După moartea unei persoane începe un proces pe care puține familii îl cunosc. Află cum este constatat decesul în România, ce rol are medicul și care sunt pașii din primele ore.
Moartea nu este doar un moment. În România, după oprirea funcțiilor vitale începe o procedură medicală precisă, construită pentru a răspunde la câteva întrebări esențiale: cine a murit, când a murit și, mai ales, de ce a murit.
În spatele unui certificat de deces există o întreagă succesiune de verificări medicale. Fiecare pas are un rol clar. Nimic nu este lăsat la întâmplare.
Primul specialist care poate confirma oficial decesul este medicul. În România, acesta examinează persoana și stabilește existența semnelor certe ale morții.
Atunci când un medic ajunge la un caz de deces, nu se limitează la o simplă verificare a pulsului sau a respirației. Evaluarea urmărește semnele clinice ale morții și contextul în care aceasta a apărut.
Un deces survenit după o boală cunoscută urmează, de regulă, un alt traseu decât o moarte neașteptată. O persoană aflată sub tratament pentru o afecțiune gravă poate primi un certificat medical constatator pe baza datelor medicale existente.
În schimb, o moarte bruscă, un accident, o suspiciune de agresiune sau o cauză necunoscută schimbă complet procedura.
Pentru familie, primele ore după un deces vin cu două realități care se suprapun. Există durerea pierderii, dar și o serie de pași practici care trebuie urmați: contactarea medicului, obținerea documentelor medicale și declararea oficială a decesului.
În astfel de situații intervine medicina legală.
Nu orice deces ajunge la autopsie medico-legală. Aceasta apare în situații speciale, atunci când există suspiciuni privind cauza morții.
Potrivit Portal Legislativ, normele de medicină legală prevăd că expertiza medico-legală asupra unei persoane decedate poate include examinarea locului unde a fost găsit corpul, examinarea externă, autopsia și analize suplimentare de laborator, precum investigații toxicologice, histopatologice sau genetice.
Medicul legist caută răspunsuri pe care uneori medicii curanți nu le pot oferi: a fost o moarte naturală sau una provocată? Există leziuni? Există substanțe care au contribuit la deces? A existat o intervenție externă?
Autopsia medico-legală nu reprezintă doar o examinare a corpului. Este o investigație medicală complexă, realizată pentru stabilirea cauzei și împrejurărilor morții.
În cazul unui pacient care moare într-un spital, lucrurile urmează un circuit intern.
Medicul care constată decesul consemnează în documentele medicale data și ora exactă. Certificatul medical constatator al decesului este întocmit de medicul responsabil din unitatea sanitară, cu excepția situațiilor în care intervine autopsia anatomopatologică sau cea medico-legală.
În anumite cazuri, chiar și un deces produs în spital poate deveni o problemă de medicină legală. Dacă apar suspiciuni, unitatea medicală trebuie să anunțe autoritățile, iar corpul este pus la dispoziția instituțiilor medico-legale.
Atunci când o persoană moare la domiciliu, primul pas este solicitarea unui medic pentru constatarea medicală a decesului. Medicul examinează persoana, stabilește situația medicală și decide dacă există elemente care necesită intervenția medicinii legale, potrivit Portal Legislativ.
Dacă moartea are o cauză naturală cunoscută, procedura poate continua prin eliberarea documentelor medicale necesare. Dacă apar suspiciuni, cazul este preluat de autoritățile competente.
După stabilirea situației medicale, apare documentul care face legătura dintre medicină și administrație: certificatul medical constatator al decesului, potrivit MAI.
Acesta conține informații esențiale despre cauza morții și permite familiei să înceapă procedura de declarare a decesului.
Ulterior, actul de deces se întocmește la serviciul de stare civilă din localitatea unde s-a produs decesul sau locul unde a fost găsit corpul neînsuflețit.
Pentru familie, acest traseu poate părea birocratic. Pentru sistemul medical, fiecare etapă are o explicație: protejarea adevărului despre cauza morții și păstrarea unei evidențe corecte.
În România, constatarea unui deces nu înseamnă doar confirmarea faptului că o persoană nu mai trăiește. Este o procedură medicală care trebuie să stabilească realitatea unui eveniment ireversibil.
Fiecare certificat de deces are în spate o examinare medicală, o decizie profesională și povestea unei persoane. Pentru cei rămași, acel document marchează începutul unei perioade dificile. Pentru medic, această procedură înseamnă responsabilitatea de a stabili adevărul despre ultimele clipe ale unui om.
