Un studiu publicat în JAMA Network Open arată că expunerea pe termen lung la anumite substanțe rezultate din dezinfectarea apei potabile a fost asociată cu un risc mai mare de cancer uterin.
Apa potabilă este una dintre cele mai atent monitorizate resurse din lume, iar sistemele publice de alimentare sunt supuse unor reguli stricte de siguranță. Totuși, un nou studiu publicat în JAMA Network Open ridică întrebări importante despre efectele pe termen lung ale unor substanțe care apar în mod inevitabil în procesul de dezinfectare a apei.
Cercetătorii au identificat o asociere într-un studiu observațional desfășurat pe peste 53.000 de femei.
Aceștia au descoperit că femeile expuse timp îndelungat la concentrații mai mari de trihalometani (THM) – compuși care se formează atunci când clorul reacționează cu materia organică din apă – au prezentat un risc mai mare de cancer uterin. Rezultatele au fost observate chiar și în situațiile în care valorile acestor substanțe s-au încadrat în limitele admise de autorități.
Cancerul uterin, cunoscut și ca cancer endometrial, este cea mai frecventă formă de cancer ginecologic în Statele Unite, iar numărul cazurilor continuă să crească.
Estimările arată că în SUA peste 69.000 de femei vor primi acest diagnostic în 2025, iar la nivel mondial numărul cazurilor ar putea crește cu aproape 50% până în 2044.
În prezent, cei mai cunoscuți factori de risc includ:
Totuși, diferențele mari dintre regiunile geografice au determinat cercetătorii să analizeze și posibilul rol al factorilor de mediu, inclusiv al apei potabile.
Cercetarea a inclus 53.100 de femei participante la California Teachers Study, un proiect de amploare care urmărește starea de sănătate a cadrelor didactice și a personalului din învățământ.
Pentru a reduce influența altor factori, oamenii de știință au inclus doar participante care:
În locul analizării apei din fiecare locuință, echipa a utilizat date oficiale privind calitatea apei furnizate de sistemele publice între 1990 și 2020. Pentru fiecare participantă, cercetătorii au estimat expunerea medie pe o perioadă de 15 ani la mai mulți contaminanți.
Printre substanțele analizate s-au aflat:
Ulterior, datele au fost comparate cu informațiile din Registrul Californian de Cancer, iar analiza statistică a ținut cont de factori precum vârsta, indicele de masă corporală și istoricul de fumat.
Pe parcursul perioadei de monitorizare, 1.038 de participante au dezvoltat cancer uterin.
Analiza a evidențiat că numai produșii secundari ai clorinării apei au prezentat o asociere cu riscul de cancer.
În schimb, cercetătorii nu au identificat o asociere între cancerul uterin și expunerea la:
Rezultatele au arătat că femeile cu cea mai mare expunere la trihalometani au avut un risc cu 18% mai mare de cancer uterin comparativ cu cele expuse la niveluri mai reduse.
Asocierea a fost cea mai evidentă pentru cloroform, unul dintre principalii compuși din categoria THM.
Trihalometanii reprezintă un grup de substanțe chimice care apar atunci când clorul utilizat pentru dezinfectarea apei reacționează cu materia organică prezentă în sursa de apă.
Clorinarea rămâne una dintre cele mai importante metode de prevenire a bolilor transmise prin apă și salvează milioane de vieți prin eliminarea bacteriilor, virusurilor și altor microorganisme periculoase.
Totuși, această reacție chimică produce și cantități mici de compuși secundari, printre care:
Autoritățile stabilesc limite maxime pentru aceste substanțe, iar sistemele publice monitorizează constant concentrațiile.
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale studiului este faptul că asocierea cu riscul de cancer a fost observată chiar și atunci când nivelurile de THM s-au încadrat în limitele considerate sigure de autorități.
Acest lucru nu înseamnă că standardele actuale sunt greșite, ci arată că efectele expunerii timp de mai multe decenii ar putea necesita evaluări suplimentare.
Normele privind apa potabilă iau în calcul mai mulți factori:
Cercetătorii nu recomandă evitarea apei de la robinet. Clorinarea apei rămâne una dintre cele mai eficiente măsuri de prevenire a bolilor transmise prin apă, iar beneficiile pentru sănătatea publică sunt considerabil mai mari decât riscurile demonstrate până în prezent. Studiul sugerează doar necesitatea unor cercetări suplimentare și a unor metode care să reducă formarea acestor compuși.
Studiul a identificat și o legătură între expunerea crescută la acizii haloacetici (HAA) și formele nonendometrioide de cancer uterin.
Aceste tumori sunt mult mai rare, dar au un prognostic mai sever.
Femeile cu cele mai ridicate niveluri estimate de expunere la HAA au prezentat aproape un risc dublu pentru acest tip de cancer comparativ cu cele cu expunere redusă.
Autorii subliniază că rezultatele nu demonstrează o relație de cauză și efect.
Studiul arată doar că există o asociere statistică între expunerea îndelungată la anumite substanțe din apa potabilă și riscul de cancer uterin.
Este posibil ca și alți factori, care nu au putut fi măsurați complet, să contribuie la această legătură.
Prin urmare, cercetarea nu reprezintă un motiv pentru evitarea apei de la robinet, iar beneficiile dezinfectării apei împotriva bolilor infecțioase rămân esențiale pentru sănătatea publică.
Autorii consideră că rezultatele pot ajuta companiile de apă și autoritățile să identifice metode prin care să reducă nivelul produselor secundare ale clorinării fără diminuarea eficienței dezinfectării.
În același timp, sunt necesare studii suplimentare care să stabilească dacă există o relație cauzală și să explice mecanismele biologice prin care aceste substanțe ar putea influența apariția cancerului uterin.
Dacă astfel de legături vor fi confirmate, reducerea expunerii la anumiți contaminanți din apa potabilă ar putea deveni o nouă direcție de prevenție pentru una dintre cele mai frecvente forme de cancer ginecologic.
În România, calitatea apei potabile este monitorizată de operatorii regionali de apă și de autoritățile de sănătate publică, în conformitate cu legislația națională și europeană. Apa distribuită prin rețelele publice trebuie să respecte standardele de calitate prevăzute de legislația națională și europeană, inclusiv pentru o serie de contaminanți chimici și microbiologici.
Studiul a analizat femei din California, astfel că rezultatele nu pot fi extrapolate automat la populația din România. Totuși, procesul de dezinfectare a apei cu clor este utilizat și în multe sisteme publice de alimentare cu apă din România, deoarece reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a bolilor transmise prin apă.
Cercetarea ridică întrebări privind efectele expunerii pe termen lung la produșii secundari ai clorinării și arată de ce monitorizarea permanentă a calității apei rămâne importantă.
Apa potabilă trebuie să respecte anumiți parametri pentru a fi consumată în siguranță. Am discutat cu cei care tratează apa care ajunge la robinet pentru a afla prin ce etape trece de la izvor și până ajunge în casele noastre.
Calitatea apei potabile trebuie să corespundă valorilor stabilite pentru parametrii prevăzuți. Valorile lor sunt stabilite în scopul evaluării calității apei potabile în programele de monitorizare și în vederea îndeplinirii obligațiilor.
"Apa este potabilă atunci când respectă prevederile Legii 458/2002. Legea ne obligă să efectuăm un set de analize fizico-chimice și bacteriologice unde există norme minime și maxime. Din punct de vedere microbiologic avem niște condiții foarte stricte.
Dacă aceste condiții nu sunt respectate înseamnă că apa nu este potabilă. În acest sens sunt efectuate peste 20 de analize fizico-chimice, cinci analize microbiologice, lucruri care se fac în cadrul companiei regionale de apă începând de la stațiile de tratare și până la rețelele de distribuție. Apa potabilă respectă o anumită legislație și este dezinfectată", a explicat ing. Cristian Ionică, în exclusivitate pentru DC Medical.