Un compus mai puțin cunoscut din roșii ar putea proteja ficatul și reduce acumularea de grăsime. Nu vorbim despre licopen.
Roșiile sunt cunoscute mai ales pentru licopen, antioxidantul care le dă culoarea roșie. Un alt compus din tomate atrage însă atenția cercetătorilor.
Se numește fitoen și este aproape incolor. Un nou studiu arată că acest compus a redus acumularea de grăsime în ficat la șoareci.
Iar un detaliu este cu atât mai interesant: soiurile de roșii albe, crem sau galben-portocalii pot avea mai mult fitoen decât roșiile roșii.
Fitoenul este un carotenoid. Planta îl folosește ca prim pas pentru producerea licopenului și a altor pigmenți.
În anumite soiuri de tomate, acest proces nu ajunge până la capăt. Roșiile rămân astfel mai deschise la culoare și păstrează o cantitate mai mare de fitoen.
Cercetătorii de la Tufts University au vrut să afle dacă acest compus are propriile efecte asupra organismului sau dacă este doar un precursor al licopenului.
Studiul, publicat în revista Molecular Nutrition & Food Research, a folosit șoareci care au primit timp de 24 de săptămâni o dietă bogată în carbohidrați.
Un grup a primit doar dieta respectivă. Alt grup a primit aceeași dietă, dar cu fitoen.
La finalul experimentului, șoarecii care au primit fitoen au avut mai puțină grăsime acumulată în ficat. Efectul a apărut atât la masculi, cât și la femele. Animalele care au primit fitoen au avut și o creștere mai mică în greutate.
Rezultatul este important deoarece acumularea excesivă de grăsime în ficat reprezintă o problemă tot mai frecventă la nivel mondial.
Cercetătorii au făcut un pas mai departe. Au folosit și șoareci cărora le lipseau două enzime, BCO1 și BCO2. Organismul folosește aceste enzime pentru a transforma carotenoizii în molecule mai mici.
La acești șoareci, fitoenul nu a mai avut același efect asupra ficatului. Deși substanța s-a acumulat în sânge și în ficat la niveluri chiar de două până la cinci ori mai mari decât la șoarecii normali, protecția ficatului aproape că a dispărut.
Acest rezultat sugerează că fitoenul trebuie transformat de organism înainte să poată produce efectul observat asupra ficatului.
Cercetătorii au observat și o legătură cu SIRT1, o proteină implicată în procesele prin care celulele hepatice folosesc grăsimea.
Nu toate roșiile au aceeași compoziție. Soiurile albe, crem și galben-portocalii pot păstra mai mult fitoen deoarece au mai puține enzime care îl transformă în pigmenți roșii.
Roșiile roșii, în schimb, au de obicei mai mult licopen. Asta nu înseamnă că roșiile roșii sunt mai puțin sănătoase. Studiul nu a comparat beneficiile tuturor soiurilor de tomate la oameni.
Aici este limita principală a cercetării. Experimentul a fost realizat pe șoareci și a folosit fitoen purificat, nu roșii consumate ca aliment.
Roșiile conțin multe alte substanțe care pot avea efecte asupra organismului, inclusiv fibre și polifenoli. Nu știm dacă o dietă obișnuită cu roșii ar produce același efect observat în laborator.
Cercetătorii au estimat că doza folosită în experiment ar corespunde la om cu aproximativ 9,6 miligrame de fitoen pe zi, o cantitate care ar putea exista în circa jumătate de cană de pastă de tomate. Aceasta este însă o estimare bazată pe echivalența dozei, nu o recomandare medicală.
Rezultatele oferă un motiv pentru cercetări suplimentare asupra fitoenului. Compusul pare să aibă un efect asupra acumulării de grăsime în ficat la șoareci, dar efectul depinde de capacitatea organismului de a-l transforma.
Până la apariția unor studii clinice, cercetarea nu poate demonstra că fitoenul din roșii previne sau tratează boala ficatului gras. Cercetarea arată însă că licopenul nu este singurul compus din tomate care merită atenție.