Un studiu recent realizat de cercetători de la Harvard Medical School arată că pacienții care resimt dificultăți de respirație (dispnee) în timpul spitalizării au de șase ori mai multe șanse să moară în spital comparativ cu cei care nu se confruntă cu acest simptom.
Chiar și pacienții care se prezintă cu senzație de lipsă de aer la internare au un risc de deces de trei ori mai mare, notează studiul publicat în National Library of Medicine.
Cercetătorii au analizat datele a aproape 10.000 de pacienți adulți care au raportat probleme de respirație la internare.
77% dintre pacienți au ajuns în spital prin urgențe.
Medicii le-au cerut pacienților să noteze intensitatea dispneei și a durerii pe o scară de la 0 la 10, atât la sosire, cât și pe parcursul internării.
Cercetătorii au urmărit evoluția pacienților timp de doi ani, analizând decesul, readmisia, durata spitalizării și necesitatea terapiei intensive.
Rezultatele au arătat că cu cât pacienții raportau mai multă lipsă de aer, cu atât riscul de deces era mai mare, iar pacienții cu dispnee erau mai predispuși la transferuri în terapie intensivă și intervenții de urgență.
Interesant, studiul a arătat că durerea raportată nu a fost asociată cu un risc crescut de deces.
"Durerea poate fi un sistem de avertizare util, dar nu indică de obicei un pericol iminent pentru viață. În schimb, lipsa de aer semnalează că organismul nu primește suficient oxigen și nu elimină dioxidul de carbon corespunzător", explică profesorul Robert Banzett, liderul studiului.
Chiar și după ieșirea din spital, pacienții care au resimțit lipsă de aer au prezentat un risc cu 50-70% mai mare de deces în următorii doi ani. Aceasta subliniază importanța monitorizării simptomului și după externare, cu vizite și evaluări proactive pentru pacienții cu boli cardiopulmonare.
Profesorul Banzett și alți specialiști recomandă:
"Orice creștere a dispneei ar trebui să declanșeze evaluări rapide și monitorizare crescută. Pacienții externați cu lipsă de aer au nevoie de urmărire atentă, revizuirea medicației și management proactiv al bolilor cardiopulmonare", a explicat dr. Cláudia Almeida Vicente, medic de familie.
Un scor rapid de dispnee poate fi un instrument puternic de prevenție și prognostic. Monitorizarea simptomului nu doar că poate ghida deciziile în spital, dar poate influența și planurile de tratament și supraveghere după externare, reducând astfel riscurile asociate mortalității.