Un expert de la Mayo Clinic explică prin ce se deosebește vertijul de amețeala obișnuită, cum poate fi diagnosticat și de ce simptomele pot reveni chiar și după tratament.
Vertijul nu este același lucru cu amețeala: în cazul vertijului, ai senzația că tu sau mediul din jur vă rotiți ori vă mișcați, deși acest lucru nu se întâmplă în realitate.
Mișcările obișnuite ale capului pot declanșa simptomele: ridicarea în șezut, înclinarea capului sau întinderea pe spate pot provoca vertij în cazul vertijului paroxistic benign pozițional (VPPB).
Cauza poate fi legată de urechea internă: deplasarea unor cristale minuscule poate afecta modul în care organismul percepe poziția și mișcarea.
Vertijul poate dispărea după un singur tratament, dar poate reveni: aproximativ 50% dintre persoanele tratate cu succes pentru VPPB se confruntă din nou cu această problemă în decurs de un an.
Senzația că totul se învârte în jurul tău poate fi înfricoșătoare, mai ales atunci când apare pentru prima dată. Uneori, simptomele se declanșează la o mișcare aparent banală, precum întoarcerea capului sau ridicarea din pat. Deși vertijul este confundat adesea cu amețeala, cele două nu descriu exact aceeași experiență.
Neil Shepard, Ph.D., audiolog la Mayo Clinic din Minnesota, explică diferența dintre aceste senzații și vorbește despre una dintre cele mai frecvente cauze ale vertijului la adulți: vertijul paroxistic benign pozițional, o afecțiune care poate fi tratată, dar care are și tendința de a recidiva.
Deși în limbajul de zi cu zi sunt folosiți adesea ca termeni asemănători, vertijul și amețeala pot descrie senzații diferite.
„Amețeala este, de obicei, o senzație de leșin sau poate fi o pierdere a echilibrului care te face să te simți instabil pe picioare. De obicei, amețeala nu implică senzația că tu sau ceva din mediul înconjurător se mișcă”, spune Shepard.
În cazul vertijului, senzația caracteristică este aceea că persoana se rotește sau că obiectele din jur se mișcă, deși, în realitate, nu există o astfel de mișcare. Această experiență poate afecta echilibrul și poate face activitățile obișnuite mai dificile.
„A avea vertij poate fi foarte neliniștitor, mai ales dacă nu ai mai avut asta până acum”, adaugă specialistul, conform Medical Xpress.
Vertijul nu are însă o singură cauză. Pentru a stabili ce îl declanșează, este important să fie analizate simptomele și circumstanțele în care apar.
Una dintre cele mai frecvente cauze ale vertijului la adulți este vertijul paroxistic benign pozițional (VPPB). În această afecțiune, episoadele de vertij apar în legătură cu anumite schimbări ale poziției capului.
De exemplu, senzația de rotire poate începe atunci când te ridici în șezut, îți înclini capul sau te întinzi pe spate. Mișcări care, în mod normal, nu ar trebui să provoace o asemenea reacție pot declanșa brusc simptomele.
Explicația se află în urechea internă, unde există cristale minuscule care contribuie la perceperea gravitației și la menținerea echilibrului.
„BPPV apare ca urmare a deplasării unor cristale minuscule din urechea internă. Aceste cristale te fac sensibil la gravitație și te ajută să-ți menții echilibrul”, spune Shepard.
În mod normal, cristalele sunt menținute la locul lor de o membrană gelatinoasă. Dacă urechea este lezată, de exemplu în urma unei lovituri la cap, acestea se pot deplasa într-o altă zonă a urechii interne.
Odată ajunse într-un loc în care nu ar trebui să se afle, cristalele pot face ca anumite mișcări și schimbări de poziție să declanșeze vertijul. În unele cazuri, în special la persoanele în vârstă, cauza exactă a deplasării cristalelor nu poate fi identificată.
Pentru a stabili dacă simptomele sunt provocate de VPPB, medicii pot utiliza o manevră numită testul Dix-Hallpike.
În timpul examinării, pacientul este așezat într-o poziție care poate declanșa vertijul. Medicul urmărește apoi dacă apar simptomele și dacă acestea sunt însoțite de anumite mișcări involuntare ale ochilor.
Prezența acestor mișcări poate confirma, de obicei, diagnosticul de VPPB.
Totuși, nu toate cazurile sunt ușor de identificat printr-un singur test. Dacă rezultatele nu sunt concludente, dar pacientul are episoade repetate de vertij, medicul poate recomanda alte investigații.
„Dacă testul nu oferă rezultate clare, dar aveți antecedente de vertij și simptomele dumneavoastră sunt intermitente, pot fi utilizate alte teste pentru a detecta mișcările oculare involuntare sau pentru a evalua capacitatea dumneavoastră de a vă menține echilibrul”, spune Shepard.
În funcție de situație, pot fi necesare și kinetoterapia sau alte teste de diagnostic, pentru a clarifica originea simptomelor.
Vestea bună este că VPPB poate fi tratat cu succes în multe cazuri. Tratamentul presupune efectuarea unei serii de mișcări controlate ale capului, ghidate de medic, prin care cristalele sunt repoziționate în urechea internă.
Scopul acestor manevre este ca particulele deplasate să nu mai provoace simptome la schimbarea poziției capului.
Pentru majoritatea persoanelor cu VPPB, vertijul dispare după o singură ședință de repoziționare. Totuși, dispariția simptomelor nu înseamnă întotdeauna că problema nu va mai apărea.
Potrivit informațiilor prezentate de specialist, aproximativ 50% dintre persoanele tratate cu succes pentru VPPB se confruntă din nou cu vertijul în decurs de un an.
Medicul îi poate învăța pe pacienți cum să efectueze acasă manevrele de repoziționare, atunci când acest lucru este potrivit. Dacă simptomele persistă după câteva zile de tratament, poate fi nevoie de o nouă evaluare și de ședințe suplimentare la medic.
VPPB nu este singura cauză posibilă. Vertijul poate apărea și în cazul unor afecțiuni care afectează urechea internă, inclusiv nevrita vestibulară și labirintita. Ambele implică leziuni ale structurilor urechii interne, de obicei asociate unei infecții.
O altă posibilă cauză este boala Meniere, o afecțiune mai rară a urechii interne, a cărei cauză principală nu este încă pe deplin înțeleasă.
Aceste probleme pot fi mai dificil de tratat decât VPPB. Cu toate acestea, în multe situații, simptomele pot fi gestionate eficient, astfel încât să nu afecteze în mod semnificativ activitățile de zi cu zi.
Identificarea cauzei este esențială, deoarece senzația de rotire poate apărea în contexte medicale diferite, iar tratamentul depinde de afecțiunea care o provoacă.
Chiar dacă vertijul nu reprezintă întotdeauna o urgență medicală, episoadele sale nu ar trebui ignorate, mai ales atunci când apar pentru prima dată sau se repetă.
„Deși nu este o urgență medicală, dacă aveți un episod de vertij, consultați-vă medicul cât mai curând posibil pentru a vă evalua starea”, recomandă Shepard.
Specialistul subliniază importanța stabilirii cauzei pentru alegerea tratamentului potrivit.
„Este important să se identifice cauza care stă la baza vertijului, astfel încât acesta să poată fi tratat eficient.”
Așadar, senzația că încăperea se învârte nu trebuie confundată automat cu o amețeală obișnuită. În unele cazuri, explicația poate fi legată de deplasarea unor cristale minuscule din urechea internă, iar un tratament de repoziționare poate aduce ameliorarea rapidă a simptomelor. Evaluarea medicală rămâne însă importantă pentru identificarea cauzei și alegerea conduitei potrivite.
Ouă, lapte și pește cu CANCER, boli hormonale și infertilitate în ele! Ai mâncat ASTA? Au PFAS, ceva ce NU ar trebui să existe nicăieri!
Medicii i-au spus că mai are un an de trăit, dar a făcut ceva total neașteptat și tumora a dispărut! Povestea incredibilă a Ancăi Sigartău te va lăsa fără cuvinte.
De ce ai senzația că ți se ridică părul pe cap. Ce ascunde, de fapt, acest sentiment.
