Ce simt oamenii în ultimele clipe de viață? Un medic explică semnele apropierii morții și de ce lucrurile nespuse și regretele pot face despărțirea mai grea.
Ce se întâmplă cu corpul în ultimele ore de viață? Medicii explică semnele care anunță apropierea morții, schimbările respirației și fenomenul surprinzător de luciditate înainte de deces.
Organismul trece prin schimbări importante în ultimele ore sau zile de viață. Oboseala accentuată, pierderea apetitului, respirația neregulată și modificările ritmului cardiac sunt printre semnele care pot indica apropierea morții. Uneori, înainte de deces, pacienții au parte de un episod surprinzător de claritate mentală, al cărui mecanism nu este pe deplin înțeles de specialiști.
Dr. Sarah Holmes, director medical al organizației britanice Marie Curie, care oferă servicii de îngrijire paliativă, explică ce se întâmplă cu organismul în această perioadă și cum pot fi ajutați pacienții și familiile lor să se pregătească pentru ultimele momente de viață.
Cu câteva ore sau zile înainte de deces, organismul începe să își reducă treptat activitatea. Pacienții dorm mai mult, au mai puțină energie și își pierd interesul pentru mâncare și băutură.
"Oamenii devin mai obosiți și dorm mai mult. Mănâncă și beau mai puțin, pe măsură ce sistemul digestiv începe să se oprească", explică dr. Sarah Holmes, potrivit Daily Mail.
Această perioadă de tranziție poate aduce schimbări importante în viața de zi cu zi. Pacienții au nevoie de mai mult ajutor pentru activitățile obișnuite și pot resimți o oboseală intensă chiar și după o conversație scurtă.
În cazul persoanelor cu boli neurodegenerative, precum demența sau boala Parkinson, semnele pot fi mai greu de recunoscut. Unele dintre aceste manifestări se suprapun cu simptomele afecțiunii de bază.
Pe măsură ce organismul își pierde capacitatea de a susține funcțiile obișnuite, apetitul scade, iar cantitatea de alimente și lichide consumate se reduce.
În anumite situații, corpul începe să folosească mai mult grăsimile pentru a obține energie, în locul glucozei. Acest proces poate duce la cetoză. Scăderea aportului alimentar, împreună cu modificările metabolice asociate bolii, poate contribui la pierderea în greutate și la slăbiciunea generală.
Reducerea apetitului în ultimele zile de viață face parte din procesul natural al organismului. Nevoile pacientului trebuie evaluate individual de echipa medicală, care poate recomanda măsuri pentru confort și pentru ameliorarea simptomelor.
Pe măsură ce moartea se apropie, circulația sângelui se modifică, respirația poate deveni neregulată, iar ritmul cardiac poate încetini. Aceste schimbări fac parte din procesul prin care organismul își pierde treptat capacitatea de a menține funcțiile vitale.
Un fenomen descris de unii specialiști este o revenire temporară a clarității mentale, cunoscută în relatările despre sfârșitul vieții drept "rally". Pacientul poate părea, pentru scurt timp, mai lucid, mai energic sau mai prezent în conversații, după o perioadă de declin.
Acest episod poate dura de la câteva minute până la ore sau, în unele relatări, zile. Cauzele sale nu sunt pe deplin cunoscute, iar frecvența exactă a fenomenului rămâne incertă.
Oprirea inimii întrerupe circulația sângelui și, implicit, aportul de oxigen către creier. Totuși, încetarea circulației nu înseamnă că toate procesele cerebrale dispar instantaneu.
În timpul stopului cardiac, activitatea cerebrală poate suferi modificări rapide, iar în anumite condiții, inclusiv în timpul resuscitării, pot apărea semnale de activitate cerebrală și după oprirea inimii. Cercetările asupra experiențelor din apropierea morții și asupra activității creierului în timpul resuscitării continuă să analizeze aceste fenomene.
Aceste observații nu demonstrează însă că o persoană rămâne conștientă timp îndelungat după oprirea inimii. Activitatea electrică a creierului nu este echivalentă, în mod automat, cu o experiență conștientă.
Stabilirea decesului depinde de criterii medicale precise și de circumstanțele clinice. Nu există o regulă universală potrivit căreia moartea poate fi declarată doar după un interval fix de timp de la oprirea inimii.
În ultimele ore de viață, unii pacienți dezvoltă un tipar respirator numit respirație Cheyne-Stokes. Acesta presupune alternanța dintre respirații care cresc și scad treptat în intensitate și perioade în care respirația se oprește temporar.
Acest tipar poate apărea în anumite afecțiuni și în apropierea sfârșitului vieții, dar nu este prezent la toate persoanele care se apropie de moarte.
În cele din urmă, respirația și circulația se opresc, iar funcțiile cerebrale încetează. Evoluția diferă de la un pacient la altul, în funcție de boala de bază și de starea generală de sănătate.
"Este de obicei un proces foarte pașnic. În majoritatea cazurilor, oamenii pur și simplu se sting", a explicat dr. Holmes.
Îngrijirea paliativă are rolul de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților cu boli grave și de a le oferi sprijin familiilor. Aceasta nu se limitează la ultimele zile de viață și nu înseamnă renunțarea la tratament, ci urmărește controlul durerii, ameliorarea simptomelor și sprijinul emoțional.
Echipele de îngrijire paliativă îi pot ajuta pe pacienți să își exprime dorințele, să discute cu familia și să ia decizii în acord cu valorile lor.
"Moartea în sine este scurtă. La fel ca nașterea, actul de a părăsi lumea este la fel de scurt ca și venirea în ea", spune dr. Holmes.
În această perspectivă, îngrijirea paliativă nu se concentrează exclusiv asupra morții, ci și asupra timpului pe care pacientul îl mai are la dispoziție. Scopul este ca acesta să aibă parte de confort, sprijin și posibilitatea de a petrece momente importante alături de cei dragi.
Felul în care oamenii se raportează la sfârșitul vieții diferă. Unii ajung la un sentiment de împăcare, în timp ce alții se confruntă cu teamă, tristețe sau regrete legate de relații și experiențe din trecut.
"Este mai greu când există sentimente neexprimate sau treburi neterminate", explică dr. Holmes.
Discuțiile cu familia, sprijinul psihologic și prezența persoanelor apropiate pot avea un rol important în această etapă. Pentru unii pacienți, posibilitatea de a spune ceea ce au ținut mult timp în ei sau de a clarifica anumite relații poate aduce liniște.