Medicii avertizează că anumite bacterii din burtă produc substanțe care pot duce direct la cancer. Și nu vorbim de cancerul de colon. Aceste bacterii din stomac pot hrăni tumorile grave.
Oamenii de știință au descoperit că bacteriile din sistemul digestiv joacă un rol mult mai activ în dezvoltarea cancerelor declanșate de estrogen, cum sunt cel mamar sau cel endometrial. Totuși, transformarea axei endocrin-microbiom într-o armă eficientă împotriva cancerului necesită dovezi clinice mult mai solide.
Într-o analiză recentă publicată în revista npj Biofilms and Microbiomes, cercetătorii au evaluat modul în care interacțiunea dintre microbiom și sistemul endocrin influențează formarea tumorilor. Aceste microorganisme pot deveni ținte terapeutice majore în viitor.
Până de curând, studiile s-au concentrat pe "estrobolom", un grup specific de bacterii intestinale care determină modul în care estrogenul este reciclat în organism. Aceste bacterii folosesc enzime speciale pentru a reactiva estrogenul și a-l trimite înapoi în circulație, ceea ce prelungește expunerea corpului la acest hormon.
O cantitate prea mare de estrogen activ crește direct riscul de cancer mamar pozitiv pentru receptorii de estrogen și de cancer endometrial.
Noile dovezi arată însă că microbiomul face mult mai mult decât să recicleze hormoni. El funcționează ca un partener endocrin activ.
Bacteriile reacționează la semnalele trimise de organism și procesează nutrienții din alimente pentru a produce molecule biologic active. Aceste molecule reglează inflamația, imunitatea și metabolismul. Practic, vorbim despre o axă bidirecțională: hormonii modifică comunitățile de microbi, în timp ce microbii transformă semnalele endocrine.
Microbiomul controlează estrogenul prin mai multe mecanisme. În funcție de dietă, medicamente și starea de sănătate, aceeași comunitate de microbi poate fie să crească, fie să scadă expunerea corpului la estrogen.
De asemenea, bacteriile din intestin pot transforma unii compuși din plante în molecule care seamănă perfect cu hormonii umani.
"Un exemplu clar este S-equol, un compus produs prin descompunerea izoflavonelor din soia de către anumite bacterii intestinale. Spre deosebire de estradiol, S-equol se leagă de un receptor specific, ceea ce înseamnă că poate modula semnalele estrogenice într-un mod specific fiecărui țesut", arată autorii studiului.
Deoarece nu toți oamenii au în intestin bacteriile necesare pentru a produce acești compuși, analiza acestor metaboliți ar putea ajuta în viitor la identificarea riscului de cancer și la personalizarea terapiilor.
Influența este reciprocă. În timp ce microbii reglează metabolismul hormonal, modificările hormonale din timpul pubertății, sarcinii, menopauzei sau terapiilor hormonale transformă radical diversitatea și activitatea microbiomului.
Studiile arată că bacteriile simt semnalele hormonale ale gazdei și își modifică comportamentul și ritmul de creștere. Astfel, perioadele mari de tranziție hormonală din viața unei femei reprezintă momente critice, în care microbiomul poate influența vulnerabilitatea pe termen lung la boli.
Când apare un dezechilibru în microbiom (fenomen numit disbioză), se declanșează o inflamație cronică de grad scăzut. Acest mediu inflamator alterează insulina și semnalele metabolice, factori care colaborează cu estrogenul pentru a accelera progresia tumorilor.
Mai mult, cercetătorii au observat că țesuturile mamare și uterine au propriile comunități bacteriene. Acestea pot modifica metabolismul local al estrogenului și răspunsul imunitar, fără să schimbe nivelul hormonilor din sânge. Unele produse bacteriene pot chiar să atace direct ADN-ul sau să modifice reglarea genelor.
Microbiomul influențează inclusiv modul în care pacienții răspund la terapiile oncologice. De exemplu, activitatea bacteriilor intestinale poate afecta metabolizarea tamoxifenului (un medicament folosit des în cancerul mamar) sau poate modifica compoziția microbiomului sub efectul inhibitorilor de aromatază.
Pentru a corecta aceste mecanisme, medicii testează strategii precum:
Deși experimentele din laborator arată că aceste metode pot reduce activitatea enzimelor bacteriene nocive, majoritatea dovezilor provin din studii pe modele animale, nu din studii clinice pe pacienți. În plus, transplantul de materii fecale ridică încă probleme de siguranță și standardizare. Cel mai probabil, bacteriile create în laborator vor reprezenta o alternativă mult mai sigură și mai ușor de controlat.
Cea mai mare provocare actuală este că majoritatea studiilor umane arată doar asocieri, nu o relație directă de cauză și efect. Variațiile legate de dietă, zona geografică, stilul de viață și tratamentele urmate fac dificilă compararea rezultatelor.
Pentru ca aceste descoperiri să ajungă în spitale, este nevoie de studii pe termen lung, care să folosească metode standardizate și analize separate pe sexe. Până atunci, această legătură strânsă dintre hormoni și microbiom rămâne o ipoteză de cercetare extrem de valoroasă, dar care mai are nevoie de validare clinică înainte de a deveni un tratament de rutină.