație.
Exercițiile au fost practicate timp de 30 de minute, de trei ori pe săptămână, timp de opt săptămâni. Pacienții au primit instruire personală pentru tehnicile pe care trebuiau să le folosească, iar ulterior au fost susținuți prin apeluri video și mesaje text.
Cercetătorii au evaluat participanții înainte, în timpul și după intervenție, urmărind în special dificultățile de respirație, starea generală de sănătate și nivelul de îngrijire de care aveau nevoie în activitățile cotidiene.
Nu este vorba pur și simplu despre a privi o comedie și a aștepta să apară râsul.
Pacienții au învățat exerciții special concepute pentru a reproduce unele dintre efectele râsului asupra organismului. Printre acestea s-au numărat bătutul ritmic din palme însoțit de sunete vocale, exerciții ludice de râs și chiar imitarea unor sunete, precum pornirea unei motociclete sau răgetul unui leu.
Programul a inclus și meditație prin râs, în care participanții erau încurajați să râdă spontan, fără a forța râsul, precum și exerciții de relaxare asociate cu respirație calmă și zâmbet.
Ideea este ca râsul să fie transformat într-o formă de exercițiu respirator, nu doar într-o reacție la ceva amuzant.
După cele opt săptămâni, atât pacienții care au urmat terapia prin râs, cât și cei care au făcut exercițiile de respirație cu buzele strânse au prezentat mai puține dificultăți respiratorii decât participanții din grupul care nu a făcut exerciții.
Mai mult, ambele grupuri de tratament au raportat și o stare generală de sănătate mai bună.
Efectul asupra dispneei, senzația neplăcută de lipsă de aer sau de dificultate în respirație, s-a menținut chiar și la o lună după terminarea programului, potrivit cercetătorilor.
În schimb, studiul nu a identificat o diferență între cele două grupuri de intervenție și grupul de control în ceea ce privește nivelul de îngrijire necesar în viața de zi cu zi.
Explicația ține, cel puțin parțial, de modul în care funcționează respirația.
În BPOC, căile respiratorii tind să se îngusteze sau să se colabeze în timpul expirației. Astfel, o parte din aer poate rămâne blocată în plămâni, ceea ce contribuie la senzația că pacientul nu reușește să elimine suficient aer și să inspire din nou.
Respirația cu buzele strânse este deja o tehnică utilizată pentru a ajuta pacienții să gestioneze acest fenomen. Inspirul se face pe nas, iar aerul este expirat lent prin buzele ușor strânse. Presiunea creată în timpul expirului poate ajuta la menținerea deschisă a căilor respiratorii și la eliminarea aerului reținut.
Râsul produce, la rândul său, o succesiune caracteristică de expirații și poate implica activ musculatura respiratorie. Potrivit cercetătorilor, acesta ar putea favoriza o expirație mai profundă și ar putea contribui la antrenarea mușchilor implicați în respirație.
În plus, râsul este asociat cu răspunsuri fiziologice și emoționale care pot contribui la diminuarea stresului și la o stare de bine mai bună.
Totuși, oamenii de știință avertizează că mecanismele exacte prin care terapia prin râs ar putea influența BPOC nu sunt încă suficient înțelese.
Rezultatele au fost prezentate de dr. Goncagul Aldan, lector și asistent medical absolvent al Facultății de Asistență Medicală a Universității Hacettepe din Ankara.
„BPOC este o boală pulmonară gravă care îngreunează respirația. Aceasta afectează milioane de oameni la nivel mondial și reprezintă una dintre principalele cauze de dizabilitate și deces”, a explicat cercetătoarea.
Potrivit acesteia, persoanele cu BPOC pot ajunge să se simtă fără suflu chiar și atunci când desfășoară activități zilnice simple. În timp, acest lucru poate afecta calitatea vieții și poate crește dependența de sprijinul altor persoane.
Aldan subliniază că gestionarea BPOC nu ar trebui să se rezume la administrarea medicamentelor. Pacienții au nevoie de o abordare mai largă, care să țină cont de simptome, de efortul fizic pe care boala îl presupune și de efectele emoționale și psihologice ale unei afecțiuni cronice.
„Am dorit să explorăm dacă tehnici suplimentare simple și ieftine ar putea completa îngrijirea existentă”, a explicat ea.
Unul dintre aspectele interesante ale cercetării este faptul că terapia prin râs nu a fost comparată doar cu lipsa unui tratament.
Ea a fost pusă față în față cu respirația cu buzele strânse, o tehnică bine cunoscută în managementul simptomelor BPOC.
Rezultatele au indicat că ambele intervenții au redus severitatea dispneei, iar beneficiul s-a menținut și după terminarea programului.
Aldan consideră că aceste rezultate justifică cercetarea suplimentară a terapiei prin râs ca posibilă completare a îngrijirii persoanelor cu BPOC.
Important însă: cercetarea nu arată că râsul poate vindeca BPOC și nici că poate înlocui tratamentul medical.
Un avantaj evident al metodei este accesibilitatea.
Terapia prin râs nu presupune aparatură specială, iar după ce pacienții învață exercițiile, acestea pot fi practicate acasă. Acest lucru ar putea fi important pentru persoanele pentru care deplasarea frecventă la centre medicale este dificilă.
Cercetătorii văd terapia ca pe o posibilă completare a tratamentului existent, alături de medicație și reabilitare pulmonară.
„Aceste descoperiri oferă speranța că tehnici simple și ieftine, pe care pacienții le pot practica acasă, fără echipament sau sprijin specializat, pot reduce dispneea și pot îmbunătăți starea de bine zilnică”, a spus Aldan.
Rezultatele au atras atenția specialiștilor, însă cercetătorii nu susțin că problema este deja rezolvată.
Dr. Marc Miravitlles, vicepreședinte al Societății Europene de Pneumologie, cercetător principal și consultant la Spitalul Universitar Vall d'Hebron din Barcelona, care nu a participat la studiu, a descris cercetarea drept una de mici dimensiuni, dar bine realizată.
El a amintit că BPOC este o afecțiune frecventă, gravă și cronică, pentru care în prezent nu există un leac, iar obiectivul tratamentului este controlul cât mai bun al bolii și menținerea unei vieți cât mai normale.
În mod obișnuit, îngrijirea poate include tratament cu inhalatoare, exerciții fizice și vaccinarea împotriva infecțiilor respiratorii.
În opinia sa, faptul că pacienții din studiu au putut efectua exercițiile acasă, după ce au fost instruiți, este un element important.
„Aceste rezultate, care arată că pacienții pot respira mai ușor și se simt mai bine în general, sunt promițătoare”, a declarat Miravitlles, conform Medical Xpress.
Cercetătorii intenționează să testeze terapia prin râs pe un număr mai mare de pacienți și să colaboreze cu echipe din alte țări pentru a vedea dacă rezultatele se mențin în contexte clinice diferite.
Deocamdată, mesajul studiului este unul prudent, dar interesant: o activitate pe care o asociem în primul rând cu buna dispoziție ar putea avea și un rol în gestionarea simptomelor respiratorii.
Pentru persoanele cu BPOC, râsul nu este un înlocuitor pentru inhalatoare, tratamentul prescris sau reabilitarea pulmonară. Însă, dacă cercetările viitoare confirmă rezultatele, exercițiile de râs ar putea deveni o metodă simplă, accesibilă și plăcută de a completa arsenalul folosit pentru controlul dispneei.
Aceste trei plante purifică aerul din casă și curăță plămânii. Acționează precum niște filtre naturale și elimină toate toxinele.
Testul care depistează cancerul pulmonar. Detectează chiar și tumorile invizibile.
O dietă săracă în grăsimi poate reduce semnificativ riscul de cancer pulmonar, în special la fumători, potrivit unui nou studiu.
Această combinație de vitamine crește riscul de cancer pulmonar. Are efecte negative și asupra cardiacilor.
Boala care afectează un milion de români. Poți suferi de aceasta și să nu îți dai seama încă de la început, iar consecințele sunt grave.
Cercetătorii au descoperit că drojdia Saccharomyces cerevisiae UFMG A-905, utilizată în pâinea fermentată, poate reduce simptomele astmului.
Această afecțiune aparent banală poate complica recuperarea în cazul AVC-ului.
Care sunt efectele poluării aerului asupra aparatului respirator, dar și asupra întregului organism.
Acest tratament crește șansele de supraviețuire ale pacienților oncologici. Anihilează tumorile.