Menopauza este una dintre cele mai cunoscute etape din viața unei femei, dar puține știu că acest proces este împărțit în mai multe faze distincte, fiecare cu particularități clare. Specialiștii explică diferențele dintre premenopauză, perimenopauză și menopauză, cum se manifestă acestea, ce simptome pot apărea și când este necesar un consult medical.
Premenopauza se referă la perioada anilor reproductivi în care femeia are menstruații și nu prezintă simptome specifice tranziției către menopauză. Chiar dacă pot exista modificări hormonale discrete, acestea nu produc schimbări vizibile sau deranjante în organism.
Perimenopauza, în schimb, este faza de tranziție către menopauză. Aceasta apare înainte de încetarea definitivă a menstruației și este caracterizată prin scăderea nivelului de estrogen. În această perioadă pot apărea menstruații neregulate, bufeuri, tulburări de somn și schimbări de dispoziție.
Potrivit specialiștilor de la Cleveland Clinic, modificările hormonale pot începe cu 8–10 ani înainte de menopauză, uneori chiar din jurul vârstei de 30–40 de ani. Perimenopauza poate dura de la câteva luni până la aproximativ patru ani.
În această etapă, nivelul estrogenului fluctuează puternic, ceea ce explică menstruațiile neregulate și simptomele variate. Deși fertilitatea scade, sarcina este încă posibilă până la instalarea menopauzei.
Menopauza este diagnosticată după 12 luni consecutive fără menstruație. În acest punct, ovarele produc cantități foarte mici de estrogen, iar ovulația nu mai are loc. Menopauza marchează oficial sfârșitul perioadei reproductive.
Femeile pot intra mai devreme la menopauză dacă există antecedente familiale, dacă fumează, dacă au suferit o histerectomie sau ooforectomie ori dacă au urmat tratamente oncologice.
În perimenopauză, simptomele pot include menstruații neregulate, flux menstrual mai abundent sau mai redus, sindrom premenstrual accentuat, sensibilitate mamară, creștere în greutate, modificări ale părului, dureri de cap, palpitații, scăderea libidoului, probleme de concentrare, dureri musculare sau infecții urinare recurente.
Pe măsură ce nivelul estrogenului scade, apar simptomele clasice ale menopauzei: bufeuri, transpirații nocturne, insomnie, oboseală persistentă, uscăciune vaginală, piele uscată, urinări frecvente, anxietate, iritabilitate sau episoade depresive.
Perimenopauza și menopauza sunt asociate și cu creșterea nivelului de colesterol, ceea ce explică riscul mai mare de boli cardiovasculare după menopauză. Medicii recomandă monitorizarea anuală a colesterolului în această etapă a vieții.
Un control la medicul ginecolog este recomandat dacă apar sângerări între menstruații, cheaguri mari de sânge, sângerări după contact sexual, menstruații mult mai lungi sau mult mai scurte decât normal. Aceste simptome pot indica dezechilibre hormonale, fibrom uterin sau, în cazuri rare, afecțiuni oncologice.
De asemenea, consultul medical este necesar atunci când simptomele perimenopauzei sau menopauzei afectează semnificativ viața de zi cu zi.
Tratamentul poate include terapie hormonală cu estrogen, care ajută la stabilizarea nivelurilor hormonale și la reducerea bufeurilor sau a riscului de osteoporoză. Estrogenul poate fi administrat sub formă de pastile, creme, geluri sau plasturi, de obicei în combinație cu progesteron. Unele produse sunt disponibile și fără prescripție, însă acestea nu sunt întotdeauna strict reglementate de Food and Drug Administration.
Alte opțiuni includ creme vaginale pentru uscăciune, antidepresive pentru schimbările de dispoziție sau medicamente precum gabapentinul, utilizat uneori pentru bufeuri.
Pe lângă tratamentele medicale, schimbările de stil de viață pot ajuta semnificativ: exercițiile fizice regulate, un program de somn stabil, evitarea meselor copioase, renunțarea la fumat, consumul moderat de alcool și limitarea cafelei pot reduce intensitatea simptomelor.
Perimenopauza și menopauza sunt etape naturale ale vieții, care marchează sfârșitul perioadei reproductive, dar nu al vitalității. Cu sprijin medical, informații corecte și ajustări ale stilului de viață, aceste schimbări pot fi gestionate mai ușor, oferind chiar un plus de libertate și echilibru.
Medicul neurolog Armand Frăsineanu de la Spitalul Colentina din București susține că nu există un centru sexual pe scoarța cerebrală.
Disfuncția erectilă poate fi un efect secundar frecvent al medicamentelor pentru hipertensiunea arterială. Pastilele pot să reducă performanța sexuală.
Iată o metodă de calcul foarte simplă pentru alegerea sexului bebelușului tău.