Oamenii de știință au descoperit mecanismul șocant din spatele acestei tragedii și au identificat o posibilă metodă de a opri acest proces devastator. Această descoperire ar putea fi primul pas către salvarea relațiilor pierdute și împiedicarea unei boli care distruge identitatea și iubirea în același timp.
Cercetătorii de la Universitatea din Virginia au identificat o cauză biologică pentru pierderea memoriei sociale, unul dintre cele mai devastatoare simptome ale bolii Alzheimer. Studiul, publicat în Alzheimer’s & Dementia, arată că deteriorarea structurilor numite perineuronal nets (PNN) dintr-o regiune specifică a hipocampusului, numită CA2, conduce la incapacitatea de a recunoaște fețele, numele și relațiile sociale.
Aceste PNN-uri acționează ca o protecție naturală a neuronilor, stabilizând conexiunile și păstrând circuitele de memorie. În Alzheimer, această protecție se degradează, lăsând neuronii expuși și social memory circuit vulnerabil.
Experimentul pe șoareci: cauză și efect
Folosind modele de șoareci 5XFAD, cercetătorii au demonstrat că pierderea PNN în regiunea CA2 duce direct la deficit de recunoaștere socială, chiar dacă alte tipuri de memorie rămân intacte.
- Șoarecii cu PNN deteriorate nu mai recunoșteau alte șoareci cunoscuți.
- Intervențiile care refac aceste PNN-uri au restabilit complet memoria socială.
- Neuronii în sine nu erau distruși, ceea ce indică faptul că pierderea memoriei poate fi reversibilă dacă protecția este refăcută.
De ce se degradează PNN-urile
Cercetătorii au identificat un dezechilibru molecular între enzimele care construiesc PNN și cele care le distrug. Enzimele numite matrix metalloproteinases (MMP) sunt suprastimulare și degradează PNN-urile mai repede decât creierul poate să le reconstruiască.
Alte enzime care inhibă MMP încearcă să compenseze, dar dezechilibrul persistă, rezultând pierderea protecției neuronale.
Tratamentul experimental care protejează memoria socială
Studiul a testat un inhibitor de MMP, GM6001, administrat șoarecilor 5XFAD înainte de apariția simptomelor sociale. Rezultatele au fost promițătoare:
- Șoarecii tratați și-au păstrat PNN-urile din CA2.
- Memoria socială a rămas intactă, spre deosebire de grupul netratat.
Acest mecanism deschide calea pentru dezvoltarea unor terapii care ar putea preveni pierderea recunoașterii sociale la pacienții cu Alzheimer.
Pierderea recunoașterii sociale: un simptom distinct
Memoria socială include recunoașterea fețelor, a vocii, a experiențelor comune și înțelegerea relațiilor emoționale. Studiul evidențiază că deteriorarea PNN din CA2 afectează selectiv acest tip de memorie, fără a compromite alte funcții ale hipocampusului sau alte tipuri de memorie.
Aceasta explică de ce pacienții cu Alzheimer pot încă să recunoască obiecte, locuri sau să navigheze spațial, dar să nu-și mai recunoască propriii copii, soți sau prieteni apropiați.
Implicații pentru cercetarea Alzheimer
Studiul subliniază faptul că pierderea PNN poate fi independentă de plăcile de amiloid sau de tau, marcajele clasice ale Alzheimer. Concentrarea pe protecția extracelulară și pe menținerea integrității neuronale ar putea reprezenta o nouă direcție terapeutică.
În plus, dezvoltarea de metode imagistice pentru vizualizarea PNN în creierul uman ar putea permite detectarea timpurie a deteriorării memoriei sociale și intervenția preventivă.