Oasele și cancerul de sân par să aibă o legătură mult mai complicată decât se credea. Anumite celule provenite din măduva osoasă pot fi „chemate” în tumorile mamare, unde își schimbă comportamentul și devin aliați ai cancerului.
Tumorile mamare pot atrage celule provenite din linia celulară care formează osul, iar acestea ajung să facă parte din microambientul tumorii.
Celulele respective se pot transforma în fibroblaste asociate cancerului (CAF), celule care susțin structura și dezvoltarea tumorii.
Cercetătorii au identificat o semnătură genetică a acestor celule asociată cu supraviețuire mai redusă în cazul cancerului de sân.
Blocarea Osterix (Osx) și a moleculei MMP13 a redus creșterea tumorală în experimente, sugerând o posibilă nouă direcție terapeutică, care însă trebuie investigată în studii suplimentare.
Cancerul nu este format doar din celulele maligne. În jurul lor există un adevărat „ecosistem” de celule, vase de sânge, molecule și țesut conjunctiv care poate influența decisiv modul în care tumora crește, invadează țesuturile și răspunde la tratament.
O nouă cercetare realizată de o echipă de la Washington University School of Medicine din St. Louis adaugă o piesă surprinzătoare acestui puzzle: celule provenite din țesutul osos pot ajunge în tumorile mamare și se pot transforma în fibroblaste asociate cancerului, cu proprietăți care favorizează dezvoltarea tumorii. Studiul a fost publicat în revista Nature Communications pe 11 iunie 2026, iar versiunea finală a articolului a apărut la 28 iulie 2026.
Cercetarea a fost coordonată de Roberta Faccio, profesoară de ortopedie și cercetătoare la Siteman Cancer Center, iar prima autoare este Giulia Furesi.
Una dintre cele mai interesante observații ale cercetătorilor pornește de la Osterix (Osx), un factor de transcripție cunoscut pentru rolul său în dezvoltarea celulelor din linia osteogenică, adică celulele care contribuie la formarea și mineralizarea osului.
În mod normal, Osterix este asociat în special cu osteoblastele și cu procesul de formare a țesutului osos. Cercetătorii au vrut însă să afle dacă celulele care exprimă acest marker pot avea un rol și în microambientul tumorilor mamare.
Rezultatele au fost surprinzătoare.
În modelele experimentale, celule Osterix-pozitive provenite din măduva osoasă au fost recrutate către tumorile mamare primare. Odată ajunse acolo, acestea nu au rămas pur și simplu celule osoase. Au dobândit caracteristicile unei populații de fibroblaste asociate cancerului, denumită de cercetători OsteoLin-myCAFs.
Cu alte cuvinte, tumora pare capabilă să transforme celule venite dintr-un alt țesut într-o componentă a propriului „sistem de susținere”.
Cercetătorii au urmărit traseul acestor celule folosind modele de șoarece și tehnici de trasare a liniei celulare.
Experimentele au arătat că prezența unei tumori mamare este asociată cu creșterea numărului de celule Osterix-pozitive care ajung în circulația sanguină. De acolo, o parte dintre ele pătrund în tumora aflată în dezvoltare.
Fenomenul este important deoarece aceste celule nu sunt, în mod obișnuit, celule care circulă în cantități mari prin organism.
În tumoră, însă, ele capătă un comportament diferit.
Cercetătorii au observat că peste 80% dintre celulele Osterix-pozitive infiltrate în tumorile experimentale exprimau PDGFRβ, un marker asociat celulelor stromale și fibroblastelor asociate cancerului.
Astfel, ceea ce începe ca o celulă provenită din linia osteogenică ajunge să facă parte din „infrastructura” tumorii.
Fibroblastele asociate cancerului, cunoscute sub abrevierea CAF, nu sunt celule canceroase propriu-zise. Ele fac parte din microambientul tumorii, dar pot avea o influență majoră asupra evoluției bolii.
Unele CAF produc și remodelează matricea extracelulară, adică rețeaua de proteine și alte molecule care oferă structură țesuturilor. O astfel de remodelare poate modifica mediul din jurul celulelor tumorale și poate facilita proliferarea și invazia acestora.
Studiul arată că OsteoLin-myCAFs au o activitate deosebit de pronunțată de remodelare a matricei extracelulare și prezintă efecte favorabile tumorii.
Așadar, celulele recrutate din măduva osoasă nu sunt doar „pasagere” în interiorul tumorii. După reprogramarea lor, pot deveni parte activă din mecanismele prin care tumora se dezvoltă.
Un aspect esențial al cercetării este că rezultatele nu s-au limitat la șoareci.
Echipa a analizat și probe de țesut provenite de la paciente cu cancer de sân și a identificat expresia Osterix în special într-un subtip de fibroblaste asociate cancerului, numit myCAF.
În analiza imunohistochimică multiplex au fost investigate probe de cancer de sân triplu negativ recoltate la diagnostic, înainte de tratament. Cercetătorii au observat că expresia Osx era predominantă în myCAF, comparativ cu alte subtipuri de CAF.
Acest lucru este important deoarece sugerează că fenomenul identificat în modelele experimentale poate avea un corespondent în tumorile umane.
Cercetătorii au identificat o semnătură genetică formată din 54 de gene, asociată cu celulele din linia osteogenică transformate în myCAF. Această semnătură a fost identificată și în date provenite din tumori mamare umane.
Iar partea care atrage cel mai mult atenția este legătura cu prognosticul.
Prezența acestei semnături osteogenice în fibroblastele asociate cancerului a fost asociată cu supraviețuire mai redusă în cancerul de sân. Autorii au identificat, de asemenea, o asociere între expresia Osx și MMP13 în myCAF și răspunsuri clinice nefavorabile în anumite cazuri de cancer de sân triplu negativ.
Asta nu înseamnă că prezența acestor celule determină singură evoluția bolii și nici că un astfel de marker poate fi folosit în prezent pentru a prezice individual evoluția unui pacient. Este vorba despre o asociere biologică observată în cadrul cercetării.
O altă piesă importantă a puzzle-ului este MMP13, o enzimă implicată în remodelarea matricei extracelulare.
Cercetătorii au arătat că Osterix contribuie la activarea unor programe moleculare de remodelare a matricei, inclusiv la expresia MMP13. Această enzimă pare să contribuie la capacitatea OsteoLin-myCAF de a susține dezvoltarea tumorii.
În experimentele de laborator, reducerea expresiei MMP13 și inhibarea sa farmacologică au afectat proprietățile favorabile tumorii ale acestor fibroblaste și au redus progresia tumorală în modelele testate.
La rândul lor, experimentele care au vizat Osterix au redus creșterea tumorii.
Rezultatul ridică o întrebare importantă pentru cercetările viitoare: ar putea fi posibil ca, în anumite forme de cancer de sân, să fie atacată nu doar tumora propriu-zisă, ci și „infrastructura” pe care aceasta o recrutează și o modifică?
Cercetarea vine și cu o nuanță importantă.
Celulele Osterix-pozitive aflate în măduva osoasă nu par să fie, prin ele însele, „programate” să ajute cancerul. Experimentele au indicat că acestea capătă proprietăți favorabile tumorii după ce ajung în microambientul tumoral.
Acest lucru susține ideea că tumora poate funcționa ca un mediu capabil să reprogrameze celulele din jurul său.
Este un concept important în oncologia modernă: cancerul nu trebuie privit doar ca o colecție de celule maligne care se multiplică necontrolat, ci ca un sistem complex în care celulele tumorale comunică permanent cu țesuturile din jur.
Descoperirea deschide posibilitatea dezvoltării unor tratamente care să țintească OsteoLin-myCAF, Osterix sau mecanismele dependente de MMP13.
Autorii studiului consideră că programele celulare asociate liniei osteogenice ar putea reprezenta o oportunitate terapeutică în tumorile mamare în care aceste celule sunt prezente în cantitate importantă.
Totuși, este esențial de subliniat că rezultatele nu reprezintă încă un tratament pentru cancerul de sân. Studiul oferă o explicație biologică nouă și identifică potențiale ținte, dar sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă și cum poate fi transformată această descoperire într-o terapie sigură și eficientă pentru paciente.
Cancerul de sân este o boală extrem de diversă, iar tumorile pot avea microambiente foarte diferite. Identificarea unor subpopulații distincte de fibroblaste asociate cancerului ar putea ajuta cercetătorii să înțeleagă de ce unele tumori sunt mai agresive sau răspund diferit la tratament.
Noua cercetare arată că originea unei celule din microambientul tumoral contează. O celulă provenită din linia osteogenică poate ajunge într-o tumoră mamară, poate fi reprogramată în microambientul cancerului și poate contribui ulterior la remodelarea țesutului din jurul tumorii.
Descoperirea nu înseamnă că „oasele provoacă cancerul de sân”. În schimb, arată cât de ingenios poate fi microambientul tumoral și cât de multe tipuri de celule poate atrage și transforma pentru a-și susține propria dezvoltare.
Studiul „Bone-derived Osterix+ osteolineage cells are a source of tumor-promoting myofibroblastic cancer-associated fibroblasts in breast cancer”, realizat de Giulia Furesi și colaboratorii săi, a fost publicat în Nature Communications, volumul 17, articolul 7452, în 2026, cu DOI 10.1038/s41467-026-73980-7.