Un adolescent de 16 ani a avut nevoie de o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea unui dinte crescut în orbita ochiului stâng, între pleoapă și sprânceană. Inițial, băiatul observase doar o umflătură nedureroasă.
Dinții ectopici sunt dinți care se dezvoltă sau erup în afara locului lor obișnuit, uneori chiar departe de cavitatea bucală.
Aceștia pot apărea în nas, în sinusuri, pe cerul gurii sau, în cazuri extrem de rare, în orbita ochiului.
Unii dinți ectopici nu provoacă simptome ani de zile, în timp ce alții pot duce la durere, umflături, infecții sau obstrucții.
Tratamentul depinde de poziția dintelui și de eventualele complicații. Medicii pot recomanda monitorizarea sau îndepărtarea chirurgicală, după ce stabilesc exact unde se află acesta.
Cazul adolescentului indian este unul cu totul neobișnuit. Băiatul observase, cu aproximativ o lună înainte de a ajunge la spital, o umflătură în zona ochiului stâng. Aceasta nu îi provoca durere, motiv pentru care nu a fost dus imediat la medic.
Situația a devenit mai îngrijorătoare atunci când au început să apară două proeminențe dure, de culoare albicioasă, la nivelul umflăturii, conform Medical Xpress.
O tomografie computerizată a evidențiat un canin complet format în orbita ochiului, în spațiul dintre pleoapă și sprânceană. Medicii au îndepărtat dintele printr-o intervenție chirurgicală.
Adolescentul nu avea antecedente de traumatisme, iar medicii nu au reușit să stabilească motivul pentru care dintele s-a dezvoltat într-o asemenea poziție. Investigațiile nu au arătat nici prezența altor dinți ectopici.
În mod normal, dinții se dezvoltă și erup în cavitatea bucală, urmând un traseu bine stabilit. Uneori, însă, un dinte ajunge să se dezvolte sau să erupă într-o altă zonă a corpului. Acesta este numit dinte ectopic.
Poate fi un dinte obișnuit, de lapte sau permanent, care a ajuns într-o poziție anormală. În alte situații, este vorba despre un dinte suplimentar, numit și dinte supranumerar.
Cele mai multe cazuri de dinți ectopici sunt întâlnite în sinusul maxilar, o cavitate situată în spatele pomeților. Totuși, au fost descrise și cazuri în care aceștia au apărut în cavitatea nazală, pe cerul gurii, în bărbie, în articulația maxilarului sau în orbita ochiului.
O analiză a 61 de cazuri publicate arată că manifestările pot fi foarte diferite. În timp ce unii oameni pot avea un dinte ectopic fără să știe ani la rând, alții se confruntă cu dureri, umflături, dureri de cap sau dificultăți la deschiderea gurii.
Atunci când un dinte se dezvoltă în interiorul nasului, acesta poate provoca nas înfundat, secreții nazale sau sângerări.
Explicația ține, în primul rând, de felul în care se formează fața înainte de naștere.
În timpul dezvoltării embrionare, fața se formează prin creșterea și unirea mai multor grupuri de celule și țesuturi. Dezvoltarea dinților depinde de interacțiunile dintre anumite țesuturi, iar procesul trebuie să se desfășoare într-o ordine precisă.
Dacă apar modificări în această etapă, un dinte se poate dezvolta într-o poziție neobișnuită, uneori chiar departe de cavitatea bucală.
Aceasta nu este însă singura explicație posibilă. Printre factorii asociați cu apariția dinților ectopici se numără și traumatismele, unele tratamente stomatologice, precum și anumite formațiuni, inclusiv chisturile și tumorile.
În cazul adolescentului din India, nu a fost identificată o cauză clară.
Prezența unui dinte într-un loc neobișnuit nu înseamnă automat că persoana are o boală genetică. Totuși, atunci când există mai mulți dinți suplimentari, medicii pot lua în considerare și această posibilitate.
Un exemplu este displazia cleidocraniană, o afecțiune genetică rară care afectează dezvoltarea oaselor și a dinților. Aceasta poate fi asociată cu apariția unor dinți supranumerari.
Și alte afecțiuni genetice, mult mai rare, au fost legate de dezvoltarea unor dinți în plus.
Prin urmare, atunci când investigațiile evidențiază mai mulți dinți ectopici sau supranumerari, medicii pot evalua dacă este necesară investigarea unei posibile afecțiuni asociate.
Un dinte ectopic nu trebuie îndepărtat în toate situațiile. Decizia depinde de localizarea lui, de simptome și de riscurile pe care le poate prezenta pentru țesuturile din jur.
Dacă nu provoacă probleme, medicii pot recomanda doar monitorizarea. În schimb, îndepărtarea poate deveni necesară atunci când dintele provoacă o infecție, blochează un canal, afectează structurile învecinate sau este asociat cu un chist.
Pentru a stabili conduita potrivită, medicii folosesc investigații imagistice care arată poziția exactă a dintelui. Tomografia computerizată este deosebit de utilă atunci când acesta se află în apropierea unor structuri sensibile, precum ochii, nervii sau vasele de sânge.
În funcție de situație, intervenția poate fi relativ simplă sau poate necesita o operație mai complexă.
În cazul dinților aflați în cavitatea nazală sau în sinusuri, medicii pot folosi uneori o metodă numită chirurgie endoscopică.
Aceasta presupune utilizarea unui endoscop, un tub subțire prevăzut cu o cameră video și instrumente chirurgicale. Prin introducerea acestuia prin nări, chirurgul poate ajunge la dinte și îl poate îndepărta fără să fie necesară o incizie mai mare.
O analiză a identificat 27 de cazuri publicate în care dinții ectopici din nas sau sinusuri au fost extrași prin această metodă.
Înainte de intervenție, pacienții prezentau cel mai frecvent nas înfundat, secreții nazale, dureri faciale sau sângerări nazale. În cazurile analizate, îndepărtarea endoscopică a avut rezultate favorabile. Totuși, datele provin dintr-un număr redus de cazuri publicate, nu din studii clinice ample, astfel că rezultatele trebuie interpretate în acest context.
Îndepărtarea unui dinte ectopic nu înseamnă că în locul lui va crește un alt dinte obișnuit. Situația poate fi diferită însă în cazul persoanelor care au dinți supranumerari.
Uneori, acestea pot avea mai mulți dinți suplimentari, iar unii pot să nu fie vizibili la examinarea obișnuită. Din acest motiv, medicii pot recomanda investigații imagistice pentru a verifica dacă există și alți dinți în poziții neobișnuite.
Au fost descrise și câteva cazuri în care un alt dinte suplimentar a apărut în aceeași zonă după extracție, însă fenomenul pare să fie extrem de rar.
În cazul adolescentului indian, tomografia nu a evidențiat alți dinți ectopici. Dintele care îi provocase umflătura din apropierea ochiului a fost un caz izolat, cu o localizare neobișnuită chiar și pentru această afecțiune rară.