Deși nucile sunt considerate adevărate comori nutriționale, un nou studiu arată că organismul uman reușește să absoarbă doar o parte dintre mineralele pe care acestea le conțin.
Nucile și semințele oleaginoase sunt recomandate frecvent pentru aportul lor de vitamine, grăsimi sănătoase și minerale esențiale. Totuși, simpla prezență a acestor substanțe în aliment nu înseamnă automat că organismul le poate folosi.
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Federală din São Paulo (UNIFESP), Brazilia, și publicat în revista Química Nova, a analizat cât de mult din mineralele conținute de nucile de Brazilia și caju devine efectiv disponibil pentru absorbție în timpul digestiei.
Rezultatele sugerează că o parte importantă a nutrienților rămâne „captivă” în structura alimentului și nu ajunge să fie utilizată de organism.
Oamenii de știință au evaluat ceea ce specialiștii numesc „bioaccesibilitate”, adică proporția dintr-un nutrient care este eliberată în timpul digestiei și poate fi absorbită de organism.
„Linia de cercetare pe care o dezvolt se concentrează pe evaluarea valorii nutriționale reale a mineralelor prezente în dietă. Grupul nostru nu doar determină cantitatea totală a elementelor din alimente, ci folosește și teste care simulează procesele de digestie gastrică și intestinală”, a explicat coordonatorul studiului, chimistul Angerson Nogueira do Nascimento, conform Medical Xpress.
Specialiștii subliniază că există o diferență importantă între bioaccesibilitate și biodisponibilitate. Prima se referă la cantitatea de nutrient eliberată în tractul digestiv, în timp ce biodisponibilitatea reprezintă cantitatea care este efectiv absorbită și utilizată de organism.
Cercetătorii s-au concentrat asupra a patru minerale esențiale pentru sănătate:
Cuprul, implicat în formarea globulelor roșii și funcționarea sistemului imunitar;
Magneziul, esențial pentru sănătatea oaselor, mușchilor și sistemului nervos;
Manganul, cunoscut pentru proprietățile sale antioxidante și rolul în formarea țesutului osos;
Zincul, important pentru imunitate, vindecarea rănilor și sinteza proteinelor.
Pentru a înțelege cât din aceste minerale poate fi valorificat de organism, cercetătorii au recreat în laborator condițiile din sistemul digestiv uman, controlând temperatura, pH-ul, enzimele digestive și mișcările care au loc în stomac și intestin.
Rezultatele au arătat că, după digestia simulată, doar aproximativ jumătate din anumite minerale rămân disponibile pentru absorbție.
În cazul cajuului, cercetătorii au constatat că:
În schimb, nivelurile de mangan și zinc eliberate în timpul digestiei au fost atât de reduse încât nu au putut fi măsurate cu precizie prin metodele utilizate.
Situația a fost similară și în cazul nucilor de Brazilia.
După simularea digestiei:
Și aici, manganul și zincul au rămas sub limita de detectare a instrumentelor folosite de cercetători.
Concluzia este că, deși aceste fructe cu coajă lemnoasă conțin cantități importante de minerale, organismul nu beneficiază automat de întreaga cantitate prezentă în aliment.
Potrivit autorilor studiului, evaluarea unui aliment exclusiv pe baza concentrației totale de nutrienți poate crea o imagine incompletă asupra valorii sale reale.
„Rezultatele au demonstrat că evaluarea valorii nutriționale a unui aliment nu ar trebui să se limiteze la concentrația totală de nutrienți. Este esențial să investigăm și modul în care aceste elemente se comportă în condiții care simulează sistemul digestiv, pentru a estima disponibilitatea lor reală pentru absorbție”, a precizat Nascimento.
Specialiștii nu recomandă renunțarea la consumul de nuci sau caju. Dimpotrivă, acestea rămân alimente valoroase, bogate în grăsimi sănătoase, fibre și numeroși compuși benefici.
Totuși, cercetătorii atrag atenția că aceste alimente nu ar trebui considerate singura sursă de cupru, magneziu, mangan sau zinc. Pentru a asigura necesarul de minerale, este importantă o alimentație variată, care să includă multiple surse de nutrienți.
Studiul aduce astfel o perspectivă importantă asupra modului în care organismul utilizează nutrienții și arată că, în nutriție, ceea ce contează nu este doar ceea ce mâncăm, ci și ceea ce reușim să absorbim efectiv.
