Un studiu realizat în Germania și Israel arată că etichetele roșii de avertizare de pe ambalajele alimentelor pot influența mai puternic percepția consumatorilor decât sistemul Nutri-Score.
Germania folosește Nutri-Score, sistemul care clasifică alimentele de la A (verde) la E (roșu), în funcție de profilul lor nutrițional.
Israelul utilizează etichete roșii de avertizare pentru produsele cu un conținut ridicat de zahăr, sare sau grăsimi saturate.
Într-un studiu cu 223 de participanți, ambele categorii de consumatori au considerat etichetele israeliene mai ușor de înțeles și mai utile decât Nutri-Score.
Rezultatele arată că avertismentele explicite pot determina evaluări mai critice ale alimentelor, însă studiul nu stabilește că un anumit sistem este cel mai bun pentru toți consumatorii.
Atunci când cumpărăm alimente, ne uităm de multe ori la preț, la ingrediente sau la termenul de valabilitate. Dar cât de mult ne influențează decizia un simbol colorat de pe ambalaj? Un A verde, un E roșu sau un avertisment care ne spune direct că produsul conține prea mult zahăr ori prea multă sare pot schimba felul în care privim un aliment.
O cercetare realizată de specialiști din Germania și Israel a comparat două sisteme diferite de etichetare nutrițională și a urmărit inclusiv unde își îndreaptă consumatorii privirea atunci când analizează ambalajele. Rezultatele arată că nu contează doar informațiile afișate, ci și felul în care acestea sunt prezentate.
În Germania, consumatorii pot întâlni pe ambalajele produselor alimentare sistemul Nutri-Score. Acesta folosește cinci niveluri, de la A, reprezentat prin verde, până la E, reprezentat prin roșu, pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra profilului nutrițional al unui produs.
Practic, cumpărătorul poate observa rapid unde se încadrează un aliment pe această scară, fără să fie nevoit să analizeze fiecare valoare din tabelul nutrițional.
În Israel, abordarea este diferită. Acolo sunt utilizate etichete roșii de avertizare pentru produsele care au un conținut ridicat de zahăr, sodiu sau grăsimi saturate. În plus, anumite alimente considerate mai sănătoase pot avea o etichetă verde opțională.
Diferența dintre cele două sisteme este importantă: în timp ce Nutri-Score oferă un scor general al profilului nutrițional, avertismentele israeliene atrag atenția direct asupra unor componente care pot fi problematice atunci când sunt consumate în exces.
Studiul a fost coordonat de dr. Gerrit Hummel și profesoara Nanette Stroebele-Benschop, de la Universitatea din Hohenheim, alături de profesorul Eyal Ert și profesorul Aron M. Troen, de la Universitatea Ebraică din Ierusalim.
Cercetarea, publicată în revista Frontiers in Nutrition, a inclus 223 de participanți: 112 din Germania și 111 din Israel.
Aceștia au analizat ambalaje alimentare pe care erau afișate fie sistemul Nutri-Score, fie etichetele israeliene de avertizare și cele verzi.
Un detaliu interesant este metoda folosită de cercetători. Aceștia nu s-au bazat doar pe răspunsurile participanților, ci au utilizat tehnologia de urmărire a mișcărilor oculare, cunoscută drept eye-tracking.
Astfel, au putut observa cât timp priveau oamenii fiecare etichetă și ce informații le atrăgeau atenția. Ulterior, participanții au evaluat produsele în funcție de cât de sănătoase li se păreau, ce gust credeau că au și cât de probabil era să le cumpere.
Unul dintre rezultatele cercetării a fost legat de familiaritatea consumatorilor cu sistemele de etichetare.
Participanții au petrecut mai mult timp analizând etichetele pe care nu le cunoșteau, în timp ce sistemele familiare au fost observate mai repede.
De exemplu, germanii au acordat mai multă atenție etichetelor israeliene, în timp ce participanții din Israel au privit mai mult timp sistemul Nutri-Score.
În ambele țări, oamenii au identificat mai repede eticheta cu care erau deja obișnuiți.
Acest lucru sugerează că experiența anterioară contează atunci când consumatorii interpretează informațiile de pe ambalaje. O etichetă nouă poate atrage atenția tocmai pentru că este diferită, în timp ce una familiară poate fi recunoscută aproape instantaneu.
O altă constatare importantă a fost legată de felul în care participanții au evaluat alimentele.
Produsele care aveau avertismente explicite de culoare roșie au primit, în general, evaluări mai critice decât aceleași produse prezentate cu Nutri-Score.
Cu alte cuvinte, atunci când pe ambalaj apărea un avertisment clar privind un conținut ridicat de zahăr, sodiu sau grăsimi saturate, participanții tindeau să privească produsul mai puțin favorabil.
În schimb, Nutri-Score a generat evaluări mai moderate.
Mai mult, participanții din ambele țări au considerat sistemul israelian de avertizare mai ușor de înțeles și mai util pentru alegerea alimentelor sănătoase, chiar dacă nivelul lor de familiaritate cu cele două tipuri de etichete era diferit.
Cercetătorii subliniază importanța acestor diferențe: „Etichetele alimentelor nu sunt doar elemente grafice pe un ambalaj. Ele reprezintă intervenții în domeniul sănătății publice”.
Aceștia explică faptul că un sistem care oferă un scor general transmite un mesaj diferit față de unul care avertizează în mod direct asupra cantităților mari de anumite substanțe nutritive. Prin urmare, alegerea unui model de etichetare ar trebui să țină cont de modul în care oamenii reacționează efectiv la informațiile respective.
Rezultatele apar într-un moment în care modul de prezentare a informațiilor nutriționale este discutat la nivel internațional.
Uniunea Europeană are în vedere introducerea unei etichete nutriționale armonizate și obligatorii pe partea frontală a ambalajelor, însă există în continuare dezacorduri privind sistemul care ar trebui adoptat.
Una dintre întrebările centrale este dacă oamenii ar trebui să primească un scor general, care să le permită să compare mai ușor produsele, sau dacă ar fi mai util să vadă avertismente clare atunci când un aliment are prea mult zahăr, sodiu ori grăsimi saturate.
O dezbatere asemănătoare are loc și în Statele Unite. Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) a propus introducerea unei casete cu informații nutriționale pe partea frontală a ambalajelor. Aceasta ar urma să clasifice nivelurile de grăsimi saturate, sodiu și zaharuri adăugate în trei categorii: „Scăzute”, „Medii” sau „Ridicate”.
Deși participanții au preferat etichetele israeliene de avertizare, cercetătorii nu susțin că acestea ar trebui să înlocuiască automat Nutri-Score în toate țările.
Cele două sisteme au obiective diferite. Nutri-Score poate ajuta consumatorii să compare produsele în funcție de profilul lor nutrițional general, în timp ce avertismentele specifice atrag atenția asupra unor nutrienți care pot fi consumați în cantități prea mari.
„Diferitele sisteme sunt concepute pentru a atinge obiective diferite”, a declarat profesorul Aron M. Troen. Acesta a explicat că autoritățile ar trebui să analizeze nu doar ce etichetă preferă oamenii, ci și care dintre sisteme îndeplinește cel mai bine obiectivul de sănătate publică urmărit.
Cercetătorii menționează și limitele studiului. Au fost utilizate ambalaje alimentare controlate, fictive, iar participanții nu au reprezentat eșantioane reprezentative pentru întreaga populație din cele două țări. Prin urmare, sunt necesare cercetări mai ample și pe grupuri mai diverse de consumatori.
Totuși, comparația oferă indicii importante despre felul în care designul unei etichete poate influența atenția și percepția cumpărătorilor.
Studiul a fost publicat în revista Frontiers in Nutrition, în 2026: Gerrit Hummel și colab., „Warning and green labels versus Nutri-Score: visual attention and product evaluation in a binational eye-tracking study”. DOI: 10.3389/fnut.2026.1826542.