Doina Pleșca explică de ce sunt atât de mulți copii nevaccinați în România. Miturile care îi țin departe

Vaccinarea copiilor a intrat din nou în centrul atenției în România, pe fondul epidemiei de rujeolă și al scăderii acoperirii pentru mai multe vaccinuri esențiale. Dacă în anii anteriori problema era discutată mai ales prin prisma cifrelor epidemiologice, datele mai noi arată și o altă față a fenomenului: există copii care pot fi identificați și recuperați, dar și comunități în care accesul la vaccinare, informarea și încrederea în sistem rămân probleme importante.

Într-un interviu acordat DC Medical și DC News, prof. dr. Doina Pleșca, profesor la UMF „Carol Davila” din București și medic pediatru, a vorbit cu jurnalistul Val Vâlcu despre ceea ce s-a făcut în ultimul an, dar și despre ceea ce încă lipsește pentru ca România să se apropie de ținta de 95% acoperire vaccinală.

Peste 19.000 de copii, identificați ca restanțieri la ROR

Unul dintre cele mai importante lucruri care s-au schimbat față de anul trecut este apariția unor acțiuni de recuperare vaccinală mai bine țintite.

În aprilie 2026, campania națională „Copil vaccinat = copil protejat”, organizată de Institutul Național de Sănătate Publică și Ministerul Sănătății, cu sprijinul Crucii Roșii Române, a identificat 19.528 de copii restanțieri la vaccinarea ROR, în peste 30 de localități din opt județe. Dintre aceștia, 694 au fost imunizați în timpul campaniei.

Este un rezultat important prin faptul că arată că o parte dintre copiii nevaccinați pot fi identificați direct în comunități și pot fi recuperați. În același timp, diferența dintre numărul copiilor identificați și cel al celor vaccinați arată cât de mare rămâne problema.

Prof. dr. Doina Pleșca consideră că aceste intervenții reprezintă un pas în direcția corectă:

„Dacă este să ne gândim la, să spunem, părțile bune pe care le-am făcut în România, s-a început campania „Copil vaccinat, copil protejat”. Foarte interesant că au fost identificați peste 19.000 de copii care, prin caravanele inițiate de Ministerul Sănătății, Institutul Național de Sănătate Publică și Crucea Roșie și, practic, aceste caravane au acoperit 30 localități din 8 județe și au fost identificați peste 19.000 de copii care nu erau vaccinați. S-a mai întâmplat ceva foarte bun, să spunem, dar timid dacă este să ne gândim la numărul imens de copii care nu au apucat a fi vaccinați împotriva rujeolei și anume că aceeași campanie a recuperat aproximativ 700 de copii cu prima doză de ROR și, de asemenea, de când nu ne-am mai auzit, iarăși un lucru foarte bun a fost acela instruirea personalului medical”.

Datele noi arată o problemă care nu poate fi ignorată

Cele mai recente estimări OMS și UNICEF pentru 2025 oferă o imagine mai nuanțată decât simpla afirmație că lucrurile s-au îmbunătățit.

În România, acoperirea estimată cu prima doză de vaccin împotriva rujeolei a fost de 66% în 2025, ceea ce înseamnă aproximativ 60.000 de copii care nu au primit această doză. Pentru a doua doză, acoperirea a fost estimată la 68%. În schimb, acoperirea cu prima doză DTP, care protejează împotriva difteriei, tetanosului și tusei convulsive, a ajuns la 85%, cu aproximativ 27.000 de copii nevaccinați.

Așadar, există și progrese, dar ele nu sunt suficiente. Pentru rujeolă, distanța față de pragul de 95% recomandat pentru prevenirea transmiterii rămâne foarte mare. OMS subliniază că România a avut în 2024 o acoperire de doar 78% pentru prima doză ROR și 62% pentru a doua doză.

Prof. dr. Pleșca atrage atenția că problema nu este doar una de cifre:

„Pentru că, din nefericire, noi avem aici o mare, să spunem, problemă pe care ar trebui totuși să o recunoaștem, și anume slaba instruire sau modul în care nu inclusiv corpul medical în anumite areale geografice percepe importanța acestei măsuri excelente de prevenție și aceasta reprezintă, din nefericire, rata extrem de scăzută de acoperire vaccinală în România”.

România a avut peste 35.000 de cazuri de rujeolă în perioada 2023-2025

Rujeola a oferit una dintre cele mai clare demonstrații ale consecințelor scăderii acoperirii vaccinale.

Potrivit datelor prezentate în cadrul campaniei naționale din 2026, în perioada 1 ianuarie 2023 - 31 decembrie 2025 au fost raportate în România 35.736 de cazuri de rujeolă și 30 de decese asociate bolii.

Este important însă ca această cifră să fie pusă în context. ECDC arată că anul 2024 a fost unul excepțional de dificil pentru rujeolă în Europa: au fost raportate 35.212 cazuri în UE/SEE, de aproape zece ori mai multe decât în 2023. România a fost una dintre principalele țări afectate.

În 2025, situația europeană s-a îmbunătățit considerabil. România a raportat 8.454 de cazuri și opt decese până la sfârșitul lunii noiembrie 2025, iar ECDC a remarcat o tendință descendentă față de anul precedent.

Mai mult, cele mai recente date ECDC disponibile pentru perioada august 2025-iulie 2026 arată 310 cazuri de rujeolă în România, față de 2.339 în total în UE/SEE în aceeași perioadă. România rămâne însă printre țările cu cele mai mari rate de notificare raportate la populație.

Cu alte cuvinte, numărul cazurilor a scăzut, dar problema imunizării nu a dispărut.

„Dezinformarea continuă” și erodarea încrederii

Pentru medicul pediatru, una dintre cele mai importante schimbări necesare nu ține de un vaccin anume, ci de felul în care este explicată prevenția.

„Adăugându-se și altor comportamente, dezinformarea care continuă în rândul inclusiv a mediei, desființarea capabilității de vaccinare a copiilor inclusiv în școli, de asemenea foarte importantă izolarea unor populații pediatrice în mediul rural și, poate, extrem de importantă erodarea încrederii populației vizavi de medic, de prevenție, pentru că nu ne-am construit o politică de comunicare, mă refer strict la medici, în a promova prevenția”, spune medicul.

Prof. dr. Pleșca consideră că medicii trebuie să fie mai activi în explicarea beneficiilor vaccinării, mai ales într-o perioadă în care informațiile false se răspândesc rapid:

„Cred că e cel mai important să încercăm să facem acest switch, mai ales în aceste vremuri dificile, din punct de vedere economic, și să explicăm mult mai activ rolul prevenției în a nu se îmbolnăvi copiii, a nu crește costurile în sistemul de sănătate și în bugetele familiale și nu, în ultimul rând, a crește calitatea vieții și așa erodată în ultimii ani”.

Rujeola nu este singura problemă. Crește și îngrijorarea pentru tusea convulsivă

Un alt aspect subliniat de medic este faptul că discuția despre vaccinare nu se poate limita la rujeolă.

„Dar asta, prin măsurile pe care le-am menționat anterior, au dus la o, să spunem, creștere timidă a acoperirii vaccinale, dar mai avem foarte mult de lucru în a ajunge la ceea ce noi ne dorim, respectiv la 95%.

Și poate că din rapoartele înaintate de Institutul Național de Sănătate Publică, pentru că nu putem să ne referim la anul 2026, în 2025, 60.000 de copii neimunizați cu prima doză de ROR, deci rujeolă, rubeolă, oreion, 38.000 de copii zero doze de difterie, tetanos, pertussis și aproximativ 67.000 de spitalizări ale copiilor din nefericire lipsei de acoperire vaccinală împotriva gripei. Adică avem în anul ce a trecut, 2025, o acoperire antigripală la 4,7%.

Deci sunt niște cifre care ar trebui să ne pună mult pe gânduri, să întreprindem măsuri de îmbunătățire a încrederii în ceea ce înseamnă corpul medical, de asemenea în a fi cât mai vocali cei care au abilitățile de a comunica din rândul medicilor, dar nu numai și din rândul media, în a contracara aceste acțiuni antivirale, antivaccinale, anti în general, pentru că ar merita iarăși să subliniez un aspect important că nu doar cu rujeola ne-am confruntat, au crescut destul de alarmant și cazurile de copii care au făcut tuse convulsivă”.

Datele oficiale OMS/UNICEF publicate în 2026 confirmă că în România există în continuare un număr important de copii care nu au primit vaccinurile de rutină. Pentru 2025, estimarea este de 60.000 de copii fără prima doză de vaccin antirujeolic și 27.000 fără prima doză DTP.

De ce vaccinarea gravidei poate proteja bebelușul

În cazul tusei convulsive, medicul atrage atenția asupra unei perioade în care copilul este extrem de vulnerabil: primele luni de viață, înainte ca schema proprie de vaccinare să îi ofere protecție suficientă.

„Și iarăși pentru tusea convulsivă e foarte important să aducem în discuție evaluarea și monitorizarea sarcinii a gravidei și inițierea vaccinării acesteia în vederea acoperirii imunologice a sugarului de vârstă mică până când acesta poate fi imunizat și pentru a-și dezvolta el însăși reacție prin anticorpi împotriva acestei bacterii care în primele 2-3 luni poate face ravagii, de la crize de apnee, cianoză, crize de convulsii, la tulburări mecanice pulmonare și chiar la exitus din nefericire”, spune dr. Doina Pleșca.

Este unul dintre motivele pentru care vaccinarea în timpul sarcinii este discutată ca măsură de protecție atât pentru mamă, cât și pentru copilul foarte mic.

Granița cu Ucraina aduce o altă provocare

Prof. dr. Doina Pleșca atrage atenția și asupra contextului regional, într-un moment în care România se află în vecinătatea unei țări afectate de război:

„Și poate pentru că iarăși trebuie să vorbim despre prevenție, ar mai merita să nu uităm că suntem la granița cu Ucraina, că acolo acoperirea vaccinală din cauza stării de conflict a creat posibilitatea apariției unor focare de difterie, ceea ce ar fi o mare tragedie să ne confruntăm și cu această infecție în lunile care urmează”.

Mesajul este, în esență, că bolile prevenibile prin vaccinare nu țin cont de granițe. Cu cât există mai multe comunități cu nivel scăzut de imunizare, cu atât crește numărul persoanelor susceptibile la infecție.

„Dacă nu vom urgenta măsurile de prevenție”, spitalele pot fi din nou puse sub presiune

Pentru sezonul rece, medicul avertizează că vaccinarea trebuie făcută înainte ca infecțiile respiratorii să se răspândească intens în comunități.

„Deci suntem la început de toamnă, deocamdată temperaturile ne-au protejat de apariția unor forme semnificative de infecție acute respiratorii, iar dacă noi în acest interval nu vom reuși să vaccinăm cât mai mulți copii, pe de o parte cu vaccinurile incluse în schema națională de imunizări, și pe de altă parte să stimulăm prin sfaturi pertinente la orice nivel profesional, că vorbesc de medicină primară, secundară, terțiară, vaccinarea împotriva gripei, ne vom confrunta pe la începutul ianuarie-februarie cu un pic determinat de această îmbolnăvire. Absențe de la serviciu, în cazul adulților, de la școală a copiilor sau din colectivități, aglomerarea importantă a unităților sanitare, de asemenea poate că ne referim și la costurile ridicate, asta ne va aștepta în niște vremuri dificile, dacă nu vom urgenta măsurile de prevenție”, mai explică medicul.

Calendarul național de vaccinare continuă să prevadă vaccinuri pentru copii la mai multe vârste, inclusiv vaccinarea ROR la 12 luni și la 5 ani, precum și vaccinarea împotriva difteriei, tetanosului și pertussisului la vârstele recomandate.

95% este ținta. Dar în România diferența este încă mare

Pragul de 95% nu este o cifră aleasă întâmplător. OMS și ECDC îl indică drept nivelul necesar pentru a menține populația suficient de protejată împotriva rujeolei și pentru a reduce riscul de transmitere și focare.

România este însă încă departe de acest nivel. În 2025, estimările OMS și UNICEF indicau 66% pentru prima doză de vaccin antirujeolic și 68% pentru a doua doză.

În acest context, campaniile de recuperare sunt importante, dar nu pot înlocui vaccinarea de rutină.

„Trebuie să schimbăm în conștientul populațional ideea de a preveni”

Pentru prof. dr. Doina Pleșca, cheia este ca prevenția să devină din nou o parte firească a medicinei și a vieții de zi cu zi, nu o intervenție la care se recurge doar după apariția unei epidemii.

„Cred că trebuie să schimbăm în conștientul populațional ideea de a preveni și poate că măsurile pe care media le-au început de vreo doi ani încoace, întrerupând știrile și băgând câte un spot dintre acestea în care se lansează niște mesaje foarte simple, clare, pe înțelesul tuturor, ar fi binevenite inclusiv în ceea ce înseamnă acoperirea vaccinală.

Și ar trebui, de asemenea, pe plan național, intensificată lupta împotriva acelor false mituri care sunt cei mai importanți dușmani împotriva promovării prevenției la copil prin vaccinare”, a concluzionat aceasta.

Mesajul medicului vine într-un moment în care România are, în același timp, un semn de progres și un semnal de alarmă: în 2026 au fost făcute eforturi concrete pentru identificarea și recuperarea copiilor restanțieri, însă cele mai recente date naționale arată că nivelul de imunizare este încă mult sub pragul de 95% pentru vaccinurile care trebuie să ofere protecție comunitară.

Iar diferența dintre cele două realități este, poate, cel mai important lucru de înțeles: nu este suficient să avem vaccinuri disponibile. Ele trebuie să ajungă efectiv la copii, iar părinții să aibă acces la informații corecte și suficientă încredere pentru a le administra.