Singurătatea poate crește riscul de boli și deces prematur, însă cercetătorii avertizează că tratamentul medical nu este suficient. Ce soluții recomandă experții.
Conexiunile sociale influențează nivelul stresului, sănătatea cardiovasculară, calitatea somnului și chiar funcționarea sistemului imunitar.
Singurătatea nu înseamnă doar lipsa companiei. Cercetătorii arată că lipsa conexiunilor sociale poate afecta organismul prin stres cronic, tulburări de somn și modificări ale sănătății cardiovasculare.
Singurătatea afectează sănătatea fizică și psihică, însă sistemul medical nu poate reface relațiile sociale sau comunitățile destrămate. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Michigan, care atrag atenția că tratarea singurătății exclusiv ca problemă medicală riscă să ascundă cauzele sociale care duc la izolare.
Studiul, publicat în revista Social Problems, analizează modul în care singurătatea cronică și izolarea socială au ajuns să fie considerate probleme de sănătate publică, după ce numeroase cercetări au demonstrat legătura lor cu bolile, mortalitatea prematură și costurile ridicate pentru sistemele de sănătate.
Datele analizate de cercetători arată că lipsa conexiunilor sociale poate avea efecte comparabile cu fumatul a 15 țigări pe zi. Alte studii au asociat singurătatea, izolarea socială și traiul în solitudine cu un risc cu aproximativ 30% mai mare de deces prematur.
Impactul nu este doar asupra sănătății. În Statele Unite, izolarea socială a fost asociată cu aproximativ 6,7 miliarde de dolari cheltuiți anual în plus prin programul Medicare destinat persoanelor în vârstă.
"Odată ce oamenii au văzut aceste rezultate, au început să trateze singurătatea ca pe o problemă urgentă. Dar acest lucru m-a făcut să mă întreb: de ce considerăm importante anumite probleme doar atunci când sunt asociate cu sănătatea?", spune Sofia Hiltner, doctorandă la Universitatea din Michigan.
Autoarea studiului a analizat peste un deceniu de articole din presă, publicații științifice și rapoarte medicale, dar și interviuri cu specialiști.
Concluzia sa este că abordarea medicală a oferit legitimitate problemei, însă a creat și impresia că orice problemă cu impact asupra sănătății trebuie rezolvată prin sistemul medical.
În realitate, medicii pot identifica persoanele afectate și le pot orienta către servicii de sprijin, însă nu pot schimba condițiile sociale care favorizează izolarea.
"Nu orice problemă care influențează sănătatea aparține sistemului medical. Medicii pot evalua pacienții și îi pot îndruma către servicii, dar nu pot reconstrui comunități și nici reduce programul de lucru al oamenilor", explică Sofia Hiltner.
Interesul cercetătoarei pentru acest subiect a pornit din experiența propriei bunici, care a rămas tot mai izolată după moartea soțului.
În timpul studiilor doctorale, Sofia Hiltner a descoperit existența unor cercetări clinice care analizau posibilitatea dezvoltării unei "pastile împotriva singurătății". Acest lucru a determinat-o să se întrebe de ce izolarea este tratată în primul rând ca o problemă medicală și nu ca rezultatul unor factori sociali.
"După moartea bunicului meu, bunica a rămas singură și viața ei și-a pierdut structura. Nu mai avea prea mulți prieteni sau activități. M-am întrebat ce politici sociale și ce schimbări la nivelul familiei ar fi putut preveni această situație", afirmă cercetătoarea.
Analiza mai arată că medicii nu au fost cei care au transformat singurătatea într-o problemă medicală. Acest proces a fost influențat de cercetători, specialiști în sănătate publică și companii de asigurări.
Potrivit autoarei, această perspectivă are avantaje și dezavantaje. Pe de o parte, atrage atenția publică și finanțare. Pe de altă parte, poate reduce interesul pentru soluțiile sociale, precum dezvoltarea comunităților, îmbunătățirea condițiilor de muncă sau crearea unor spații care favorizează relațiile dintre oameni.
"Există riscul ca definirea singurătății drept problemă medicală să lase în umbră alte modalități de intervenție. Timpul, atenția și resursele sunt limitate. Totuși, această abordare poate genera mai multă acțiune decât dacă problema ar fi rămas exclusiv în sfera socială", spune Hiltner.
Autoarea studiului consideră că politicile publice trebuie să privească mai departe de tratamentul persoanelor deja afectate și să analizeze condițiile sociale care favorizează apariția izolării.
"Mi-aș dori ca factorii de decizie să reflecteze atât la avantajele, cât și la limitele abordării prin sistemul medical și să privească mai departe, spre cauzele care duc la apariția problemei, pentru a interveni înainte ca aceasta să se instaleze. Sistemul medical poate ajuta, dar posibilitățile sale sunt limitate", subliniază Sofia Hiltner.
Dacă studiul explică de ce apare problema și de ce medicina are limite, psihologii spun că există gesturi simple care pot reduce sentimentul de izolare, mai ales în cazul persoanelor vârstnice.
Psihologul Radu Leca explică faptul că reducerea singurătății la vârstnici începe în familie și continuă în comunitate, prin relații stabile și implicare socială.
"În primul rând contează contactul previzibil, nu doar contactul intens: un apel scurt la aceeași oră, o vizită săptămânală, o plimbare în fața blocului, o masă simplă împreună, iar predictibilitatea reduce anxietatea și hrănește sentimentul de apartenență.
În al doilea rând contează rolurile cu sens: responsabilități mici, potrivite vârstei, cum ar fi îngrijirea plantelor, povestirea de rețete, ajutor la teme pentru nepoți, activități de voluntariat ușor, fiindcă rolul social combate ideea de inutilitate.
În al treilea rând contează incluziunea în comunitate: cluburi de seniori, grupuri de lectură, coruri, activități la bibliotecă, evenimente la biserică, întâlniri de cartier, iar grupul normalizează emoțiile și creează prietenii.
La nivel conversațional ajută întrebările clare și blânde: "Cum te simți cu adevărat în ultima vreme?", "Când te simți cel mai singur?", "Cu cine ai vrea să vorbești mai des?". Legăturile sociale se reconstruiesc pas cu pas, iar fiecare pas aduce mai multă siguranță și sens", a explicat psihologul Radu Leca, în exclusivitate pentru DC Medical.
Singurătatea reprezintă un factor de risc important pentru sănătate, însă specialiștii avertizează că soluțiile nu pot veni exclusiv din sistemul medical. Medicii pot identifica persoanele vulnerabile și le pot îndruma către servicii de sprijin, dar prevenția depinde de familie, comunitate și politici publice care favorizează relațiile sociale, participarea la viața comunității și menținerea unui rol activ la orice vârstă.
Mănânci emoțional fără să știi? Care este adevărata cauză din spatele kilogramelor în plus.
De ce cred oamenii în teorii ale conspirației? Ce se întâmplă, de fapt, în mintea acestor persoane.