De ce unele țări europene reușesc să reducă semnificativ fumatul, iar altele înregistrează progrese mult mai lente, deși aplică același cadru general de reglementare?
Aceasta a fost una dintre întrebările centrale discutate în cadrul evenimentului No Smoke Summit 2026, care a reunit experți internaționali, cercetători, profesioniști din domeniul sănătății publice și factori de decizie. Organizat de SCOHRE (Asociația Internațională pentru Controlul Fumatului și Reducerea Riscurilor), summitul a oferit o platformă de dialog pe teme precum reglementarea bazată pe dovezi, impactul politicilor publice și utilizarea inovației pentru accelerarea reducerii prevalenței fumatului.
În cadrul sesiunii „Evidence-Informed Regulation: Integrating Science and Public Consultation into European Policy” (Reglementare fundamentată pe dovezi: integrarea științei și a consultării publice în elaborarea politicilor europene), Federico Fernandez, CEO al organizației We Are Innovation, și cardiologul Konstantinos Farsalinos au susținut necesitatea unor politici de sănătate publică bazate mai mult pe dovezi, rezultate și experiența statelor membre.
Potrivit datelor prezentate în cadrul dezbaterii, aproximativ 24% dintre adulții din Uniunea Europeană continuă să fumeze, în pofida deceniilor de politici de control al tutunului. În același timp, Suedia a coborât sub pragul de 5% prevalență a fumatului și este prezentată tot mai des drept unul dintre cele mai relevante exemple atunci când se discută despre reducerea riscurilor asociate consumului de nicotină.
Aceste diferențe de rezultate au stat la baza ideii de „reglementare bazată pe dovezi”, concept aflat în centrul prezentării susținute de Federico Fernandez. Potrivit acestuia, elaborarea politicilor publice ar trebui să ia în calcul trei surse majore de informații: cercetarea științifică, datele privind efectele reale ale măsurilor adoptate și rezultatele consultărilor publice. În plus, reglementarea ar trebui să respecte principiul proporționalității, adică alegerea celei mai puțin restrictive măsuri capabile să atingă obiectivul urmărit.
„O reglementare bazată pe dovezi înseamnă să privești rezultatele și să fii dispus să ajustezi politica atunci când datele arată că este nevoie”, a afirmat Federico Fernandez, referindu-se la diferențele observate între statele membre.
În argumentația sa, vorbitorul a prezentat exemplul Suediei, țară care a combinat măsurile tradiționale de control al tutunului, precum taxarea țigărilor, restricțiile de fumat în spații interioare, avertismentele de sănătate și campaniile de informare, cu accesul la produse alternative fără combustie și cu o fiscalitate diferențiată în funcție de risc. Potrivit datelor prezentate, prevalența fumatului în Suedia a scăzut cu aproximativ 65% între 2008 și 2024, cea mai rapidă reducere înregistrată în Uniunea Europeană. Tot în Suedia, incidența cancerului pulmonar este prezentată ca fiind cu 36% mai mică decât media europeană.
Pornind de la aceste exemple, participanții la sesiune au susținut că o întrebare esențială pentru factorii de decizie este de ce state care funcționează în cadrul acelorași directive europene obțin rezultate atât de diferite. În opinia lor, răspunsul necesită o analiză comparativă mai aprofundată a politicilor naționale și a impactului acestora asupra comportamentului fumătorilor.
Un alt subiect important al dezbaterii a fost modul în care sunt utilizate dovezile disponibile în procesul legislativ european. Federico Fernandez a susținut că viitoarea revizuire a cadrului de reglementare ar trebui să includă o analiză mai transparentă a diferențelor de risc dintre diversele produse cu nicotină, precum și o evaluare mai detaliată a efectelor economice, asupra inovării și asupra comerțului ilegal.
La rândul său, Konstantinos Farsalinos a atras atenția asupra diferenței dintre reglementare și interdicție. El a susținut că experiențele unor state arată că interdicțiile pot alimenta piețele ilicite și pot reduce capacitatea autorităților de a controla standardele de calitate și categoriile de consumatori care ajung să utilizeze produsele respective.
Pe lângă Suedia, vorbitorii au făcut referire și la alte exemple considerate relevante pentru discuția privind reducerea fumatului. Cehia este prezentată ca un caz în care prevalența fumatului a scăzut de la 30% la 23% între 2020 și 2023, iar Grecia, Japonia și Regatul Unit au fost, de asemenea, menționate ca exemple de țări în care adoptarea unor politici mai deschise față de alternativele care nu ard tutunul a coincis cu scăderea consumului de țigări.
Mesajul final al sesiunii a fost că succesul unei politici publice ar trebui evaluat prin prisma rezultatelor pe care le produce. În contextul în care milioane de europeni continuă să fumeze, iar diferențele dintre statele membre rămân semnificative, Federico Fernandez și Konstantinos Farsalinos au argumentat că viitoarele decizii de reglementare ar trebui să integreze mai bine dovezile științifice, datele din lumea reală și lecțiile oferite de țările care au obținut cele mai bune rezultate în reducerea fumatului.
„Să sperăm că deciziile vor fi ghidate de bun-simț și de dovezile științifice”, a declarat Konstantinos Farsalinos, subliniind importanța evaluării efectelor reale ale politicilor publice asupra sănătății populației.
Care e diferența dintre țigara clasică și tutunul încălzit. Ce este gudronul și ce se întâmplă, de fapt, când fumezi țigări normale.
"Bolile legate de tutun au scăzut datorită produselor alternative". Experții în sănătate au ajuns la o concluzie uimitoare în ceea ce privește impactul fumatului.
Vara poate stimula atât setea de aventură, cât și pofta de mâncare.
De ce este un medic în industria tutunului. Cifre alarmante pentru România în ceea ce privește fumatul.
Ce rol joacă antioxidanții din produsele cu potențial redus de risc în protejarea sănătății celulare și a organismului împotriva stresului oxidativ.
Fumatul nu este doar un obicei dăunător, este o problemă globală cu care se confruntă sute de milioane de oameni.
În ultimul deceniu, multe emisiuni populare de gătit au oferit inspirație pentru entuziaștii artei culinare.