Atunci când organismul nu mai reușește să elimine suficientă căldură, ceea ce începe ca amețeală și epuizare se poate transforma într-o urgență medicală. Iată cum faci diferența dintre epuizarea cauzată de căldură și insolație.
Epuizarea termică și insolația nu sunt același lucru, chiar dacă simptomele pot părea asemănătoare la început.
Confuzia, comportamentul neobișnuit, convulsiile sau pierderea cunoștinței sunt semnale de alarmă care pot indica insolație.
O temperatură corporală foarte mare, de obicei peste 40 grade Celsius, este caracteristică insolației, dar nu trebuie așteptată măsurarea temperaturii pentru a cere ajutor.
Răcirea rapidă a organismului poate face diferența, iar în cazul suspiciunii de insolație este necesară intervenția serviciilor de urgență.
Pe măsură ce temperaturile urcă, organismul începe o adevărată cursă pentru a-și păstra temperatura internă în limite normale. În mod obișnuit, aceasta se menține în jurul valorii de 37 grade Celsius, însă atunci când aerul devine foarte cald, corpul trebuie să muncească mai mult pentru a elimina căldura.
În anumite regiuni sunt prognozate temperaturi de până la 40 de grade Celsius, iar autoritățile au emis din nou alerte de sănătate asociate căldurii. Pentru unele persoane, însă, zilele caniculare pot însemna mai mult decât disconfort, transpirație și oboseală.
Problema apare atunci când organismul acumulează căldură mai repede decât reușește să o elimine. Atunci poate apărea stresul termic, care, în funcție de severitate, poate duce la epuizare termică sau chiar la insolație.
Deși termenii sunt adesea folosiți ca și cum ar descrie același lucru, diferența dintre cele două este esențială. În cazul insolației, creierul și alte organe pot fi afectate, iar situația poate deveni rapid fatală.
Corpul are două mecanisme importante prin care încearcă să elimine căldura: transpirația și creșterea fluxului sanguin către piele, conform Medical Xpress.
Transpirația răcește organismul atunci când se evaporă de pe suprafața pielii, în timp ce sângele transportă căldura către piele, unde aceasta poate fi cedată mediului înconjurător.
Dar aceste mecanisme nu sunt nelimitate.
Atunci când aerul este foarte cald și umed, transpirația se evaporă mai greu. Iar dacă organismul este deshidratat, nu mai există suficiente lichide pentru a transpira și pentru a menține circulația sanguină necesară răcirii.
În acel moment, temperatura corpului poate începe să crească.
Oricine poate dezvolta o afecțiune asociată căldurii, însă anumite persoane sunt mai vulnerabile.
Copiii mici și persoanele în vârstă își pot regla mai greu temperatura corporală. Riscul este și mai mare atunci când există boli preexistente.
Afecțiunile cardiace, renale și respiratorii pot reduce capacitatea organismului de a face față temperaturilor ridicate. În plus, unele medicamente pot influența transpirația, hidratarea sau circulația sanguină și, implicit, modul în care organismul se răcorește.
Un alt pericol este reprezentat de spațiile închise care se încălzesc rapid.
O mașină parcată sau o încăpere slab ventilată poate deveni extrem de fierbinte într-un timp scurt. Copiii, vârstnicii și persoanele cu anumite boli sunt deosebit de vulnerabile în astfel de situații.
Cei care muncesc sau fac sport în aer liber se confruntă cu un risc suplimentar.
Activitatea fizică produce în mod natural căldură. Atunci când această căldură internă se adaugă temperaturii ridicate și umidității din mediul înconjurător, organismul poate ajunge într-o situație în care nu mai reușește să se răcească suficient.
Cu cât efortul continuă fără pauze, hidratare și posibilitatea de a se răcori, cu atât crește riscul ca temperatura centrală a corpului să urce.
Epuizarea cauzată de căldură apare atunci când organismul se luptă să facă față temperaturilor ridicate, dar reușește încă să-și mențină temperatura internă sub nivelurile caracteristice insolației.
Semnele pot include:
transpirație abundentă;
amețeli;
dureri de cap;
greață;
oboseală;
crampe musculare;
senzație intensă de slăbiciune și epuizare.
Deshidratarea este frecvent asociată epuizării termice. Prin transpirație se pierd nu doar apă, ci și săruri, iar pierderile importante pot accentua starea de rău.
Hidratarea este importantă, însă simplul fapt că bei apă nu înseamnă că ești protejat complet de efectele căldurii.
Chiar și o persoană hidratată poate dezvolta o afecțiune asociată căldurii dacă temperaturile sunt foarte ridicate, umiditatea este mare sau activitatea fizică intensă continuă fără perioade suficiente de odihnă și răcire.
Vestea bună este că epuizarea termică nu duce inevitabil la insolație. Majoritatea persoanelor se pot recupera complet atunci când sunt răcite și rehidratate prompt.
Insolația este mult mai gravă.
Aceasta apare atunci când sistemul de reglare a temperaturii organismului începe să cedeze, iar temperatura internă poate crește la niveluri periculoase, de obicei peste 40 grade Celsius.
Dar temperatura nu este singurul lucru care trebuie urmărit.
Cea mai importantă diferență dintre epuizarea termică și insolație este afectarea sistemului nervos.
O persoană cu insolație poate deveni:
confuză;
dezorientată;
neobișnuită în comportament;
incapabilă să răspundă normal;
inconștientă.
Pot apărea, de asemenea, colapsul și convulsiile.
Acesta este semnalul că situația nu mai poate fi considerată o simplă stare de epuizare provocată de căldură.
Insolația poate afecta creierul și alte organe și poate fi fatală fără tratament medical de urgență.
Măsurarea temperaturii poate fi utilă, dar nu trebuie să devină motivul pentru amânarea intervenției.
Temperatura măsurată la nivelul pielii, frunții sau chiar al urechii poate să nu reflecte cu exactitate temperatura internă reală a organismului.
De aceea, medicii recomandă să fie privit tabloul general al simptomelor, nu doar cifra afișată de termometru.
Dacă o persoană expusă la căldură devine confuză, se comportă neobișnuit, se prăbușește, are convulsii sau își pierde cunoștința, trebuie considerată o posibilă victimă a insolației.
Primul pas este îndepărtarea persoanei din căldură și mutarea acesteia într-un loc cât mai răcoros.
Hainele care nu sunt necesare trebuie slăbite sau îndepărtate, iar persoana poate fi răcorită cu mijloacele disponibile: ventilator, prosoape umede sau un duș rece.
Dacă este conștientă și poate înghiți în siguranță, poate primi lichide reci.
În cazul epuizării termice, starea ar trebui să înceapă să se amelioreze în aproximativ 30 de minute după răcire și hidratare.
Dacă însă apar confuzia, comportamentul neobișnuit, convulsiile, colapsul sau pierderea cunoștinței, nu trebuie așteptată ameliorarea. Este o posibilă insolație și trebuie solicitat imediat ajutor medical de urgență.
În zilele caniculare, transpirația și oboseala pot părea reacții obișnuite. Însă organismul are o limită.
Atunci când căldura din mediul înconjurător, umiditatea, deshidratarea și efortul fizic depășesc capacitatea corpului de a se răci, ceea ce pare inițial o simplă stare de rău se poate transforma într-o urgență.
Regula esențială este simplă: epuizarea termică înseamnă că organismul încă încearcă să facă față căldurii; insolația înseamnă că sistemul de reglare a temperaturii și, mai ales, sistemul nervos pot începe să cedeze.
Iar atunci, fiecare minut contează.