Să iei masa cu persoana iubită poate influența felul în care organismul își reglează glicemia după ce mâncăm. Cercetătorii au observat creșteri mai mici ale zahărului din sânge și o revenire mai rapidă după aceeași masă.
Glicemia a crescut mai puțin după masă atunci când participanții au mâncat în compania altor persoane, comparativ cu momentele în care au mâncat singuri.
Organismul a revenit mai repede spre nivelul inițial al glicemiei, după aceeași masă standardizată bogată în carbohidrați.
Efectul nu s-a limitat la glicemie: apropierea socială a fost asociată și cu o reglare mai eficientă a temperaturii în frig și cu modificări ale răspunsului organismului la stres.
Cercetătorii propun conceptul de „fiziologie socială”, potrivit căruia organismul uman își poate menține echilibrul intern mai eficient atunci când suntem în apropierea unor parteneri sociali.
Masa luată alături de familie, partener sau prieteni ar putea avea un efect care merge dincolo de starea de bine. Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Ebraică din Ierusalim și Centrul Medical Sheba arată că apropierea socială poate modifica modul în care organismul gestionează unele dintre cele mai importante procese fiziologice.
În experimente, participanții au consumat aceeași masă standardizată, bogată în carbohidrați, în condiții diferite: singuri sau în prezența altor persoane. Atunci când mâncau în companie, creșterea glicemiei după masă era mai mică, iar glicemia revenea mai rapid către nivelul de bază.
Descoperirea este interesantă deoarece reglarea glicemiei este privită, în mod obișnuit, ca un proces care ține în primul rând de organismul fiecărui individ: ce mănâncă, cât mănâncă, câtă insulină produce și cum răspund țesuturile la aceasta.
Studiul sugerează însă că mediul social în care mâncăm ar putea fi și el parte din ecuație.
Cercetătorii numesc fenomenul „Social Physiology” - fiziologie socială.
Ideea pornește de la un concept fundamental al biologiei: homeostazia, adică abilitatea organismului de a-și menține relativ stabile condițiile interne, chiar dacă mediul sau cerințele organismului se schimbă.
Temperatura corpului, glicemia și răspunsul la stres sunt exemple de procese care trebuie reglate permanent.
În mod tradițional, homeostazia este analizată ca un proces individual. Noua cercetare propune că, la oameni, prezența socială poate ajuta organismul să își regleze mai eficient aceste procese.
În experimentele cercetătorilor, efectul social nu a fost observat doar în cazul glicemiei. Într-un alt experiment, participanții expuși la frig au prezentat o reglare mai eficientă a temperaturii atunci când se aflau în apropierea altor persoane. Cercetătorii au observat, de asemenea, modificări ale răspunsului fiziologic la stres atât la adulți, cât și la sugari.
Un detaliu important este că efectele observate nu au necesitat neapărat contact fizic.
Cu alte cuvinte, nu este vorba pur și simplu despre faptul că două persoane se țin de mână sau se îmbrățișează. Cercetătorii au constatat că simpla apropiere socială poate fi asociată cu modificări ale reglării fiziologice.
În plus, efectele observate nu au putut fi explicate doar prin reducerea stresului. Acest lucru i-a determinat pe cercetători să considere că ar putea exista un mecanism fiziologic mai general prin care prezența socială influențează modul în care organismul își menține echilibrul intern.
După ce mâncăm, în special atunci când masa conține carbohidrați, glucoza ajunge în sânge, iar organismul trebuie să răspundă pentru a menține glicemia într-un interval adecvat.
O creștere mai mare a glicemiei după masă nu înseamnă automat că o persoană are diabet. Răspunsul glicemic este influențat de numeroși factori, inclusiv compoziția mesei, cantitatea de carbohidrați, activitatea fizică și caracteristicile individuale.
Tocmai de aceea, rezultatul studiului nu trebuie interpretat ca dovada că mâncatul alături de cineva previne diabetul sau că poate înlocui alimentația echilibrată, mișcarea ori tratamentul recomandat de medic.
Cercetătorii subliniază, de altfel, că apropierea socială nu înlocuiește îngrijirea medicală, alimentația sănătoasă sau exercițiile fizice.
Poate cea mai interesantă implicație a cercetării este că două persoane pot consuma aceeași masă, iar organismul poate reacționa diferit în funcție de contextul în care aceasta este consumată.
În studiul actual, comparația a fost făcută tocmai pentru a putea observa efectul condiției sociale: participanții au primit aceeași provocare alimentară, iar răspunsul glicemic a fost mai favorabil în condiția socială.
Autorii propun astfel că relațiile sociale ar putea avea și o componentă biologică, nu doar una psihologică.
Profesorul Shir Atzil, unul dintre autorii cercetării, susține că rezultatele schimbă perspectiva asupra organismului uman: acesta nu ar trebui privit întotdeauna ca un sistem complet izolat, ci ca unul care poate fi influențat de prezența persoanelor din jur.
Rezultatele sunt promițătoare, dar trebuie privite în limitele studiului.
Cercetarea arată o asociere experimentală între apropierea socială și o reglare mai eficientă a unor procese fiziologice. Nu demonstrează că orice masă luată cu o persoană dragă va reduce glicemia și nici că acest efect poate controla diabetul.
Totuși, studiul adaugă o piesă interesantă într-un puzzle mai mare: sănătatea nu ține doar de ceea ce facem singuri, ci poate fi influențată și de mediul social în care trăim.
Iar pentru o activitate atât de obișnuită precum masa, diferența ar putea fi uneori chiar persoana care stă pe scaunul de lângă noi.
Studiul „Social Physiology: Human Homeostasis Is More Efficient in Social Proximity”, realizat de Monia Masalha și colegii săi, a fost publicat în revista Science Advances, în septembrie 2026. DOI: 10.1126/sciadv.aeg4937.
O formă letală de diabet rămâne nediagnosticată. Cine sunt cele mai afectate persoane.
Diabetul de tip 5 tocmai a fost recunoscut oficial! Milioane de oameni afectați fără să știe – iată ce trebuie să afli chiar acum!
