O tensiune arterială ținută sub un control mai strict ar putea face diferența dintre un prim accident vascular cerebral și unul care revine.
Riscul de AVC recurent a fost cu aproximativ 38% mai mic la pacienții care au primit tratament intensiv pentru scăderea tensiunii arteriale.
Hemoragia intracerebrală a fost principala formă de AVC prevenită, riscul acestui eveniment fiind cu aproximativ 61% mai mic.
Beneficiul s-a observat chiar și la pacienții care aveau deja o tensiune sistolică de cel mult 130 mm Hg la începutul studiului.
Controlul intensiv al tensiunii nu a crescut evenimentele adverse grave: acestea au apărut la aproximativ 29% dintre pacienții tratați intensiv, față de 33% în grupul de control.
Hemoragia intracerebrală (ICH) este una dintre cele mai grave forme de accident vascular cerebral. Apare atunci când un vas de sânge se rupe în interiorul creierului, iar sângele acumulat poate distruge țesutul cerebral și poate crește presiunea intracraniană.
Pentru cei care supraviețuiesc unui astfel de episod, pericolul nu dispare odată cu externarea din spital. Un nou accident vascular cerebral poate apărea ulterior, iar hipertensiunea arterială reprezintă unul dintre cei mai importanți factori asupra căruia medicii pot interveni pentru a reduce acest risc.
O nouă analiză sugerează că, în cazul acestor pacienți, controlul tensiunii ar putea merita o atenție chiar mai mare decât se credea, conform Medical Xpress.
Cercetătorii au analizat datele provenite din patru studii clinice randomizate controlate, care au inclus în total 2.944 de adulți cu hemoragie intracerebrală.
Două dintre studiile analizate au evaluat tratamente antihipertensive administrate în doze fixe, în timp ce celelalte două au testat strategii terapeutice bazate pe atingerea unor valori-țintă prestabilite ale tensiunii arteriale.
Participanții au fost urmăriți pe perioade care au ajuns până la șase ani, ceea ce le-a permis cercetătorilor să observe nu doar efectul imediat al controlului tensiunii, ci și impactul pe termen lung.
Rezultatul a fost spectaculos: 6,5% dintre pacienții aflați în grupul cu tratament intensiv au suferit un AVC recurent de orice tip, comparativ cu 10,4% dintre cei care au primit tratament mai puțin intensiv sau îngrijire standard.
Diferența înseamnă o reducere relativă de aproximativ 38% a riscului de AVC recurent.
Pe durata urmăririi, tensiunea arterială sistolică medie a fost de:
127 mm Hg în grupul cu tratament intensiv;
138 mm Hg în grupul de control.
A rezultat astfel o diferență medie de 11,2 mm Hg între cele două grupuri.
Cu alte cuvinte, nu a fost nevoie ca tensiunea să fie redusă cu zeci de unități pentru ca diferența să devină relevantă. O scădere medie de aproximativ 11 mm Hg s-a asociat cu o diminuare importantă a riscului de AVC recurent.
Reducerea totală a accidentelor vasculare cerebrale recurente a fost determinată în principal de scăderea riscului unei noi hemoragii intracerebrale.
În grupul care a beneficiat de control intensiv al tensiunii, riscul de HIC recurentă a fost cu aproximativ 61% mai mic.
Este un rezultat important deoarece hemoragia intracerebrală este o formă de AVC deosebit de severă, cu opțiuni terapeutice limitate și cu un risc semnificativ de recurență.
Profesorul Craig Anderson, autor principal al analizei și profesor senior la The George Institute, a subliniat importanța acestor rezultate.
Potrivit acestuia, tratamentul intensiv al tensiunii arteriale ar putea preveni aproximativ 16 accidente vasculare cerebrale recurente la fiecare 1.000 de pacienți tratați chiar în primul an.
O întrebare importantă este dacă scăderea mai agresivă a tensiunii ar putea veni cu un preț: mai multe reacții adverse grave.
Datele analizate nu au indicat acest lucru.
Evenimente adverse grave au apărut la aproximativ:
29% dintre pacienții tratați intensiv;
33% dintre pacienții din grupul de control.
Așadar, în această analiză, strategia mai intensivă nu a fost asociată cu o creștere a evenimentelor adverse grave.
Acest aspect este cu atât mai important cu cât decizia de a intensifica tratamentul antihipertensiv trebuie să țină cont întotdeauna de starea individuală a pacientului și de toleranța la tratament.
Poate cea mai interesantă observație a analizei vine din evaluarea subgrupurilor.
Beneficiile controlului intensiv al tensiunii au fost constante indiferent de timpul scurs de la hemoragia cerebrală inițială. Mai mult, efectul s-a menținut la diferite niveluri ale tensiunii arteriale de la începutul studiului.
Inclusiv pacienții care aveau deja o tensiune sistolică de 130 mm Hg sau mai mică au continuat să prezinte un risc semnificativ de AVC recurent.
În această categorie, un nou AVC a apărut la:
13,9% dintre pacienții din grupul de control;
doar 6,2% dintre cei care au primit tratament intensiv.
Rezultatul este cu atât mai interesant cu cât valorile respective se află deja în zona considerată, în mod convențional, drept țintă pentru controlul tensiunii arteriale.
Profesorul Craig Anderson consideră că aceste date contrazic unele dintre presupunerile care au stat la baza recomandărilor actuale.
În general, ghidurile recomandă pentru prevenția cardiovasculară un control al tensiunii până la o valoare-țintă sub 130/80 mm Hg, atunci când acest lucru este potrivit pentru pacient.
Meta-analiza sugerează însă că atingerea acestui prag nu înseamnă automat eliminarea riscului de AVC recurent după o hemoragie intracerebrală.
Asta nu înseamnă că orice pacient trebuie să își reducă singur tensiunea sub anumite valori. Din contră, intensificarea tratamentului antihipertensiv trebuie decisă medical, deoarece ținta optimă poate depinde de vârstă, alte boli, medicație, toleranță și riscul individual.
Una dintre provocările majore nu este doar alegerea medicamentului potrivit, ci menținerea controlului tensiunii în viața de zi cu zi.
Cercetătorii atrag atenția asupra unor obstacole precum aderența slabă la tratament și ceea ce este numit „inerție terapeutică”, situația în care tratamentul nu este ajustat suficient de repede atunci când valorile tensiunii rămân prea mari.
Pentru un control cât mai stabil, autorii consideră promițătoare abordări precum combinațiile de medicamente în doze fixe și protocoalele structurate pentru ajustarea tratamentului.
Scopul nu este o simplă scădere temporară a tensiunii, ci menținerea ei la valori controlate pe termen lung.
Importanța acestor rezultate depășește cu mult cele patru studii analizate.
În fiecare an, peste 3 milioane de persoane suferă o hemoragie intracerebrală la nivel mondial, iar numărul supraviețuitorilor este estimat la aproximativ 17 milioane.
Pentru aceștia, lupta continuă și după depășirea episodului acut. Aproximativ un sfert dintre supraviețuitori vor muri ulterior din cauza unui AVC recurent sau a unei boli cardiovasculare.
Iar problema este deosebit de apăsătoare în țările cu venituri mici și medii, unde hipertensiunea arterială este frecvent controlată insuficient. Ratele hemoragiei intracerebrale sunt în aceste țări aproape de două ori mai mari decât în țările cu venituri ridicate.
O altă concluzie importantă a analizei este că efectul tratamentului intensiv nu a depins în mod evident de cât timp trecuse de la hemoragia intracerebrală inițială.
Acest lucru sugerează că strategia de control riguros al tensiunii poate avea un rol important în prevenția secundară pe termen lung, nu doar în perioada imediat următoare hemoragiei.
Totuși, meta-analiza nu trebuie interpretată ca o recomandare pentru ca pacienții să își modifice singuri tratamentul. Valorile-țintă și intensitatea terapiei trebuie stabilite individual de medic.
Un detaliu relevant este că studiul TRIDENT, coordonat de The George Institute for Global Health, a fost singurul dintre cele patru studii incluse în meta-analiză care a recrutat exclusiv pacienți cu hemoragie intracerebrală spontană.
Celelalte trei studii au inclus persoane care prezentau fie un accident vascular cerebral ischemic, fie o hemoragie intracerebrală la momentul inițial.
Acest aspect trebuie avut în vedere atunci când sunt interpretate rezultatele: analiza reunește date din populații de pacienți cu AVC diferite, chiar dacă întrebarea centrală a fost efectul reducerii intensive a tensiunii asupra riscului de AVC recurent.
Mesajul central al meta-analizei este simplu, dar puternic: după o hemoragie intracerebrală, controlul intensiv și susținut al tensiunii arteriale poate reduce substanțial riscul unui nou accident vascular cerebral.
Reducerea de aproximativ 38% a riscului de AVC recurent, scăderea cu aproximativ 61% a riscului unei noi hemoragii intracerebrale și absența unei creșteri a evenimentelor adverse grave conturează un argument important pentru un management mai riguros al hipertensiunii.
Pentru milioane de supraviețuitori ai unei hemoragii cerebrale, tensiunea arterială nu este doar o cifră afișată pe un aparat. Poate fi unul dintre cele mai importante puncte asupra căruia medicii și pacienții pot interveni pentru a împiedica următorul AVC.