Berberina poate influența glicemia și colesterolul, dar aceeași doză nu are același efect la toată lumea. Ce rol au absorbția și microbiota.
Berberina a devenit tot mai cunoscută în ultimii ani, mai ales printre persoanele interesate de glicemie, colesterol, rezistență la insulină sau sănătatea ficatului. Pe eticheta unui supliment poate scrie, de exemplu, 500 mg de berberină. Dar asta nu înseamnă că organismul ajunge să folosească întreaga cantitate.
Absorbția berberinei este redusă, iar ceea ce se întâmplă după ce capsula ajunge în intestin poate fi diferit de la o persoană la alta.
Dr. Maria Vrânceanu, doctor în științe biomedicale, cu competențe în nutriție, nutrigenomică, microbiom și antiaging, explică pe pagina sa de Facebook de ce berberina este un caz interesant și de ce simpla citire a dozei de pe etichetă nu este suficientă.
Berberina este un alcaloid vegetal studiat pentru mai multe efecte metabolice. Poate avea un rol în susținerea controlului glicemiei și al rezistenței la insulină. Unele studii au arătat scăderi ale glicemiei à jeun și ale hemoglobinei glicozilate (HbA1c), precum și o îmbunătățire a sensibilității la insulină.
Berberina a fost studiată și pentru colesterol și trigliceride, inclusiv pentru reducerea LDL-colesterolului.
Există date și în cazul sindromului metabolic și al ficatului gras asociat problemelor metabolice. În ceea ce privește greutatea, efectele sunt de obicei moderate.
"Berberina este unul dintre cele mai studiate nutraceutice pentru susținerea controlului glicemic și a metabolismului lipidic", explică dr. Maria Vrânceanu, pe pagina sa de Facebook.
Asta nu înseamnă însă că berberina funcționează la fel pentru toată lumea sau că poate înlocui un tratament prescris de medic.
Problema este câtă berberină ajunge, de fapt, în organism? Aici apare una dintre cele mai importante particularități ale berberinei.
"Organismul absoarbe foarte greu berberina administrată oral (cca 5%)", spune dr. Maria Vrânceanu.
Cu alte cuvinte, dacă pe cutie scrie 500 mg, cifra nu spune câtă substanță va ajunge efectiv în circulație. Berberina poate avea activitate la nivelul intestinului, dar cantitatea care trece din intestin în organism este relativ mică.
Acesta este unul dintre motivele pentru care două persoane pot lua aparent aceeași doză și pot avea rezultate diferite.
În peretele intestinului există o proteină numită P-glicoproteină, prescurtat P-gp. Ea funcționează, simplificat, ca un fel de "sistem de evacuare" al anumitor substanțe din celulele intestinale.
Berberina ajunge în intestin, dar organismul nu o lasă să treacă atât de ușor în sânge. O proteină numită P-glicoproteină funcționează ca un fel de "filtru": o parte din berberină este prinsă și trimisă înapoi în intestin, înainte să ajungă în circulație.
Dacă o persoană nu vede rezultatele așteptate, poate apărea o reacție firească: "Atunci trebuie să iau mai mult". Dar o cantitate mai mare nu înseamnă automat o absorbție mai bună sau un efect mai puternic. În plus, dozele mai mari pot accentua reacțiile adverse.
Printre problemele care pot apărea se numără:
De aceea, problema nu trebuie privită doar prin prisma numărului de miligrame.
"O doză mai mare nu înseamnă automat un efect mai bun", atrage atenția medicul.
Există formule de suplimente în care berberina este asociată cu silimarină, complexul de substanțe active obținut din Silybum marianum.
Potrivit dr. Maria Vrânceanu, există date experimentale care sugerează că silimarina poate influența activitatea P-glicoproteinei.
"Datele experimentale sugerează că silimarina poate modula activitatea P-glicoproteinei. Astfel, poate reduce o parte din efluxul berberinei către lumenul intestinal și poate favoriza expunerea organismului la aceasta", mai explică medicul.
Pe scurt, dacă P-glicoproteina funcționează ca un "sistem de evacuare" care trimite berberina înapoi în intestin, modularea acestei proteine ar putea permite unei cantități mai mari de berberină să treacă mai departe.
De aici și interesul pentru formulele care combină berberină și silimarină. Totuși, acest lucru nu înseamnă că orice astfel de combinație este automat mai eficientă. Datele trebuie privite în funcție de formula exactă și de dovezile clinice disponibile.
Un alt element important este microbiota intestinală. Berberina nu interacționează cu organismul într-un singur sens. Și bacteriile din intestin pot modifica modul în care aceasta este procesată.
Anumite bacterii intestinale pot transforma berberina în dihidroberberină. Această formă poate traversa mai ușor bariera intestinală. După absorbție, ea poate fi transformată din nou în berberină.
Asta poate explica, cel puțin în parte, de ce două persoane care folosesc aceeași doză nu au neapărat aceeași expunere la substanță.
Pot conta:
"Berberina acționează asupra microbiotei, dar și microbiota influențează ce se întâmplă cu berberina. Relația este bidirecțională", spune dr. Maria Vrânceanu.
Este una dintre explicațiile pentru care răspunsul la același supliment poate fi diferit de la o persoană la alta.
Interesul pentru berberină nu se limitează la glicemie. Substanța a fost studiată și pentru efectele asupra colesterolului și trigliceridelor. Unul dintre mecanismele propuse implică receptorul LDL, prin creșterea expresiei acestuia.
"Efectul poate fi explicat prin mai multe mecanisme convergente: reducerea stresului oxidativ, activarea AMPK, ameliorarea insulinorezistenței și a inflamației metabolice, precum și reducerea susceptibilității particulelor LDL la oxidare", explică dr. Maria Vrânceanu.
Dacă problema este absorbția, soluția nu este neapărat să alegi produsul cu cea mai mare doză.
"Problema trebuie căutată nu numai în numărul de miligrame, ci și în forma suplimentului, absorbție, toleranță, microbiotă și particularitățile metabolice ale persoanei", explică dr. Maria Vrânceanu.
Pot conta:
Unele produse folosesc formulări precum "liposomal", "nano" sau "high absorption" și susțin o absorbție mai bună. Există și formule cu fosfolipide, sisteme fitosomale, forme cu eliberare modificată sau derivați precum dihidroberberina.
Dar denumirea de pe cutie nu este suficientă. Nu orice produs care promite absorbție crescută are automat și dovezi clinice solide că este superior.
Potrivit dr. Maria Vrânceanu, abordarea ar trebui să fie una personalizată.
"Nu prin creșterea necontrolată a dozei, ci prin alegerea rațională a intervenției", explică medicul.
În funcție de situație, aceasta poate însemna alegerea unui produs standardizat, stabilirea unei doze potrivite, administrarea în prize divizate atunci când există indicație și toleranță și verificarea eventualelor interacțiuni medicamentoase.
În anumite cazuri poate fi luată în calcul și o formulă cu silimarină. De asemenea, dacă există probleme digestive, disbioză sau un răspuns metabolic neașteptat, microbiota poate reprezenta unul dintre elementele care merită evaluate.
În funcție de obiectiv, pot fi urmărite glicemia, insulina, hemoglobina glicozilată, profilul lipidic și markerii hepatici.
Faptul că un supliment este disponibil fără rețetă nu înseamnă că este lipsit de efecte sau interacțiuni.
Berberina trebuie utilizată cu prudență în asociere cu anumite medicamente, în special antidiabetice, anticoagulante, imunosupresoare sau alte medicamente cu indice terapeutic îngust.
Iar pentru persoanele care urmăresc scăderea în greutate, mesajul este important: berberina nu trebuie tratată ca un "supliment-minune" pentru slăbit.
Efectele asupra greutății sunt, în general, moderate, iar beneficiile metabolice trebuie privite în contextul întregului stil de viață și al eventualelor probleme medicale.
În cazul berberinei, concluzia nu este că doza de pe etichetă nu contează. Contează, dar nu spune singură cât de multă substanță ajunge efectiv în organism și nici ce efect va avea asupra unei anumite persoane.
"În medicina de precizie nu recomandăm un supliment doar pentru că este popular. Îl alegem în funcție de fenotip, analize, microbiotă, profil genetic, tratamente și obiectiv clinic", spune dr. Maria Vrânceanu.
Berberina rămâne un nutraceutic interesant pentru metabolism, cu dovezi mai consistente pentru anumite efecte asupra glicemiei și profilului lipidic decât pentru promisiuni generale de slăbire.
