Tipul de apă pe care îl consumi poate crește riscul de Parkinson

Calitatea apei potabile devine un factor critic pentru sănătatea creierului. Un studiu recent sugerează că sursa de proveniență a apei pe care o consumăm zilnic influențează direct riscul de a dezvolta boala Parkinson. Cercetătorii avertizează că expunerea la poluanții moderni prin intermediul apelor subterane "tinere" reprezintă o amenințare tăcută pentru milioane de oameni.

Legătura dintre sursele de apă și neurodegenerare

Boala Parkinson afectează peste un milion de americani și este o afecțiune neurologică progresivă. Aceasta apare atunci când celulele nervoase din creier care produc dopamină mor prematur. Lipsa dopaminei provoacă tremor, probleme de echilibru, rigiditate și dificultăți de vorbire.

Deși cauzele exacte rămân sub investigație, experții dau vina pe factorii de mediu, precum poluarea și pesticidele. Recent, o echipă de cercetători din New York și Arizona a analizat datele a peste 1,2 milioane de persoane pentru a vedea dacă apa de la robinet joacă un rol în această ecuație.

De ce anumite surse de apă sunt mai riscante

Studiul subliniază o diferență majoră între tipurile de formațiuni geologice din care este extrasă apa. Persoanele care consumă apă din acvifere carbonatice (straturi de rocă solubilă care transmit apa) au un risc cu până la 62% mai mare să dezvolte Parkinson comparativ cu cele care primesc apă din surse glaciare, potrivit Daily Mail.

Acviferele glaciare, formate prin mișcarea ghețarilor în timpul epocii de gheață, acționează ca un filtru natural eficient datorită compoziției de nisip și pietriș. În schimb, sistemele carbonatice permit o circulație mai rapidă a apei și a contaminanților de la suprafață.

Vârsta apei subterane și poluarea modernă

Un alt factor determinant este "vârsta" apei. Cercetătorii definesc apa subterană "nouă" ca fiind cea formată din precipitații căzute în ultimii 75 de ani. Aceasta este mult mai expusă la poluanții industriali și agricoli moderni față de apa veche de peste 12.000 de ani, care provine din adâncuri mari.

Apa extrasă din situri noi prezintă un risc cu 11% mai ridicat de diagnostic cu Parkinson. Brittany Krzyzanowski, autorul principal al studiului, explică faptul că apa veche beneficiază de un "scut" natural, fiind separată de pesticide și metale grele prin straturi geologice protectoare.

Statistici alarmante

Fundația Parkinson estimează că numărul diagnosticelor va ajunge la 1,2 milioane până în anul 2030. Ritmul actual de îmbolnăvire indică o creștere de 50% față de deceniul trecut, când se înregistrau aproximativ 60.000 de cazuri noi pe an.

Boala nu afectează doar mobilitatea, ci provoacă anual circa 35.000 de decese, adesea din cauza complicațiilor precum pneumonia de aspirație sau rănile grave provocate de căderi.

Cum putem reduce riscul

Deși studiul nu demonstrează o cauzalitate directă, ci doar o asociere statistică, experții recomandă măsuri de precauție pentru cei care depind de apa subterană:

• Filtrarea casnică: Utilizează sisteme de filtrare performante pentru a elimina metalele grele.
• Fierberea apei: Această metodă poate elimina anumiți contaminanți volatili.
• Analize periodice: Verifică periodic puritatea apei dacă deții un puț propriu.